766 matches
-
P.S. Confirmă primirea cărților! Aurel Borca, 14 ian. 1980 Pe un frig nebun, scrisoarea ta! Nu voi ști mult timp, poate niciodată, de ce mă bucur așa mult cînd îmi scrii, indiferent cîte cuvinte îmi împarți. De cîteva zile sînt tare mîhnit. De cînd a început școala. Nu mai sînt la școala unde predasem pe trim. I, ci la cea unde am "ființat" în ultimii doi ani. La școala aceasta nu m-am simțit deloc bine, din cauza pseudo-intelectualilor din cancelarie, niște țațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
sare țandăra din orice, nu suport nici măcar să aud vorbindu-se! Starea aceasta derivă din mai multe motive: mediul de cancelarie de la școală e la fel de îmbîcsit cu prostie, o prietenă foarte bună din Cluj, studentă la geologie, e cumplit de mîhnită după moartea fulgerătoare a tatălui ei, un bărbat prea tînăr, bun și frumos [...] Apoi Ulici, care sună la P. Neamț ca Daniel (Corbu n. red.) și Adrian (Alui Gheorghe n. red.) să-i trimită poezii pentru antologia aceea. "Dumitrașcu? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
un curs, nu mai știi bine după care să te iei, de aici și ușurința cu care poți uita multe noțiuni. Voi vedea eu ce fac! Pe 17, după-amiază, cred c-am să plec pînă la București. Deși-s foarte mîhnit și tracasat de lumea de aici, de examene, abia aștept să plec măcar pentru zece zile. Cred că și-n Iași e la fel de fain, precum aici. Peste două ore va veni T, adică iar voi uita de toate relele. Pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dr. Ioan Pușcaș, tratamentul lui cicatrizînd în cca. 9 zile nișele. Pentru că o nișă "stimulată" poate duce la perforații. Uneori, aceasta e sinonim cu "sindromul de cui", adică moartea. Iartă-mă că-ți spun toate aceste mizerii care te-ar mîhni chiar și dacă ți-aș fi doar un simplu cunoscut! Dar asta-i, dragul meu! Nu, nu voi fi fericit că apar la ALBATROS! M. Sântimbreanu mi-a trimis o epistolă dizgrațioasă de la înălțimea funcției sale, desolidarizîndu-se de actualul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Paleologu! O să vorbim, sper, mai multe cînd vin la Iași! Adrian (Alui Gheorghe n. red.) are un examen pe 2 iulie, se pare! Am auzit că Sava (Nicolae n. red.), în virtutea Congresului, mai e pus să aștepte! Ce mult mă mîhnesc lucrurile de felul acesta! O carte e o atît de mare bucurie, mai ales cînd e așteptată! De ce se-ntîmplă toate necuviințele astea?! Las' că mor și eu într-o bună zi! Din jurnalul lui N.D. Cocea: "Marele Stalin! Genialul Stalin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
1985. Recent am fost la P. Neamț. O vizionare oficială: "Conu' Leonida față cu reacțiunea". Spectacol superb. Și Caragiale interzis de partid! Am trăit s-o văd și pe asta! Scîrbele! Oare cine-i pune să blasfemieze sfinții națiunii?! Sînt mîhnit! Poate că nu suficient de mîhnit pe cît ar trebui să fim cu toții. E o iarnă imbecilă în continuare! Abia o mai suport! Bucurie și liniște! Al tău, cu tot gîndul cel bun, Aurel Borca, 14 martie 1985 Dragul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Neamț. O vizionare oficială: "Conu' Leonida față cu reacțiunea". Spectacol superb. Și Caragiale interzis de partid! Am trăit s-o văd și pe asta! Scîrbele! Oare cine-i pune să blasfemieze sfinții națiunii?! Sînt mîhnit! Poate că nu suficient de mîhnit pe cît ar trebui să fim cu toții. E o iarnă imbecilă în continuare! Abia o mai suport! Bucurie și liniște! Al tău, cu tot gîndul cel bun, Aurel Borca, 14 martie 1985 Dragul meu, Ies din iarnă fără limbaj, cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Ai citit, cred, între timp! L-am rugat pe Radu F. (Florescu n. red.) să cumpere o Cronica! Mulțumesc pentru bunele-ți intenții în general! Rămîi un bun ca întotdeauna. Radu (Florescu, evident!) are și un astm bronșic! Sînt sincer mîhnit de toate relele ce i se întîmplă! I-am scris acum cîteva zile lui Antonesei (Liviu n. red.) și l-am întrebat foarte franc de ce nu-i trece prin cap să scrie în Opinia careva despre Furtuni, din moment ce el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
