1,582 matches
-
pene de vultur cu aripile strânse, omul reaprinde o candelă... lasă brațele deschise larg, pentru a nu risipi conturul unui penel - cruce. să nu te ridici când expozițiile se termină aruncă flacăra de pereții absenți și lasă doar ochii să lunece printre căldările de fum ale începuturilor... mai lasă mâinile cu degetele destinse, să simtă culorile, punctele, liniile și chipurile rătăcitoarelor necuvinte. și mai lasă... lasă fereastra deschisă jocului imaginilor când sunetele redevin picuri de rouă într-un trup chircit în
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
cuvânt, Mă înclin pân la pământ și mă-nalț pe o aripă. Pentru fiecare vis, pe-o undă de dor, trimis Dăruiesc speranța mea.Tu să-mi dai inima ta! Vis de-o noapte M-a surprins în noapte,,luna lunecând spre poarta ta. Îmi făcea cu-n ochi, nebuna și spre tine mă-ndemna! Îmi spunea, dintr-o privire (și sunt înclinat s-o cred) că m-așteaptă-a ta iubire. Timp nu este, să mai pierd! Și, ascuns în pelerină, de
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_desuete_gravate_in_suflet_ii.html [Corola-blog/BlogPost/354043_a_355372]
-
nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopții,șuiere șerpii, până-n viul pământului, peste firul verde al ierbii se-așterne bătaia vântului... joi, 30 octombrie 2014 apus noiembrie -n gravuri de catifea, încă mai sunt țipete prin grădină și frunzișul care lunecă galben încă mai sună a ocarină spartă, prin ziua scurtă se revarsă ușor picuri de amintiri, fluvii moarte, turme de dealuri din copilărie, podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri și voci care-au murit în sufletul meu, și mereu
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1415170269.html [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
Nu mai răspund. Mi-ai spus că nu-i frumos să gândesc pentru alții. Râd acum, când îmi spui că tu nu ai lanțuri. Știu știu... Tu ești tigrul care pasul și-l așterne pe liziera pădurii și trupul tău lunecă prin apă, mângâiat de cuvinte blânde. Pe El îl săruți, de câte ori bucuria îți atinge sprâncenele. Le ridici fără întrebări apoi cu brațul arăți spre far... Mereu albastru, farul tău îmi bucură inima. Pasul îl las să alerge pe falezele timpului
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1421246114.html [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
printre fulgi, În timp ce se chircește-n ochi, de-atâtea lacrimi reci, Lumina în haină nouă (de-abia de poți s-o smulgi). Printre sitele iernii se zbat flori de narcise! Crește pământul surpând goluri în albe spume... Aburii se sparg lunecând pe aripi de vise, Măcinați, în roțI de timp, pun sechestru pe lume. Printr-un șir de vocale, înalț-o rugăciune, Alergând, vântul. Face și câte-o mătanie! Sculptat în argint, spațiu` ia formă de minune Aură lucind pe fruntea
FEBRUARIE ÎN JOC de LIA RUSE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1422793036.html [Corola-blog/BlogPost/376065_a_377394]
-
tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut”. Suzy, a patra experiență îl dezmăgește și mai rău. După cum Eugen Simion spune: „Feminitatea ei se bazează pe o continuă fugă de indentitate. Nu e trufașă și n-are crize de demnitate, existența ei lunecă la suprafața evenimentelor, fără mari traume. Suzy ascunde însă adevăratul ei statut conjugal și lipsa ei de curaj, explicabilă altfel, provoacă un deznodământ grav”. La capătul a patru experiențe amoroase catastrofale care l-au implicat existențial în chipul cel mai
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1411235783.html [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
bătrânei Terre, până la „capătul lumii‖: unii își au (deja) casă și Duhul liniștite chiar lângă vatra gotico-germană (Adalbert Gyuris, Viorel Băetu, Mihaela Claudia Condrat, Michael Cutui, Mircea M. Pop, Ștefania Bîcu etc.) - alții, cu spor (nu-n van!) mâna-și „luneca pe Lira‖ ceva mai depărtișor... - înșirându-și rănile Diasporei din Spania (Gabi Sonnenberg) și Anglia (Ionela Flood, Mariana Zavati Gardner...), până în U.S.A. (Florin Smarandache, Virgil Ciucă), Canada (Elenă Buică, Dumitru Ichim, Iacob Cazacu-Istrate...), Australia (Mihaela Cristescu), Grecia (Ioana Diaconu
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI „STARPRESS 2013 , EDIŢIE BILINGVĂ, ROMÂNĂ-GERMANĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_o_noua_aparit_adrian_botez_1364532776.html [Corola-blog/BlogPost/345424_a_346753]
-
vocală răsucită spre limba de cremene scânteia zace la capăt de drum când focul de tabără oarba nu-l mai vede și totuși undeva pe o pajiște ascunsă el arde neîncetat pe treptele pe care soarele răzbate la răsărit rostirea lunecă odată spre rădăcinile cuvintelor rostogolește spre cer vocalele târăște consoanele în lesa scânteii apoi tăcerea împrăștie deasupra hărții lor tămâia fumul ei parfumat vindecător acoperiș de fum lăsat să zburde ca un hotar al versurilor negândite simplu așternute prin mâna
RĂZBATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1414514011.html [Corola-blog/BlogPost/347028_a_348357]
-
și somnul curge vis s-adape. Arar un ochi de stea surâde stins, de unda unui gând se lasă prins, țese prin nouri fir de armonie, dorul de tine dorința-nvie... Suri zorii cădelnița-și fumegă, pe cușma nopții ușor lunecă, pal se deschide-un ochi de cicoare, curând măturat de gri fuioare. O nouă zi se-agață de gene, înflorește din nesomn alene, și azi ca și ieri clipele se țes cu același în suflet înțeles. Suntem iubite, stropi de
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1467874850.html [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
soioasă a scaunului în ultima clipă eliberat tare tare mă mai bucur că mi l-ai luat răsună strident prin aburul răsuflărilor grele glasul copilului de alături ce-și agită frenetic prin fața ochilor pistolul de plastic și privirea-mi tot lunecă peste zâmbetul obosit al mamei până când reușește să se reîntoarcă și să se agațe cu nădejde de minunata pată de culoare stacojie ca o rană proaspătă a pistolului ce se leagănă se răsucește în sus în jos precum flash-ul
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Poezie_tania_nicolescu_1389369517.html [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > VIS DE IARNĂ(PRIMUL TĂU VIS) Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1457 din 27 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului La cumpăna dintre milenii, Curgând spre noul început În noaptea lunecând spre ziuă, O șoaptă dulce-aud cântând. Hipnotizat de-a ei chemare, Din locu-mi mă desprind ușor Teleghidat în timp și spațiu Instantaneu cuprins de dor. Călătorim...Nu știu nici unde, Nici cum de s-a-ntâmplat așa. Știu doar atât
VIS DE IARNĂ(PRIMUL TĂU VIS) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 by http://confluente.ro/dan_mitrache_1419676957.html [Corola-blog/BlogPost/366541_a_367870]
-
ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise robinetul si umplu un pahar cu apă din care bău de parcă se îneca cu picăturile ce abia lunecau pe gât. Fata din fața sa era parcă fantoma care a urmărit-o toată viața și de care reușise să se detașeze în ultimii ani, de când copii se făcuseră mari. Era parcă Viorel cel de acum peste douăzeci și cinci ani deghizat în
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Max_0.html [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
răcoros, Se mlădie prunii, În agudul scorburos S-au culcat păunii. Broaștele se pregătesc Alt concert să țină, Undele pe lac sclipesc, Stuful se înclină. Greierii se duc la bal Cu chitara-n spate, Vântul strânge lângă mal Frunzele uscate. Lunecă în noapte-o stea, Liniștea se lasă, Luna, ca o acadea, S-a urcat pe casă. Referință Bibliografică: ÎN VARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1654, Anul V, 12 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe
ÎN VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1436709814.html [Corola-blog/BlogPost/379913_a_381242]
-
o ia la șantan... Ajunge să-l cunoască. Fata e de vis; petală de floare, sărutată de zefir, în zi însorită. Se încinge între tinerețele lor superbe o iubire pătimașă, în care sărutările fac mai mult decît vorbele... înlănțuirile le lunecă prin primăvara despletită oprind admirația trecătorilor de-a lungul străzilor. (Gaby Michăilescu, Leonard, soldatul de ciocolată, Ed. Muzicală, București, 1984). În 1904 Al .P.Marinescu îl distribuie în rolul unui bătrân, în Fetiță dulce . Cîntăreț și actor în plin, dovedește
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/Nicolae_leonard_0.html [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
prea alb... mă orbește, Arată-mi pistă de vals, căci vreau să mă-nalț, Nu ma atinge, că-s rece, doar glăsuiește! Privește-mă cum ninge cu gânduri a ducă Și în oftat cum dispar sub adâncii nămeți Și cum lunec cu alaiul sub umbre-nghețate, Rănită de așchiile preschimbate-n săgeți. Privește-mă, iubite, cum ninge-n furtună Și cum fulgii că de plumb mă lovesc, Privește-mă și spune-mi calea cea bună, Din miile de cărări ce-n
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1481374700.html [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
spui iluminezi întunericul din mine, femeie lampioane albe sânii tăi simfonii transparente îmi tresar în palme coapse albe și rotunde nasc primăverile pribegite în așteptări îndelungi cum să definesc acest moment de împreună uitat zvâcnit prelung... zâmbesc note suave îmi lunecă pe piele degetele tale braille Bach nimic nu a rămas neatins de feerica înflorire a orhideelor din întuneric în lumină trecem cu inimile explozii stelare roș-albastre doar buzele tale rătăcind pe genunchii mei restabilesc echilibrul planetei Referință Bibliografică: feerie / Nuța
FEERIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Feerie_nuta_istrate_gangan_1358375659.html [Corola-blog/BlogPost/359243_a_360572]
-
