KorAP: Find »[drukola/base=lupoaică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 16 >

395 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616

neamului lor neînfricat. Nu era tocmai momentul să caute, de data asta cu adevărat, un loc în care să se stabilească pentru totdeauna? Măcar dacă întîmplarea s-ar fi produs mai devreme... Dacă binecuvîntarea cerească ar fi găsit-o pe lupoaică la începuturile călătoriei lor, poate că altul le-ar fi fost destinul. Atunci, vechea rînduială de pe pămînt, conform căreia fiecare își alegea teritoriul după nevoie și după bunul plac, încă mai era valabilă. Dar armonia dintre viețuitoare avea să se

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
vreo vină! sau cînd ar fi trebuit să facă altă alegere. Atîta vreme cît nu au deranjat pe nimeni și nu au făcut rău nimănui, vreodată, nu știu cine ar avea dreptul să-i judece... Fapt e că, la vremea la care lupoaica aștepta un copil, cei doi n-au izbutit să se mai așeze. Animalele pădurilor deveneau agitate și suspicioase la vederea oricărui intrus. Lucru de neconceput generații la rîndul, cînd nu i-a trebuit nimănui mai mult decît a avut, animalele

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
armonie deplină, au apărut tensiuni între ei. Spre munte, spre înălțimi trebuie să mergem", își îndemna masculul consoarta, convins că numai acolo, în pustietate, vor reuși să se așeze. "Astăzi mi-e imposibil să mai înaintez și-un pas", răspundea lupoaica, ajunsă de oboseală. "Poate mîine mă voi simți mai bine", adăuga, văzînd iritarea din ochii lui. Poate azi, poate mîine... Zilele treceau cu repeziciune și, în loc să prindă puteri, femela se mișca din ce în ce mai anevoios. În plus, iarna era aproape. Își dădură

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
văzînd iritarea din ochii lui. Poate azi, poate mîine... Zilele treceau cu repeziciune și, în loc să prindă puteri, femela se mișca din ce în ce mai anevoios. În plus, iarna era aproape. Își dădură seama, într-o zi, că degeaba s-ar îndrepta către munte. Lupoaica avea nevoie de confort și căldură, or nici una dintre acestea nu se găsea acolo. Dimpotrivă, cît încă nu căzuse prima ninsoare, trebuiau să coboare spre marginea pădurii. Nu le rămăsese timp de ales altă variantă. Sorocul se apropia și, dacă

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Lupul înainta îngrijorat, dezamăgit de sine însuși. Ar fi vrut să fi realizat mai din timp că, din ziua în care vor avea urmași, siguranța familiei devenea principala lui responsabilitate. La vremea aceea trebuia să fi rezolvat deja problema habitatului. Lupoaica își pusese soarta în mîinile lui, iar el nu se dovedise vrednic de încrederea ei. Neam de neamul lui nu mai îndurase o asemenea rușine. Ce le va povesti el copiilor lui, nepoților? Cum va avea puterea să-i privească

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ce s-a petrecut cu Lupino la vederea puiului aflat în pragul pieirii. Nu și-a amintit, mai tîrziu, cum anume s-a aplecat înspre hăul nemilos; cum l-a apucat pe Dakota de după cap, cu dinții, așa cum își cară lupoaicele puii nou-născuți; de unde a avut puterea să-l smulgă apelor învolburate și să-l readucă, în siguranță, pe malul rîului... Era complet ud, dar nu mai simțea frigul. Ba mai mult, o căldură mistuitoare, nefirească îi clocotea în interior. Dură

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Da, în plus, Lupino va trebui să dea și explicații unei mame îngrijorate sau, perfect justificabil!, de-a dreptul furioase. Asta era trebuia să îndure! În scurt timp, ghidîndu-se, unii și alții, după ecoul vocilor strecurate printre copaci, se întîlniră. Lupoaica era însoțită de Arus și, spre ușurarea lui, Lupino a fost scutit de a oferi amănunte. Șeful haitei a înțeles dintr-un cuvînt cum s-au petrecut faptele și, clipind din ochi către puiandru, i-a potolit mamei agitate potopul

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
și că-l iubeau ca pe lumina ochilor, că, sătulă sau nu, mama îl alăpta de fiecare dată cînd i se făcea lui foame, că, oricît ar fi fost gerul de cumplit, el putea să-și ascundă botul sub burta lupoaicei și să-și strecoare codița între labele tatei, adormind în căldura corpurilor lor iubitoare. De îndată ce frigul se potolea, lupul pleca în căutarea vînatului. Nu exista animal mai priceput ca el la vînătoare, și niciodată nu s-a întors fără hrană

