2,817 matches
-
hotărîți cît mai repede ce faceți, pentru că eu s-ar putea să mă retrag cît de curînd din jocul ăsta. — Deci asta era? zise Angelina, păi nu ți-am spus că e totul pregătit, că am vrut s-o mai lungim puțin doar de dragul întîlnirilor noastre? — Mi-e teamă că nici asta nu se mai poate, zise Poștășică, nu vreau să vă sperii deloc, dar s ar putea să fiu nevoit să-mi strîng catrafusele și să-mi schimb domiciliul, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-ar droga pînă să nu mai știe de el. — Nu e bine să subabreciezi pe nimeni, încercă Timișoara să-i atragă atenția, și băiețașii ăștia fac parte din sistem. — Halal sistem, spuse Poștășică, dar hai să n-o mai lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu, spuse Timișoara, făcîndu-i loc să iasă. Măcar de dragul meseriei. Deocamdată rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și asta nu trebuia să se afle, dacă o ții tot în ritmul ăsta n o să te mai putem tolera, purcelușule, listele mele nu mai contau, mirosiseră copoii că rahatul trăsnea de la distanță și că riscau mult dacă o mai lungeam. Așa că au hotărît să aprindă fitilul. Ne-au închis șandramaua, dar după o săptămînă au fost nevoiți s-o deschidă iar, simțeam că sîntem ca o cooperativă particulară, asta a fost prima privatizare din România, biserica mea, Roja, să-ți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i recunosc duhoarea care pe noi demult ne lasă indiferenți, nu poți trăi așa. Nu poți lua legătura cu nimeni care să aibă grijă de tine? — Nu... BUNTY SHIRLEY CHRISSIE CAROLE Carole. Singura care era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
copil dolofan. Antoniu deschide ușa ruginită care scârțâie lung, sinistru și aruncă cele două oase, după ce au fost curățate de carne și lustruite ca un lemn de fluier. Câinele lui Ben le zdrobește acum În măselele lui hămesite. Antoniu se lungește pe prici, cuprins de o amorțeală care i-a inundat trupul. Prin vis, Îl aude pe Kawabata: -Uniunea aia Europeană, face și mămăligă? ,,Mă numesc A. A., și vreau să vă povestesc vouă, cei care mai sunteți atrași de ficțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Un sentiment de vinovăție față de propriul lui trecut și prezent Îl copleșește, și, pentru o clipă ar vrea să se transforme Într-un fluture, pe care cineva să-l strivească. Kawabata a terminat de băut ceaiul și acum s-a lungit , convins că efectul lui binefăcător nu va Întârzia. Câinele lui Ben latră , tulburând prostănacul, liniștea nopții. Aici, la marginea orașului, peste calea ferată, nu departe de Îmbuibarea zgomotoasă, și luxul de mucava, s-a copt firesc, fără intervenția vreunei instituții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare Într-un târziu, bâzâind enervant, prin ușa Întredeschisă, atras de lumina zilei. Kawabata se lungește din nou pe pat și așa din senin, Îi pune lui Antoniu o Întrebare pe care nu știe nici el de ce, n-a avut curajul să i-o pună niciodată de când se cunosc: ,,Anto...niu, multe mi-ai povestit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În seara În care am Întâlnit-o, Ema, care era profesoară de sport la liceul cu pricina, rămăsese peste Încheierea programului școlar și Înota relaxată În bazinul În care mă obișnuisem să mă bălăcesc singur la acea oră. Nu mai lungesc povestea, Îți spun doar că, În momentul În care a ieșit din apă, m-a salutat zâmbind și, nu-mi mai aduc aminte exact cum, dar Între noi s-a Închegat un mic dialog, care m-a făcut să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră, cantitatea de lichid, rămasă. Însfârșit, l-a deșertat pe tot În stomac. Aruncă sticla pe jos, aproape de picioarele lui Antoniu. Se lungește apoi pe pat, și-și pune geanta sub cap, În chip de pernă. -Știi pentru ce am fost la mititica? Pentru crimă bătrâne. Mi-au dat drumul alaltăieri, după cincisprezece ani, cu o lună Înainte de termen. Știi ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din pensiunea Andersen undeva aproape de Dora. Dacă aveam noroc, poate că Încă dormea. Ieșind de la secție, am tăiat-o drept Înainte prin scuar, Îndreptându-mă spre Stadtbahn, dar am fost reținut de un grup de oameni de la intrare. Mi-am lungit gâtul ca să văd ce-a provocat agitația și am descoperit un vânzător de Înghețată italian cu spatele la perete, Înconjurat de oameni care rânjeau, Împingându-se. Cu mișcări iscusite, râcâia fulgi lucioși și reci dintr-un bloc de gheață aburind și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și pricepută, devenită o veritabilă armă în dotarea lui Mary Jane. Zece luni. Incredibil. Pentru că, în tot acest timp, n-a trecut o singură zi - ba chiar un singur ceas - în care să nu mă fi întrebat „De ce o mai lungesc cu persoana asta - cu femeia asta abrutizată! Cu această creatură vulgară, chinuită, scârbită de sine, năucă, pierdută, fără identitate“ - și așa mai departe. Lista era inepuizabilă, o tot reluam la nesfârșit. Și de câte ori îmi aduceam aminte de ușurința cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deveni serioasă, apoi căzu iarăși Într-un zâmbet pierdut, iar ochii lui, care priveau Încoace și-ncolo prin ochelarii Înghețați, păreau umezi și goi de orice altceva, În afară de un fel de fericire stupidă. 