tăcerii. Când am intrat pe poarta mănăstirii, începuse să se întunece. Am îngenuncheat, moment în care liniștea apăsătoare a fost brusc întreruptă de toaca bisericii. Nu după mult timp, de prin toate căsuțele, începură a răsări lujerele negre ale maicilor lunecând ușor spre ușa bisericii. Pe de o parte, frumusețea mănăstirii, ordinea, eleganța, curățenia, pe de altă parte, frumusețea naturii înconjurătoare, murmurul pârâului ce traversează curtea interioară, muzica tainică produsă de toaca bisericii, toate îmi dădeau fiorii unei înalte trăiri duhovnicești
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Agapia_lacas_al_binecuv_stefan_popa_1392989019.html [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
sferic/ Iar arta doar un joc de limpezime.“ (Între alb și negru - pag.83). Tânăra poetă trăiește prin și pentru poezie, lăsând impresia că îi place să viseze cu ochii larg deschiși. Sufletul vibrează precum coarda unei viori pe care lunecă un arcuș imaginar: „Uneori plouă și în suflet/ cu speranțe sau regrete“ (Ploaia de azi - pag.123) sau: „Când soarele răsare-n poezie/ O muzică divină se aprinde,/ Iar fiecare vers e-o ciocârlie/ Și-n scoruși de lumină ne
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/ioan_vasiu_1455544798.html [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
se simte - Fulgii valsează în curgere mută Și-un cânt răgușit de hulub se mai minte. În vatră-i jăratec, un iz de rășină Plutește-n odăi cu mușcate arzând - Crâmpeie de suflet, trăire divină, Răbojuri de stele pe bolți lunecând. În colțul de veghe - eu, rob al tăcerii, Cu tâmple albite, de dor fremătând, Din pulberi de clipe, la marginea serii Iubirea renaște din muguri de gând. Te port în icoana pictată de îngeri Imagine dragă pierdută-n deșert Te-
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1412171496.html [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
În „Imagini italiene”, deși notează stări intime personale, își leagă sentimentele de oamenii cu care călătorește; versul lui are ceva din cumințenia poeziei clasice, dar și din eleganța romantismului permanent al călătoriilor: „Nu-i pată nu e nicio tremurare/ Când lunecăm încremeniți pe ape/ Ca două faruri luminând pe mare/ Lucind târzii, stingându-se aproape.” Florența e în poemul cu același nume o minune evocată ca în literatura de epocă: „Știu zările că nu-i pe lume/ Cetate dulce, după nume
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422687131.html [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
în alte perioade ale anului, în afară de vară, când oamenii coborau spre plajă. Și pentru că nu mai aveau ce să facă, priveau în lungul și-n latul străzii, adulmecând ca niște ogari în văzduh, mirosul noutății îndelung așteptate. Uneori, privirile le lunecau peste gard, către plaja care se întindea sclipindu-și atât de ademenitor auriul nesfârșit al nisipului, pe care la acea vreme alergau doar vântul și valurile. În partea din dreapta a plajei, un dig lung format din pietre uriașe de granit
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
emana dintre micile crevase. Dar nevăzută și neauzită, liniștea continua să se ascundă cu un zâmbet, tot mai departe, în firidele doar de ea știute. Între timp, tânărul grănicer, ajuns în dreptul lor, urmări pentru câteva clipe împreună cu ei, cum guvizii lunecau încolo și încoace, prin apa transparentă, apoi, luându-și un aer grav, se întoarse spre ei și le spuse să plece acasă, pentru că ar putea să alunece în apa rece și nu ar vrea să fie el răspunzător pentru o
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
momente, reușea să se desprindă din tumultul numit viață, pentru a deveni doar una cu tot ceea ce până atunci era doar în jurul său, asemenea unei ape în care, indiferent de direcția în care înoți prin ea, o simți totuși cum, lunecând, se freacă de tine opunând mai multă sau mai puțină rezistență. Doar în aceste clipe, din păcate tot mai rare, putea să simtă cum rezistența pe care o percepea aproape că se anihila și astfel deveneau mai mult sau mai
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
tot mai rare, putea să simtă cum rezistența pe care o percepea aproape că se anihila și astfel deveneau mai mult sau mai puțin o singură respirație, o singură bătaie de inimă, o singură retină pe care fără nici o opreliște, luneca doar nesfârșitul prezent. Un bâzâit intermitent, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai puternic și tot mai aproape de ea, îi atrase în cele din urmă atenția. O muscă de dimensiuni apreciabile pătrunsese în cameră. Dădea târcoale zburând razant, se oprea pentru
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin zilele mai mult sau mai puțin însorite, prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele pe care le privea de la distanță dar cu o curiozitate intensă, căreia însă niciodată nu-i dădea de capăt, dar cu care nici nu ajungea
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]