158,161 matches
-
au pierdut, ci niște perdanți transformați în mod artificial în câștigători. Regizorul Alexandru Berceanu include în joc numele reale ale actorilor și drumul de la ființa reală (cu un nume pe buletinul de identitate, cu un pahar de apă într-o mână și cu textul în alta), la personajul convențional, gata oricând să-și trădeze identitatea și apoi, mai profund, spre vulnerabilitatea care ne leagă pe toți - spectatori, actori și regizori (ceea ce este un alt nume dat profesiei de manipulatori) este parcurs
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
ori a fost iar acum iau masa cu toatele aici... Toate sunt obosite, ciufulite, murdare, nespălate, cu unghiile negre, netăiate. Una are o aluniță mare la baza nasului la care se scarpină mereu... Ospătărița se apropie cu o cană plină în mână de masa noastră proletară, se împiedecă de ceva și cade cu mâinile înainte, împroșcându-le pe unele cu lichidul din cană care s-a spart pe jos și care pare să fie apă, nu vin sau bere... Țipă cu toatele sărind
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
ciufulite, murdare, nespălate, cu unghiile negre, netăiate. Una are o aluniță mare la baza nasului la care se scarpină mereu... Ospătărița se apropie cu o cană plină în mână de masa noastră proletară, se împiedecă de ceva și cade cu mâinile înainte, împroșcându-le pe unele cu lichidul din cană care s-a spart pe jos și care pare să fie apă, nu vin sau bere... Țipă cu toatele sărind în sus, agitându-se. Una a căzut peste mine și trebuie să
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
acesteia. Gesturile actantului, mișcările, deambulările lui, ce pot fi înregistrate sub un unghi funambulesc, capătă aerul unui program inefabil, sugerează o măreție ascunsă precum a unui prinț deghizat în cerșetor: "Într-o odaie străină/ noaptea/ privind în tavan/ pipăind cu mîna peretele/ (pentru ce această viață/ acest eu din care face parte și tencuiala?)/ apoi să faci patul în odaia străină/ și să pleci pe străzile necunoscute/ să mergi să mergi fără țintă/ la o fîntînă arteziană să te oprești/ și
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
tencuiala?)/ apoi să faci patul în odaia străină/ și să pleci pe străzile necunoscute/ să mergi să mergi fără țintă/ la o fîntînă arteziană să te oprești/ și apa din orașul străin/ să-ți împroaște cu un jet/ ceasul de la mînă" (Odăile). Asistăm la un proces invers al remitizării. Pe ruinele limbajului demis din autoritatea sa filosofantă sau de o factice solemnitate, se reface o mitologie spontană, izvorînd din percepția comună, din capriciul clipei, din imprevizibilul său latent. Restrîngerii îi urmează
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
mă sperie ca pe-un copil/ cu golurile din garduri/ mai e acolo și un orb/ care cheamă copacii și casele la radiografie/ uneori plouă atît de mult/ încît țipetele mele curentează/ se deschide o ușă intră o bătrînă/ în mînă cu un plic galben care e soarele/ mîzgălit peste tot cu litere mici" (ibidem). Macrocosmosul pătrunde astfel în microcosmos, îl asimilează precum o oglindă a sa, degajînd o emoție de dincolo de lucruri, care absolvă banalul: "acord atît de larg că
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
idiot să fie redus la dimensiuni acceptabile, păstrînd soluția șinelor îngropate unde e cazul. Asta depinde însă de atitudinea bucureștenilor înșiși. Dacă mai bine de o jumătate de milion de oameni vor accepta să fie tratați ca niște bucureșteni de mîna a doua, atunci vom vedea că se poate să ne treacă trenul prin cartiere, ca pe cîmp, și ne vom uita lung, foarte lung, la tramvaiele cu regim special ale acestei aberații. Pînă la linia fostului 41 care traversează cîteva
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
cîmp, și ne vom uita lung, foarte lung, la tramvaiele cu regim special ale acestei aberații. Pînă la linia fostului 41 care traversează cîteva dintre cele mai, oricum, aglomerate străzi ale cartierelor Drumul Taberei și Militari vor locui bucureștenii de mîna întîi. Peste șina fostului 41 se vor afla cei de mîna a doua - suburbanii. Realizarea acestui proiect, în forma inițială trebuie stopată. Iar cei care l-au avizat trebuie să-și ceară scuze, cu demisia în mînă, pentru faptul că
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
regim special ale acestei aberații. Pînă la linia fostului 41 care traversează cîteva dintre cele mai, oricum, aglomerate străzi ale cartierelor Drumul Taberei și Militari vor locui bucureștenii de mîna întîi. Peste șina fostului 41 se vor afla cei de mîna a doua - suburbanii. Realizarea acestui proiect, în forma inițială trebuie stopată. Iar cei care l-au avizat trebuie să-și ceară scuze, cu demisia în mînă, pentru faptul că le-a putut trece prin cap să-și bată joc astfel
