1,346 matches
-
greutate, deoarece nu erau poduri, iar cele vechi, câteva la număr, erau stricate. Podul de la Șerbești avea toate cele 18 luntre stricate. Aici Siretul avea o lărgime de 45 de stânjeni, iar podul avea nevoie de cel puțin 24 de luntre. În aceeași stare se aflau și podurile din restul Moldovei. Podul de la Sculeni, spre exemplu, era făcut pe 4-5 dubasă aflate într-o stare „netrebnică”. Toate podurile erau lipsite de balustrade etc. În unele locuri nici măcar nu existau poduri, ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ancestrală, într-o lume impură și pervertită de demonizarea perisabilului. Le Paresseux [Leneșul] reactualizează în schimb, meditația existențială în jurul unei atitudini de „sabotare a istoriei”, reflectată epic cam în același mod în care a evidențiat-o narativ și Blaga în Luntrea lui Charon, dar nuanțând mai exact sugestiile și aluziile simbolice din cunoscuta poveste cu iz didactic a lui Creangă. Tot un substrat parabolic și un recurs poematic la semnificațiile satului arhaic românesc se străvăd în „povestea cu inorog” Cercul de
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
convenției „clasice”, astfel încât „absența” se înveșmântează într-un bogat decor, al cărui simbolism complicat camuflează vidul interior. Lipsa unei evoluții stilistice, reluarea acelorași teme și motive, de la un volum la altul, își pot găsi astfel o explicație. Călătoria („exodul”), corabia (luntrea), moartea și reînvierea, umbra, devenirea (destinul), apa (fluviul, ploaia, marea), lumina (soarele, focul), fântâna, ochiul și orbirea, cunoașterea sunt polii simbolici ai acestui univers poetic. O poezie emblematică, Și parcă totul?, indică sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
C'est aussi le cas du drame Anton Pann (1964), du volume d'aphorismes Elanul insulei (L'élan de l'île, 1977), du volume autobiographique Hronicul și cântecul vârstelor (La chronique et la chanson des âges, 1965) et du român Luntrea lui Caron, qui comprend trois éditions : 1990, 1998, 2006 (en français, La barque de Charon, dont un fragment traduit par Jean Poncet a été publié dans la même édition de la revue SUD). * En ce qui concerne le théâtre de Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aient pas été traduits intégralement en français par des traducteurs professionnels jusqu'à présent. D'une certaine manière, la voix de Blaga, surtout la voix du philosophe Blaga, est encore réduite au silence. En ce qui concerne le român autobiographique Luntrea lui Caron (La barque de Charon), îl faut rappeler l'effort de Jean Poncet, qui en a publié un fragment traduit dans l'édition de 1996 de la revue Sud.1044 2. 2. Traductions de l'œuvre de Blaga en d
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
française, tout comme des articles signés par Jean Poncet (" Avant-propos en forme de biographie "), Elena-Brândușa Steiciuc (" Le chant de la terre et des étoiles ") et George Astalos (" Lucian Blaga ou l'empreinte matricielle "). Le volume contient également un fragment du român Luntrea lui Caron (La barque de Charon), traduit par Jean Poncet et présenté par Brândușa-Elena Steiciuc, tout comme une liste bibliographique. * Pour présenter la relation de Jean Poncet avec le monde littéraire de Roumanie, nous avons recouru à un texte inédit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
suplu de sub picioare. De altfel, urmându-l pe Pașka, nu mi-am dat seama în ce moment lăsasem uscatul pomenindu-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de soc înflorit. Întinderea lui, de la un țărm la celălalt, se pierdea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
