1,120 matches
-
Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă "adorabilă", declarau Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci de trandafir, cu ceainicul la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încercau să exprime o idee, un sens. - De ce o fi având doamna asta o ciută lângă ea și de ce o fi căzând o draperie de catifea peste o vedere de pădure? se mira Eliza neobosit. Hallipa își număra unghiile bine lustruite. Doamna Eliza îi șopti ceva într-o franțuzească aproximativă. Răspunse încet că-1 doare capul. Eliza avea probabil oarecare preocupare de conveniențe dar Hallipa părea a nu-și aminti deloc de ele, cu o privire voalată, în care, hotărât, prezența lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt niște crini, din care curge cea mai aleasă smirnă. 14. Mîinile lui sunt niște inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir; 15. picioarele lui sunt niște stîlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat. Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii. 16. Cerul gurii lui este numai dulceață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
simte nimic rău, nu se simte secătuit de merite sau de valoare. Chiar sub parapet, spuma albă a apei pare de un verde pal, fosforescent, culoarea nălucilor sau a curei cu radium. Aerul nopții este cald și sub puntea bine lustruită turbinele acționează elicele gigantice, ca să facă milioanele de alge emițătoare de lumină să strălucească numai pentru el, parcă pentru a-i dovedi că apa poate fi opusul negrului, dacă așa vrea. Bridgeman zâmbește și își ridică gulerul jachetei cât poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el și ceilalți se uită în jur. Au globii oculari înroșiți și pielea mată înnegrită, gura cu dinții îngălbeniți, trăsături dezgustătoare și vulgare; se răsucește pe călcâie, și pleacă bucuros de gulerul bine ajustat și de scârțâitul pantofilor săi bine lustruiți pe caldarâm. S-a înfuriat pe Star că l-a făcut să vină aici. Triburi și origini? Este ca o glumă proastă. Doar ca să-i facă o plăcere trebuia să se gândească atât de mult la sălbaticii ăștia? Este ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cocori, iar pe panouri aflate de o parte și de alta a ferestrelor stă scris: Noroc an după an și Pace în toate domeniile. Pe un raft din spatele patului se află un qin - un instrument cu șapte corzi din lemn lustruit. Mi se face sete și în același timp îmi dau seama că nu am mâncat nimic. În ultima vreme, am avut probleme cu mâncatul și somnul. Toată energia mea s-a consumat închipuindu-mi cum va fi să mă culc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aibă grijă de omul care se purtase bine cu el. Iedul se ferise să se Îmbete ori măcar să bea. Acuma arăta, și el, ca un diavol la locul lui: blana și barba păreau pieptănate și căpătaseră luciri albastre; coarnele erau lustruite inel cu inel și unse cu ulei de nucă, coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, nu mai atârna În țărână, ci se legăna de colo-colo, Împungând aerul după cum se străduia Iedul să țină drumul drept; ochii - nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vedeți ce Încărcătură istorică și morală poate avea acel sipet Încrustat cu motive simple, dar ancestrale, ferecat În cercuri de fier, cu Încuietoare și balamale forjate acum o grămadă de secole de un necunoscut care-și făcea cumsecade meseria) -, toiagul lustruit În care tata s-a sprijinit În ultimul an de viață, ferestrele cu tot cu mușcate, coșul cu zdrențe În care fătase pisica - cu tot cu pisică și patru pisoi -, patul cu picioarele zdravăn Înfipte În pământul odăii, salteaua bătrânească din lână și plapuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