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
locui bucureștenii de mîna întîi. Peste șina fostului 41 se vor afla cei de mîna a doua - suburbanii. Realizarea acestui proiect, în forma inițială trebuie stopată. Iar cei care l-au avizat trebuie să-și ceară scuze, cu demisia în mînă, pentru faptul că le-a putut trece prin cap să-și bată joc astfel de concitadinii lor. Ceea ce mă înmărmurește e că ziarele tac și televiziunile se fac că nu văd că bucureștenii sînt pe punctul de a fi împărțiți
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
Fără rost, căci mintea-i șchioapă. Mă joc cu pietrele, precum un balamuc zevzec Aruncă zarul cuvântului-zeu. Acolo, în hău de găvane se-ntețește pojarul Și dintre negrele gene dispare în veci Gânditorul John Stuart Mill Sărind prin geam în mâini cu o carte Carbonizată Bine'nțeles știind că-necăcioasa funingine Care-l înghite - este a ta! Călărind burlane, înțeleptul alunecă - un chip Îngemănat icoanei sfărâmate - Căzând făr'de suflare, înconjurat curând De lumea gură-cască. (1908-1916) (Sub vremi...) Rușii zece ani m-
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
O. Adică în civilizație, în lumea prosperității, în democrație și în normalitate. Perfect, îți spui, dl. Iliescu s-a dekaghebizat, i-au venit mințile la cap și a înțeles că nu avem altă șansă de salvare decât să mergem pe mâna Occidentului. Numai că același prezident, de parcă nici usturoi n-ar fi mâncat, imediat ce-a coborât în mijlocul mulțimilor, a început să tune și să fulgere împotriva Vestului - prin câteva simboluri ale sale, și mai ales F.M.I. O fi având dreptate
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
e așa deștept, de ce-a adus țara în situația de-a sta la mila femeiștilor, a Băncii Mondiale și a altor organisme de dragul cărora nu mor nici eu? De ce nu s-a trezit bărbăția în el atunci când umbla cu mâna întinsă la cerșit? De ce se revoltă acum, când F.M.I. ne-a atenționat că s-a terminat cu pomenile și că nu mai dă bani pentru pensionari? N-o fi având dl. Iliescu nici o vină în dezechilibrarea pieței muncii? O fi
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
adecvat fondului. Iulia e o cărticică ce adună patru proze din care ultima ar mai fi ceva-ceva, cu firele unei narațiuni de spionaj sau șantaj politic, deși tot cu personaje schematice, previzibile și copiate parcă dintr-un film american de mâna a doua, de la nevasta alcoolică dar superbă de politician corupt la "bulangii" acefali si periculoși. Povestirea se salvează întrucâtva pentru că nu poți scrie cu blândețe despre aiurelile și potlogăriile primilor ani de după revoluție din România, ba chiar "dă bine" să
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
vorba de un atac la persoană, cîteva precizări se cuvin însă făcute și le voi face, deși recunosc că senzația pe care am avut-o citind articolul a fost una de dezgust și că am luat cu greu pixul în mînă. Dl Popescu socotește o "mîrșăvie" (nu e problema mea dacă dl Popescu nu știe să-și cîntărească vorbele) din partea mea faptul de a fi cules exemplele așa-zicînd culturale din pagina de divertisment a ziarului. Dar oare nu d-sa a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
s-ar putea ocupa serios de dificultățile pe care le întîmpină aceștia în România. Măcar astfel tinerii care vor să-și ia tălpășița din țară ar simți că se face totuși ceva pentru ei. Nu pentru a fi duși de mînă spre afaceri de succes, ci pentru a nu mai fi tratați drept o cantitate neglijabilă la ei acasă. Dacă vrem ca tinerii să ia în serios eventualele lor șanse de succes în România, mass media ar trebui să le ia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
acesta ar putea fi semnalul că Bucureștiul a ales NATO. Dacă nu, s-ar putea ca Sergiu Nicolaescu să povestească presei scenariul unui film de consolare intitulat Atunci i-am condamnat pe toți la funcții înalte, cu subtitlul NATO cu mîinile curate. Un usturător editorial semnează în Adevărul Adrian Ursu despre parlamentarii-avocați: Liber la trafic de influență. În plină campanie anticorupție, Senatul României a respins pentru a doua oară încercarea de a-i obliga prin lege pe parlamentari să renunțe la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