răsărit adesea îmblat-am zile-ntregi Urmând cărarea ceea ce și-au făcut pâraie Și am bătut cu ele prin codrii vechi și vecinici, Cărarea-abia îmblată. Adesea cu Siretul, cu Bistrița adesea Eu m-am tot dus la vale pe-o luntre ușurică Alăturea cu mine având o plasă, arcul... Găsii acolo oameni vorbind aceeași limbă Ca și ai noștri. - Aflat-am și munți cu piscuri nalte. Așa fel, de pe unul căruia-i zic Ceahlăul În zile după ploaie cuprinzi cu ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care m-avînt eu duce pașii mei prin păcate - ce-mi pasă mie că fulgerul pe care alerg eu are (un nour de mamă) nouri de surori. Ce-mi pasă mie dacă lacul tăcut iubește două stele - numai daca va îneca luntrea dasupra căreia plutește vraja mea. Și lumea toată se reflectează în sufletul meu. {EminescuOpVIII 245} 2254 Cred aerul oglindă în care se reflectă îngerii cerului - și tu nu ești decât reflectul unui înger pe pământ. 2257 Disprețuiesc geniul pământului fiindcă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fruntea-ți să-ți dezmierd Și-n ochii mari, albaștri, ființa să mi-o pierd... Te-ai dus! te-ai dus, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. " (CHIPUL dispare) (el se urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haină, de diamantină brumă Să scânteie în umbră, să spânzure feeric, Treceți încet pin aer călcând pe întuneric. (el se uită pe mare) Din insule bogate, sfâșiind apa, iese O luntre cu vintrele ce spânzură, sumese. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos, În ape... Iar pin crenge de-un verde-adînc de jale S-oglindă-n ap-albastră de aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din ochi te prăpădesc. (ONDINA și-a lăsat visătoare capul pe spate pe umărul lui DELFIN, care o sărută ) {EminescuOpVIII 283} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții[lor]... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-a ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i.... În manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mării-l trag, Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lunei... pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cum că este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară, Și-n două despicată de vânt e răscol tă... (s-aude glasul CĂLUGĂRULUI, basso) [CĂLUGĂRUL] Răsai din a ta noapte, copilă mult iubită. (intră în scenă) E un străin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de pază, ești Dumnezeu, ești muză? CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieții-mi ș-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochi himeric. Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici ce furtunoase, repezi, Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (Ei intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede... CĂLUGĂRUL șade țiind de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mi pentru-al tău ochi himeric. Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici ce furtunoase, repezi, Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (Ei intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede... CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare) REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? Un capăt e de ață Din sufletul naturei care ni dă viață. În orice ființă este, deși nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țintește-ntunecos... Pe buze-i trece-un zâmbet ascet, slăbit, amar... Ah! trebuie să aibă un dor făr' de hotar! De ar sosi odată bătrânul meu steleri S-esplice înțelesul acestei arătări. A mării unde-albastre alunecă-nspumate... Pare că văd o luntre... Da, da! o văd departe, Din insule bogate cu mari grădini de laur Sfâșiind apa iese o luntre scrisă cu-aur Și lebede-argintoase, aripele-ntinzînd, Se-nhamă lin la dânsa ș-o trag încet, cântând. {EminescuOpVIII 306} Bătrânul e... în manta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de hotar! De ar sosi odată bătrânul meu steleri S-esplice înțelesul acestei arătări. A mării unde-albastre alunecă-nspumate... Pare că văd o luntre... Da, da! o văd departe, Din insule bogate cu mari grădini de laur Sfâșiind apa iese o luntre scrisă cu-aur Și lebede-argintoase, aripele-ntinzînd, Se-nhamă lin la dânsa ș-o trag încet, cântând. {EminescuOpVIII 306} Bătrânul e... în manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe placa mării-l trag, Pe fruntea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Acoperite numai de flori și de