l-a trimis pe cel ce l-a trimis” ș.a.m.d.? Nu cumva făcea aluzie și Îl Învinovățea pe Însuși Comandantul suprem al Armatei și Conducătorul țării? A venit de la județ unul manierat, cu costum, cravată, cămașă albă, pantofi lustruiți și geantă din piele. O noapte Întreagă a tăifăsuit cu Foiște În biroul șefului de post, care n-a fost primit Înăuntru. Ce s-a petrecut cu adevărat acolo nimeni nu are de unde ști. Din cele spuse de marele artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încaiere cu ciomegele, le va arăta cum merge praștia cea mare și, ochind undeva, În câmp, ca să nu rănească pe cineva, va azvârli câțiva bolovani, spre adânca uimire a tuturor de față. Va veni și lupta. Își vor Încrucișa ciomegele lustruite, vor avea grijă să nu se lovească, se vor preface că-și dau lovituri meșteșugite, se vor feri, vor țopăi, vor icni, vor asuda, se vor Încrâncena să-și arate măiestria, vor obosi În cele din urmă. Se vor apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
limba lor și nu păreau a-l băga În seamă. În primele zile prășiseră tarlale nesfârșite de porumb. Pe Ectoraș frunzele ca niște săbii ale plantelor Îl tăiau pe gât, pe față și pe mâini, palmele Îl dureau de la coada lustruită a sapei, avea junghiuri În șale, În mușchii mâinilor și ai picioarelor, dar cel mai rău Îl durea că nimeni nu-l băga În seamă și nu vorbea cu el. Măcar de-ar fi știut limba țigănească; așa ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și prezinte urările. Turiștii de Anul Nou mergeau prin castel, privind prin toate camerele. Admirau ușile glisante ilustrate de Kano Eitoku, se uitau cu ochii mari la rogojinile tatami cu chenarele lor de brocart coreean și priveau, minunându-se, pereții lustruiți și poleiți. Gărzile mânau mulțimea prin poarta grajdului unde, în mod neașteptat, drumul era barat de Nobunaga și de câțiva slujitori. Nu uitați contribuția! O sută de mon-i fiecare! striga Nobunaga. Lua banii cu mâinile lui și-i arunca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am să uit niciodată acele nopți răcoroase pline de farmec...Luna răsărea din locuri pline de taină, la început măreață și roșie ca focul, și pe măsură ce se urca pe bolta necuprinsă prindea a străluci ca un talger de argint abia lustruit...Și miroazna îmbătătoare a fânului!...Noi muritorii,jos pe câmpul cosit, iar Dumnezeu sus, veghind asupra tuturor minunățiilor creației sale!!! Când a terminat de vorbit, i-a scăpat un oftat fără voie. În scurtă vreme însă s-a recules și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la mijloc cu un brîu de aur din Ufaz. 6. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită, și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși, au fost apucați de o mare spaimă, și au luat-o la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
mă mai auzea, nici nu mă mai vedea. Soarele răsărise deja. Am rămas în picioare, în apartamentul superb, aerisit, cu pereți albi de pe West Ninth Street, uitându-mă la un bărbat matur care se legăna ca un sugar pe podeaua lustruită, din lemn de cireș. Și m-am simțit atât de singură. Ca și cum aș fi fost goală pe dinăuntru. Am privit particulele de praf dansând în lumina dimineții și m-am simțit ca și cum aș fi avut un fir direct către centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era o mincinoasă. Așa cum se și simțea. M-am uitat la Chaquie, la pielea ei minunată, la părul ei auriu, la unghiile ei perfecte. Eram uluită cu cât succes se reinventase. Niciodată n-aș fi crezut că sub exteriorul acela lustruit și splendid clocotea atâta durere și atâta nesiguranță. Apoi, Josephine a chestionat-o cu privire la bărbatul cu covorul. Și, într-un final, după o sesiune de întrebări și răspunsuri pe care eu am considerat-o chinuitor de dureroasă, deși eram doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
citesc ore întregi, în vreme ce Jackson lucra la biroul lui. Mara făcea deseori același lucru. Biroul acela fusese ca o bibliotecă de familie. Noi fuseserăm ca o familie. Dar vremea aceea trecuse. Acum eram înconjurată de canapelele din crom și piele lustruită ale lui Vivian. Canapele care erau la fel de confortabile ca și băncile din parc. Lumina era rece, iar obiectele de artă simbolizau falicul - în majoritate, reprezentau zgârie-nori care se înfigeau în cerul New York-ului. Se renunțase la rafturile de cărți, în favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Da, da, așa e bine, închise deschise ochii. Se tot întuneca, închise ochii, decorul se luminase, brusc: somptuoasa sală solemnă de judecată. Consiliul de Cultură Model și Educația Handicapatilor. Comitetul pentru Refugiații Nevrotici. Oficiul de Securitate a Gândirii. Sase bărbați lustruiți. Cel din capul mesei își trecuse micuța palmă albă plină de pistrui prin părul rărit, blond. Deschisese dosarul, închisese dosarul. Avea, ca și ceilalți, în fața sa, două dosare. Dosarul roșu, Dosarul verde. Deschidea când unul, când altul. Ceilalți repetau mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vot de blam cu avertisment. Avertisment de eliberarea locului.