avocatură în perioada exercitării mandatului. Asta în ciuda faptului că dinspre Consiliul Europei a venit pe adresa României recomandarea limpede ca parlamentarii-avocați să renunțe fie la "bară", fie la mandat. Cu o majoritate în care Puterea și Opoziția și-au dat mîna, senatorii n-au vrut să audă nici de conflictul de interese pe care îl provoacă această dublă calitate și nici de recomandările europene. Altfel, parlamentarul român luptă oțărît împotriva corupției și nu scapă nici un prilej de a integra România în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
universal ș...ț pentru care granițele (geografice, dar și temporale) nici nu există", glisează între spațiul marcat de boală al sanatoriului și rătăcirea prin orașele și timpurile lumii, discret livrescă, așa cum este și personajul ei, Himerus Alter. "Mă trezesc cu mîna amorțită și mi se face teamă,/ Tremur ca-ntotdeauna, deschid fereastra, același sentiment greoi/ Din verile toride, închis în mine însumi, ursuz,/ La Cairo, printre cămile și automobile de-a valma./ Trăiam sastisit, îngrămădit de tristețe, cînd ploaia venea,/ La
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
radius și ulna,/ Ca o sulfamidă cu hemoglobina în methemoglobină, un șuvoi de eritropoetină/ Pentru celula medulară primitivă și captivă,/ în pragul libertății tropăind ca un popor suferind,/ Oprimat și de cer uitat,/ Așa treceam prin timp, zîmbind, ținîndu-ne de mînă, aerieni ca în Chagall,/ Spre-al morții bal triumfal". în ciuda programului și a tonului general grav al poeziei sale, Vasile Baghiu știe să găsească loc pentru ludic și ironie, nu atît în rimele interne sau interludiile ritmate din poeziile discursive
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
eliberare din țarcul indemontabil al fatalității, deoarece și descătușarea aceasta nu vine decât ca o nouă verigă a lanțului cauzal ce-l duce spre deznodământ. Cristmas este un arhanghel negru. Clipa când îl izbește pe pastor cu mânerul pistolului în mâna încătușată de cealaltă... când ridică pistolul și o rază a crepusculului de aramă se răsfrânge în fierul armei și în cătușe, ca un paloș de foc... Un Crist negru, păgân, instinctual, blasfemator, invers decât Cristul albilor, numai iubire de aproapele
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
nu a publicat atât de mult și de consecvent, de-a lungul tuturor perioadelor de creație, studii despre sonoritate și limbă, limbă și corp, limbă și număr, proverbe și expresii. Limba nu reprezintă pentru el doar o simplă unealtă în mâna autorului, ci începutul a tot ceea ce înseamnă gândire și scriere. Deja din 1929 postula necesitatea unei "doctrine a sunetului" în sensul neștiințific al teoriei culorilor concepută de Goethe. Această insuficiență trebuia să fie satisfăcută de Lauda vocalelor. Un impuls esențial
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
fecunditate angelică" (ibidem). O anume elasticitate intervine în sfera relațiilor eului cu sensibilul, care uneori e părăsit în zona transverbală ("Aceste zile au rămas singure/ Fără dorința unui cuvînt" - Toamnă), alteori seacă, afectînd subiectul în emoția și corporalitatea sa ("Copacii, mîinile care au mîngîiat/ În urmă secînd" - ibidem), alteori potențează o solitudine glorioasă a subiectului, prin-tr-o cosmică celebrare: "Și vreau să rămîn singur, albastru,/ Înconjurat de munți, de mări, de guri/ Care iarăși mă cîntă" - Despărțire). În fine, are loc și
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
inedit, aplicat universului ca o sfidare: "Odihnă ți-era carnea, nunta mea, mi-era frică/ Să privesc înfățișarea țipătului vrăjitor,/ Îndrăzneam să mă înzestrez numai de inversul apei./ Te revăd în acest parfum sublunar de melisă./ Sărută-mi cu o mînă bîntuită umerii care pier/ Într-o frunză" (Parfumul de melise șvariantăț). Lumea lirică e doldora de reflexe somatice, de dovezi ale unei corporalități în tandru-dureroasă expansiune, ce înțelege, la un moment dat, a se înfățișa sintetic, în următoarea tonalitate valéryană
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
frunză" (Parfumul de melise șvariantăț). Lumea lirică e doldora de reflexe somatice, de dovezi ale unei corporalități în tandru-dureroasă expansiune, ce înțelege, la un moment dat, a se înfățișa sintetic, în următoarea tonalitate valéryană: "Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi.// Castitate rog/ Carnea zăvorîtă,/ Eter să surîdă/ Ca în inorog:// Brațe-n dezvelire/ Ca joc de făclii,/ Mai mult infinire/ Sabia le urzi.// Încet ele prind,/ Și la buze poartă/ Sîngele divin
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]