pomene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure și-n blânda lor cântare Dispar, ca sarcofage, insulele în mare, Din insulele sfinte străbat cântări ferice... Noroc și disperare îmi par unite-aice. Luntrea, un vis de aur, a mărei pânzărie Albastră, ca săgeata cea repede, -o sfâșie... Ș-acuma e aproape de stânci rebele, frânte, Cu poalele-necate în valuri tremurânde... Acum pe-o piatră seacă din luntre el coboară Și barba lui cea albă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ferice... Noroc și disperare îmi par unite-aice. Luntrea, un vis de aur, a mărei pânzărie Albastră, ca săgeata cea repede, -o sfâșie... Ș-acuma e aproape de stânci rebele, frânte, Cu poalele-necate în valuri tremurânde... Acum pe-o piatră seacă din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată se scutură în vânt... Ce face de nu vine? Ci vino mai curînd!... Pe-a valurilor fugă el drumul luntre-i dă, Pe stâncă ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe-o piatră seacă din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată se scutură în vânt... Ce face de nu vine? Ci vino mai curînd!... Pe-a valurilor fugă el drumul luntre-i dă, Pe stâncă ca geniul văzduhului el stă. Vino... MAG[UL] (de după scenă) Îndată... Omul cu gânduri înțelepte Înainte el de toate învață să aștepte. Tu n-ai deprins-o încă. Dar iată-mă-n sfârșit... PRINȚ[UL] Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zădarnice și o măcelărire de prisos a oștirii proprii. Dar oricât de cuminte și admisibil era acest sfat, eunucii, oamenii de casă, curtenii mai înalți și pajii imberbi ai împăratului i se opuseră cu viociune și îndărătnicie și se făcură luntre și punte pentru a pătrunde cu opinia lor, ca trupele adecă să meargă de-a dreptul contra cetății Prosakon si contra lui Chrysos. De va cădea cetatea aceasta - socoteau ei - atunci inamicul nu va mai putea rezista nicăiri. De ce să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de căldură și de lumină spre a trimite o telegramă de la New-York la Buffalo, o cantitate oarecare de zinc (cositor) trebuie să ardă prin acid și să se prefacă într-un oxid. Pentru a mâna o sută de mile o luntre cu vapor, o cantitate de cărbuni de pământ trebuie să se discompună în gaz și cenușă și o cantitate anumită de apă cată să se prefacă în abur. Pentru a executa o mișcare musculară a corpului omenesc creierul, bateria galvanică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
edificarea arcei : „Noe s-a apucat de lucru într-o pădure, departe, unde a găsit un copac din care și-a închipurluit [= înjghebat] tot lemnul [pentru arcă]” (3, p. 128). În acest ultim caz pare a fi vorba de o luntre monoxilă, iar toaca și arca, unul și același trunchi scobit de copac (46). Imposibilitatea de a realiza practic toată construcția din lemnul unui singur copac consacrat a dus la o rezolvare simbolică : „lemnul sfânt” (hagia xila - este chiar numele grecesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
potopului : călătoria pe mare până la un munte (ca în majoritatea legendelor despre potop) sau până la un copac (ca în legenda indiană a potopului ; Satapatha Brahma¡a, I, 8, 1-6) din lemnul căruia șamanul își va face toba ; folosirea tobei ca „luntre” cu care traversează marea ; figurarea pe corpul de lemn al tobei a simbolurilor țărmului (terra ferma), bărcii etc. (55, pp. 39 și 172). Mircea Eliade a considerat că șamanismul din Asia Centrală și Nordică - inclusiv rolul magico-simbolic al tobei șamanului - a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sus, ca și cea a edificării unei corăbii (imago mundi) din lemnul unui arbore consacrat se regăsesc în legende finlandeze din cuprinsul Kalevalei (cânturile XVI și XVII ; cf. 61, pp. 229-266). Pe un ostrov, Väinämöinen vrea să-și construiască o luntre care să-l ducă până în ținutul mitic Pohjola, pentru a peți o fecioară. Dar lemnele se dovedesc insuficiente și eroul nu are cu ce să-și meșterească „talpa luntrii”. În căutarea unui copac adecvat pleacă zeul arborilor și al vege-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]