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
exista animal mai priceput ca el la vînătoare, și niciodată nu s-a întors fără hrană pentru familia lui. Dacă nu era suficientă, cît să le ajungă amîndurora, lupul uita pe dată de foamea lui și se sacrifica bucuros în favoarea lupoaicei. Ea avea de hrănit puiuțul, prioritate pentru care era pregătit să îndure la nesfîrșit, fără să crîcnească. Și a venit și primăvara. Lupino avea cîteva luni și dovedea deja curiozități care-i făceau să nu-și încapă în piele de

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
dovedea deja curiozități care-i făceau să nu-și încapă în piele de mîndrie. De la bun început a dat semne că-i un copil special. Proaspăt născut fiind, puiul părea să o asculte și să o urmărească cu atenție pe lupoaică. Copleșită de fericirea de-a fi adus pe lume un pui desăvîrșit, ea îi cînta și-i povestea iar și iar istoria familiei lor, pentru a-i potoli plînsul și pentru a-și ține și sieși emoțiile în frîu. Lupino

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ușor la ceea ce-i aparține, iar cînd lupta se duce pentru teritoriu, prețul plătit e de atît de multe ori chiar viața combatanților... Masculul înainta condus de-o forță invincibilă, venită de undeva, din adîncurile lui. Avea în fața ochilor imaginea lupoaicei care-l privea cu dragoste; chipul nevinovat al lui Lupino, pui neajutorat al cărui viitor depindea de el; iar exemplul înaintașilor lui, toți lupi integri, responsabili, îl mîna orbește spre țelul propus. Tot cam în perioada de timp despre care

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
deplină se reinstalase între părinți; Lupino creștea frumos; în scurt timp urmau să pătrundă împreună în adîncul pădurii. Lupul avea să-i prezinte fiului împrejurimile. Avea să-l învețe sentimentul mîndriei de a fi stăpîn peste bucățica sa de pămînt. Lupoaica se odihnea, doborîtă de oboseală, sub crengile abia înmugurite ale unui stejar. De dimineață întruna alergase pe urmele lui Lupino. Devenea din ce în ce mai greu să țină pasul cu el. Puiuțul vroia să vadă tot, să înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea fiecare cotlon, întorcea pe toate fețele fiecare piatră, mirosea fiecare fir de iarbă răsărit din pămînt; escalada mușuroaiele, alerga încolo și-ncoace, cu o energie care părea să nu-l părăsească niciodată. Încerca sărmana lupoaică să-i facă față, dar numai ea știa cît de greu îi era să reușească. Epuizată, se întinsese pentru cîteva clipe. Trebuia să-și tragă sufletul, ca să-l poată supraveghea pînă la sfîrșitul zilei, cînd, în sfîrșit, avea să se

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
pe Lupino; și nu dură mult pînă să concluzioneze că părerea căpriorului despre înțelept era împărtășită de toți cei care-l cunoscuseră. Da, îl știu! Mare lup! Da, l-am întîlnit! Minunat interlocutor! Impresionabil! Modest! Generos! Întreba mereu despre o lupoaică cu un pui după ea. Căuta o femelă... Își căuta fiul și consoarta. Bietul animal! Fără vedere, fără ajutor, înainta încotro îl duceau picioarele și nimeni nu l-a putut opri din drum. Era decis să meargă pînă la capăt

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
nu reușea să le perceapă ca pe o întîmplare care să aibă legătură cu trecutul lui. Restul nu e decît căutare și suferință, Lupino, și despre suferință, astăzi, n-am să-ți vorbesc. Am sperat tot timpul că, alături de o lupoaică puternică și curajoasă, așa cum este mama ta, viața nu-ți va fi îngrozitor de grea. Dar tu îmi spui că nu știi nimic de ea?! Că, pînă acum, te-ai crezut orfan?! Atunci unde este mama ta? Știi ceva despre ea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Și acum, lămurit pe deplin, flămînd și obosit, cu siguranță, mînat de dorul de părinții săi, Lupino se întorcea de unde plecase! Toată disperarea adunată de la dispariția lui, toată forța mamei rămase singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur. Trebuia să înainteze după zgomotul perceput mai devreme. Ochii, umflați și înroșiți de plîns, străluceau cu puterea soarelui de iulie, ațintiți într-acolo. Se năpustise ca o vijelie în întîmpinarea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
înălțat o stîncă golașă; în vîrful ei stătea mama. Sînt sigur că era ea; mi-a apărut de atîtea ori în vis... Dar abia acum i-am distins cu claritate chipul. Altă dată era învăluită în ceață... Și, ca întotdeauna, lupoaica din vis mă chema la ea, rugătoare. Tată! Nu vreau să mai întîrziem nici măcar o zi. Trebuie s-o găsim pe mama! Lupul înțelept îl ascultase vrăjit. Așa, învăluită în ceață, o visa și el adesea. Detaliile înșirate de Lupino