3. Myatt urmărea cu privirea cum se lungește scrumul țigării și se gândea. Acestea erau momentele pe care le savura: când se simțea singur cu sine, nu se simțea amenințat de nici o critică, trupul Îi era satisfăcut și emoțiile domolite. Noaptea trecută Încercase zadarnic să lucreze. Chipul fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că, În privința banilor, aș putea veni cu o cifră mai apropiată de a dumneavoastră dacă ați renunța la ea. — N-o vreau neapărat pentru mine, spuse domnul Stein, pufăind din pipă printre fraze și pândind cu coada ochiului cum se lungește scrumul la trabucul lui Myatt. Dar mi-ar plăcea - de dragul tradiției, Înțelegeți - să fie cineva din familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar nu am nici un fiu. Nici măcar un nepot. Myatt spuse gânditor: — Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de un șnur în jurul gâtului zice: — A chemat cineva salvarea? Lângă niște cărucioare de cumpărături pline cu gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se aliniază camioane mari și rulote, între care plutește mirosul generatoarelor diesel. Peste tot zac pahare de carton pline pe jumătate cu cafea. Număr în continuare - 378, 379, 380
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie și mă prăbușesc pe podea în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
actele mai bine în portmoneu, bărbatul în haină de blană ridică privirea surprins. În fața lui, rezemați de botul Daciei negre, stau un milițian și cel care a intrat înainte la rînd. Da, ce s-a-ntîmplat? Actele spune milițianul. De ce? Actele! De ce? Lungim discuția?! se miră milițianul, smulgîndu-i portmoneul, din care, cu o mînă sigură, trage buletinul. -N-aveți impresia că săriți peste cal? întrebă bărbatul, luîndu-și înapoi portmoneul. Vezi că te iau și te duc la frizerie! îl amenință milițianul, observînd gestul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scaun, trădînd în ținuta ei încă acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos pînă la poala fustei, de care trage în speranța s-o mai lungească. Merge în față, rotește puțin scaunul de lîngă șofer, pe care stă, de obicei, ghidul, se așază căutînd o poziție cît mai comodă și-și aruncă dezinvolt piciorul drept peste stîngul, bătînd aerul, în ritmul chitarelor, cu pantoful ridicat. Frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îndoaie puțin în timp ce se apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl se apleacă și sărută vîrful nasului. Rotundul gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se ating, se lungesc mult spre obraji, înflorind pe ele un surîs de liniște și plăcere. Tatăl oftează, așază mai bine pe brațe copilul adormit din nou și rămîne cufundat în calmul somnolent din cursă, privind peste capetele tuturor, înainte, prin spațiile deschise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
croindu-și anevoie drum prin zăpada înaltă. *** Știi că m-a sunat, cît erai tu la autogară, individul cu motoreta și i-am zis vreo două! rîde Paula, așezată lîngă telefon, încercînd să prindă autogara. Foarte bine cască prelung Radu, lungindu-se pe pat. Mai vezi ce-i cu cursa, poate s-a întors din drum, că mi-i un somn!... Alo, cursa rapidă a venit? întreabă Paula. Poftiim!? Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i ? întrebă Radu, cu palmele căuș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atent, însăși înfățișarea ei... Mihai bea încet din paharul cu apă, indiferent la vorbele lui Muraru, pe care îl crede beat deja. Ar vrea să plece, dar căldura și moliciunea fotoliului îl rețin, făcîndu-l să se întindă alene, cu picioarele lungite pe sub masă, cu brațele lăsate slobod lîngă corp. Știe că va pierde coloana mașinilor care duc schimbul trei spre "Valea Brîndușelor", însă, amețit cum e, nu-i pasă; pe Ion îl poate găsi și mîine; cît privește prezența lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sculpturi... Vlad n-a dat importanță vorbelor Sorinei, rămînînd agățat cu gîndul de trupul zvelt, pe care îl ghicea alături, aproximativ același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele Sorinei. Răscolit de-a binelea, a lungit mult plimbarea prin parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi speriată, apoi nehotărîtă, sfîrșind prin a se abandona total, Sorina s-a dovedit coaptă pentru jocul dragostei, incitîndu-l, ceea ce l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oprește, făcîndu-l să se așeze pe unul din scaunele libere. El trebuia să vină să discute cu mine spune fata încet, pe un ton ferm. Cred că o întrerupere de sarcină m-ar costa cinci mii. Iar dac-o mai lungim, mai adaug cinci pentru spălatul pe jos. Și încă cinci pentru că a fost măgar și m-a lăsat cu tine. Rămîn însă la primele cinci. Ești nebună dacă-ți închipui...!... O nimica toată pentru niște chelneri la drumul mare..., pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sticla ai și supt ceva. Nu sta cu mîna întinsă, că n-o mai vezi. Asta-i de haram, desigur, și-o să aibă soarta haramului. Nu cred că vrei să mai bei, doar mai înainte te-ai jurat... Buuuuunăăă! își lungește el buzele cît o trompă, după ce soarbe o înghițitură zdravănă. Ce rău îmi pare că nu m-am făcut doctor! Așa, ca tine... Runca mi-a dat-o îngînă Radu chircit pe saltea. A, și ăluia, ce, i-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune că are și un copil..., cu unul care a părăsit-o cînd taică-su a fost închis. Poftim cu cine voiam să mă însor! Le promisesem că le vizitez la Iași, dar nu mai aveam nici un chef; o tot lungeam, amînam și mă tot gîndeam: iei, la tîrg, iapă cu mînz, se caută, ești cîștigat, o știe orice țăran, dar în căsnicie, femeia care-ți aduce de zestre un plod făcut cu altul e, nu știu cum să-ți spun, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]