La școală se duceau de formă, silindu-se să nu trădeze față de ceilalți adevărata lor stare. Dacă în primele clipe fuseseră în extaz, finalul revoltei îi aruncase, evident, într-o amărăciune vecină cu disperarea. În plus, fratele meu Victor era mâhnit și fiindcă o vedea pe mama cum se chinuie ca să-i întrețină pe el și pe Vlad, care plecase la București, la facultate: îi era din ce în ce mai greu, aproape nu mai făcea față. Mai exista și alt motiv de supărare: de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și familia sa locuiau în ambasadă, chiar dacă apartamentul avea, firește, o intrare separată. A fost nu doar prima dar și ultima oară când l-am văzut pe Aurel la el acasă. Nici la „acțiuni” ale ambasadei nu am participat. Era mâhnit dar încerca să mă înțeleagă. Ne întâlneam doar dincolo de atribuțiile sale oficiale. Abia ajuns la Washington, Aurel a stârnit reacții dintre cele mai aprinse. Mulți dintre cei pe care-i știam îi deveniseră ostili chiar înainte de a-l cunoaște. Asta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Cu Magda Isanos discuția li s-a încheiat altfel: „Dumneata, i-a spus medicul-poet, acum și redactor de radio, trebuie să scrii numai poezie ! Nimic altceva !” Când a adus mai apoi vestea morții poetei, i-a spus lui George Sbârcea, mâhnit: „a fost un fir de polen care n-a ajuns în floarea de cais”. Vorbea în metafore, dar suferea. Pierduse o prietenă, deși tânără. Că era așa, ni se spune: „la despărțire, după vestea respectivă, mi s-a părut îmbătrânit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare Între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „Și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L predea (paradoi). Iar ei, auzind, s-au bucurat și au făgăduit că-i vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
greu dumineca și m’a melancolizat. Cred că iar încep să slăbesc și mă simt slăbită. Tresar când văd pe biurou poșeta ta marron, pe care o port eu acum; târâi după mine, în silă, viața fără tine. Nu te mâhni: e probabil o fază trecătoare; mă voi scutura de gândurile astea torturante, de îndoieli, de griji, de spaima că n’am să te mai văd. Nu mai scriu, sunt prea sumbră; mă duc să mă prăbușesc în somn, în nădejdea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că ți va ajunge înaintea celorlalte, dar G[aby], care îmi dăduse mari nădejdi, a fost - când a venit să o ia - mai puțin categorică, ba mi-a spus că s’ar putea să plece peste 15 zile. M’am mâhnit și dintr’o dată m’am ofilit sufletește. Îți scriu în astă seară - scrisoarea netrimisă continuase șirul zilelor până eri, miercuri, inclusiv. Am căutat în ultimul timp să-ți scriu în fiecare seară și duminecă și luni mai ales am scris
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
proteza. Pe urmă mă duc la Angèle. „Circulați, circulați“, ca în vestita carte a lui Dickens. Să fie oare Bleak House? [...] M. c.p. 24 aprilie [1950], luni dimineață Iubito, am primit o scrisoare de la sora Christianei, care m-a mâhnit foarte tare. De vină e Ly, dar adevărul e că, fiind așa de singură, ar fi greu să fi avut altă atitudine. I-am scris imediat [surorii Christianei] ca s-o rog să fie cuminte, să-și poarte panașul cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două înainte. Cred că e mîhnit și derutat de golul din jurul său. Ingrați, chiar și cei ce i-au băut vinul îl privesc ca pe o stafie. Vasile Florea, care a deschis vernisajul, a salutat prezența vicepreședintelui de la Cultură, tovarășul Donea, fostul student al lui Gr.V.C.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de imaturitate îmi dă iluzia unei neconsumate tinereți, ca să nu zic adolescențe, și dreptul la un viitor pe care alții, mai aplicați și mai realiști, și l-au epuizat. *„Doamnă, nu mai sînt voios!” (Cîntec medieval) Dar nici atît de mîhnit încît să nu rîd de „comedia erorilor” din jur. *Ieșind de la spital, am luat-o spre casă pe strada Carpați. Aceasta-i veșnic murdară, așa că mergeam cu ochii în jos, atent pe unde calc. Dintr-odată, mi-a răsărit în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în morală ceea ce monștrii sunt în lumea fizică: se vede la ei în chipul cel mai vădit cea mai mare parte a viciilor care, la ceilalți oameni, sunt imperceptibile. Dispoziția ei sufletească este impetuoasă și inegală; se înfurie și se mâhnește, își iese din fire și se potolește de douăzeci de ori într-un sfert de oră. Adeseori iese din cea mai adâncă tristețe printr-un acces de veselie care o face foarte plăcută. Gluma ei este nobilă, vie, ușoară; vorbește