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
un salt, cei doi, mamă și fiu, fură alături. Lacrimi grele, de fericire, de astă dată, le înecară gîtlejurile. În sfîrșit, împreună! Puiul de om scînci ușor. Încercînd să-și ascundă emoția, Arus se îndreptă înspre el. Dintr-o smucitură, lupoaica se întoarse la căpătîiul copilului, de unde îi aruncă șefului haitei priviri amenințătoare. Era descumpănită. Întoarse iarăși capul spre Lupino, îmbrățișîndu-l cu privirea ei caldă, care i se înăsprise pentru o clipă: aștepta lămuriri. Venise timpul ca Arus să vorbească. E

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Din cauza lui am ajuns cu teritoriile înjumătățite. E un pericol care ne va pîndi, de acum înainte, la tot pasul. Nu voi mai permite așa ceva. E timpul ca Omul să plătească pentru tot răul pe care ni l-a provocat. Lupoaica îl privea fix. Arus adăugă: Fii bună acum și îndepărtează-te de puiul de Om. Nu știu cine ești, răspunse ea. Nu te cunosc și teamă mi-e că, așa cum stau lucrurile, nici nu-mi voi dori vreodată să o fac. Ceea ce

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
mi-e că, așa cum stau lucrurile, nici nu-mi voi dori vreodată să o fac. Ceea ce vreau să auzi bine acum este următorul lucru: de puiul de Om nu se atinge nimeni! Cei doi masculi schimbară priviri repezi. Din vocea lupoaicei dispăruse orice urmă de blîndețe. La așa ceva chiar nu se așteptase Arus. Cum trebuia să procedeze? Obținu cîteva secunde de răgaz cînd în cadrul ușii apăru o siluetă nesigură. Iubirea mea! Erai aici; te-au descoperit! Biată lupoaică atît de greu

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
repezi. Din vocea lupoaicei dispăruse orice urmă de blîndețe. La așa ceva chiar nu se așteptase Arus. Cum trebuia să procedeze? Obținu cîteva secunde de răgaz cînd în cadrul ușii apăru o siluetă nesigură. Iubirea mea! Erai aici; te-au descoperit! Biată lupoaică atît de greu încercată! Fericirea regăsirii fiului pierdut; tulburarea pricinuită de vorbele lui Arus; acum emoția întîlnirii partenerului de viață. Era mai mult decît putea suporta un suflet chinuit atîta vreme. Cineva trebuia să se trezească. Cineva trebuia să poată

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ceva de împărțit. Înțelege-o pe buna mea mamă; inima ei nu greșește cînd alege să apere copilul. Asta e, după cum se vede, datoria ei, și n-ar fi mama mea dacă nu și-ar respecta-o pînă la capăt. Lupoaica îl privi pe Lupino așa cum numai o mamă își poate sorbi din ochi copilul adorat. Pentru moment, nu avea a se teme pentru siguranța puiului de Om. Se îndreptă către lupul înțelept, care aștepta înfrigurat. Se ridică înspre chipul lui

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
indicațiile căpeteniei, încrezător în judecata acestuia. Oricare i-ar fi fost decizia, avea să i se supună. Știa asta, la fel de bine, și Arus. N-aș fi demn de respectul haitei mele dacă mi-aș pune mintea cu un pui. Spune, lupoaico, cîți Oameni se adăpostesc aici? Lupoaica îi răspunse fără resentimente. Doi Oameni. O femelă și un mascul. Haita lor a fost una numeroasă, dar s-au împrăștiat care încotro, în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Oricare i-ar fi fost decizia, avea să i se supună. Știa asta, la fel de bine, și Arus. N-aș fi demn de respectul haitei mele dacă mi-aș pune mintea cu un pui. Spune, lupoaico, cîți Oameni se adăpostesc aici? Lupoaica îi răspunse fără resentimente. Doi Oameni. O femelă și un mascul. Haita lor a fost una numeroasă, dar s-au împrăștiat care încotro, în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu micuțul, puiul lor. Acum sînt plecați

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
mormăi mai mult pentru sine. Doi Oameni pot trăi aici, la marginea pădurii noastre, fără să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu voce tare, anunță: Îi vom lăsa în pace! Lupino înclină privirea, copleșit de respect. Pentru prima dată, Lupoaica surîse. Dar sînt curios ce vei alege tu să faci, urmă Arus, adresîndu-i-se. Lupii captivi de-afară refuză să ni se alăture. Îmi va lua ceva timp să le pot înțelege opțiunea. Dar asta e voința lor, și eu mă

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]