“ Tânărul procuror din capul mesei își îndreptă ochelarii și reîncepu să citească referatul. Nu se mai distingea nimic. Sunet abolit, măștile batraciene clămpăneau cuvinte fără sonor și făceau cu ochiul. Paloarea lustruită a măștilor, cicatricea fosforescentă la sprânceană. În ușă, vinovatul. Transpira, palid. Nu știa cum să înțepenească mai bine în carlingă, să nu facă vreun zgomot, să nu fie descoperit. Se afla de mai multă vreme pe ecranul de interceptare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învățământ, și încă pentru motive deloc minore, aciuit aici, la TRANZIT, măcar să-și fi băgat chelia între umeri, să-și țină pliscul, să asude de zel. Ți-ai găsit! Grija lui: să se dea mare. Să le arate mocofanilor ce lustruit și liber poți fi în cușcă, doar nu mai suntem în anii ’50, am mai trecut un război de 30 de ani, ne-am obișnuit cu mlaștina noastră cea de toate zilele, pâinea noastră cea de toate zilele. Auzise prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Jane țipă: — Uite ! O, Doamne ! El e ! Pe stradă cotește, cu un tors egal, maiestuos, o limuzină care oprește exact În fața ușilor de sticlă de la intrare. Nu-nțeleg deloc ce e cu mașinile astea. Sunt atât de strălucitoare și de lustruite, de parcă ar fi făcute din cu totul alte metale decât mașinile obișnuite. Ușile liftului din celălalt capăt al holului se deschid cu precizie elvețiană și din el iese Graham Hillingdon, șeful cel mare, plus directorul general și Încă alte șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pleșcari, de negustori care știau doar să jumulească... Basta! Și istoria asta îmi parvenise pe un canal indirect, de la unchiul Tony. În camera de lucru fără oglinzi, sunt o umbră neregulată aruncată pe foaia albă a manuscrisului sau pe ușa lustruită maro-cireșie a dulapului. Dacă vrei un studiu de vampirologie: anul trecut, pe vremea asta, abia începeau să mă năpădească gândurile morbide, în diminețile târzii când treceam cu mâinile peste fața mea aspră, măsurându-mi în oglindă ridurile. Și ține seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
înalte ale vechiului palat nobiliar, e aproape de oră închiderii, dar ea se înțelege cu femeile ce pèzesc încèperile goale ale Muzeului, apoi luminile se reaprind pe rând în fiecare încèpere în care urmeazè sè intrèm, Plutim fèrè grabè pe parchetul lustruit că o oglindè de parcè am pèși pe suprafața lucioasè a unui lac întunecat, de undeva, inaudibil, rèsunè muzică unui vals, Matei nu prevèzuse acest tur al Muzeului, se simte ca un dansator începètor cèruia partenera îi aratè pașii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și s-o aștepte la margine de orizont, drumeț cu aripi neînvinse. Ar vrea s-audă și el simfonia iubirii în culori și arome, căci se spune că fiecare suflet are sunetul lui. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi ce i-am mai văzut cândva, parcă, mi-au tăiat calea. Tăcută, am tresărit... Într-un târziu am înțeles. Ai venit! Ești tu, Toamnă. Simt cum te cutremuri toată, aproape că-ți
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
mesdames, messieurs! Vos billets, s’il vous plaît! Te ridici alene de pe banchetă, Îți supraveghezi fața Încremenită care fulgeră În golul unei oglinzi, e fața ta? Parcă nu e. — Your ticket, please! Te strecori pe lângă pardesie, sacouri, pălării, pe lângă pantofi lustruiți lună pe care te străduiești să nu-i calci, te prelingi de-a lungul culoarului, speri ca fețele nemișcate din spatele geamurilor peste care umbra ta alunecă ritmic să fie convinse că te duci la restaurant, la bufet, la closet, repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]