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
miercuri seara s-a suspendat după o săptămână sau două. S-a vorbit foarte mult în această perioadă de conflictul dintre generații, dintre tineri și cei mai în vârstă. Am trăit acest moment în biserică și tare am mai fost mâhnit! Dacă cei mai în vârstă ar fi mai credincioși, mai toleranți cu cei tineri, dacă s-ar ruga mai mult pentru ei, atunci mult mai mulți tineri ar fi câștigați pentru Hristos, și mult mai puțini ,,ar înceta să mai
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
esențial ar fi ca ei să-și dea seama că problemele reprezintă o șansă pentru a se dezvolta ca personalitate. Dacă problemele continuă să apară, acest fenomen se va petrece în cel mai nepotrivit moment și din cauze care te mîhnesc teribil. Pînă și cele mai nobile intenții vor eșua sub avalanșa de necazuri de zi cu zi. AMBIANȚA ARE O MARE INFLUENȚĂ ASUPRA TA Ar trebui să evoluezi într-un mediu care să-ți amintească în permanență de bunele tale
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
La ușile-ncuiate. Nimic Tu nu ceri nimănui Când bați și-aștepți să vină, Tu vrei s-aduci în casa lui Din pacea Ta divină. Ai vrea viața Ta să-i dai Căci viața lui e moartă, Dar el nu vrea, mâhnit Tu stai Afară lângă poartă. Tu, Regele Iubirii - ai stă Pe veci de veci cu dânsul Și bați și-aștepți...dar el nu vrea, Si stând te-neacă plânsul. Eram copil când Te-am văzut La ușa mea, Străine, Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
condamnându-l pe Badea Cârțan al nostru la un an închisoare. După șase luni, numai la intervenția regelui Carol I către Franz Iosif împăratul AustroUngariei, martirul Badea Cârțan a fost grațiat și eliberat din temniță. Liber de acuma, dar adânc mâhnit în suflet de pierderea ce suferise prin încinerarea cărților, cu atâta trudă adunate și aduse în sat, precum și în urma suferințelor îndurate, luă drumul Vienei spre a se plânge împăratului pentru nedreptățile pe care i le făcuse ungurii. În fața baionetelor sentinelelor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că această activitate le-ar îndepărta credincioșii de la slujbele din propria parohie, au făcut plângeri la episcopul de Padova. Apoi au avansat anumite îndoieli asupra validității moștenirii lăsate de parohul precedent din Este, don Angelo Pelà. Don Calabria a fost mâhnit și a preferat să restituie casa curiei din Padova (informații mult mai ample despre Casa din Este le vom întâlni în capitolul următor). La terminarea experienței din Este, a avut loc și o împrăștiere a grupului. Multe dintre ele au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dispus să accepte orice soluție pentru «cel mai mare bine al sufletelor». Între timp, câțiva enoriași din Este au făcut apel la Roma la Congregația Conciliului. Acum jeluirea locală s-a transformat într-o cauză judiciară. Don Calabria s-a mâhnit. S-a grăbit să anunțe că era dispus să renunțe la toate «de dragul și spre slava lui Dumnezeu». Dar cauza a continuat. Răspunsul a sosit anul următor. Congregația Conciliului a decis că don Angelo Pelà era doar «administratorul patronatului și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Orice urmă de interes pe care o aveau unii față de ceilalți se evaporase atât de rapid, încât nici nu părea să fi existat. Robby s-a apropiat agale de noi învăluit de lumina orbitoare a mall-ului și m-a mâhnit faptul că atât de puțin din viața lui se învârtea în jurul poeziei sau a romantismului. Totul era plumbuit de plictisul și anxietățile diurne. Totul reprezenta un spectacol. Dar ceea ce mă deranja cel mai mult - lucrul care de fapt constituia motivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]