3,421 matches
-
ovăzul. Da’ să nu fie cu gheață. Asta o să te coste o avere și nu știu de unde ai să plătești. Ia vezi, jupâne Froim, colea în fânul din coșul căruței. Ai să găsești plata cu vârf și îndesat. Dacă-i mâna lelii Zamfira, apoi știu că fac o afacere bună... Moș Dumitru îl cunoștea prea bine pe jupânul Froim, de aceea îi adusese cu asupra de măsură plată, pentru că avea să-i ceară ajutorul când va avea nevoie... Când moș Dumitru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Și împotriva cui ne-ar târî în război nemții? Împotriva ungurilor sigur nu, pentru că sunt aliații lor. Contra bulgarilor cred că nu, pentru că și ei au devenit aliații nemților, începând cu mărțișorul acestui an. Singura direcție în care ne-ar mâna nemții ar fi... Dar nu mă pot pronunța, fiindcă rușii au un tratat de neagresiune cu Germania. Și în acest caz... Dar pentru nemți nimic nu-i imposibil. Ei au încălcat cu nonșalanță orice tratat. Astăzi l-au semnat și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a rămas tăcut, ca semn că nu-i plăcea să-și amintească de această nereușită a vieții lui... În primăvara aceea, la arat au ieșit doar bătrânii și femeile. Glasul cucului din huceaguri era însoțit doar de al femeilor care mânau dobitoacele la arat, iar bărbații cu plete colilii țineau de cornele plugului. I-auzi cucul, tată. Cântă altfel parcă - a grăit Ileana lui Petruță Cotruță către socrul său. Cântă a jale, Ileană. A jale cântă, bată-l să-l bată
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
1917! Acum însă mergeți acasă și mai gândiți-vă. Dacă hotărârea nu vă părăsește, veniți peste vreo săptămână. Până atunci am să întreb și eu pe cei mai mari ce-i de făcut”. „Nu putem aștepta o săptămână, pentru că ne mână în refugiu” - am spus eu. „Atunci stați să-l întreb la telefon pe domnul general Stejar ce să fac cu voi. Cum ați spus că vă cheamă și unde ați luptat în 1917?” Am spus noi totul și colonelul a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
toate bunurile militare. Acasă tot n-o să mai aveți nevoie de ele!” Automatele îndreptate asupra noastră spuneau că ar fi o prostie să ne împotrivim. Ne au trecut printre ei ca oile la strungă... Încolonați și sub pază, ne-au mânat spre șosea... „Vedem noi casa cum o văzut orbu’ Brăila.” l-am auzit vorbind pe un sergent... Petrache, care a trecut prin toate astea, a intervenit: Am văzut ofițeri care pozau în trupeți. Unii au reușit. Alții... Se vedea de la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
încheiat vorba Costăchel. O dimineață cu ger ascuțit... Bădie Costache! - a strigat goarza, oprită-n poartă. Ce-i măi Măcriș? De ce nu stai acasă? Nu vezi ce ger îi? Îți îngheață apa-n gură. Cum să stau, bădie? M o mânat la matale și la bădia Petrache cu țâdulele aiestea! Hai în casă, să te încălzești, omule! Aș intra eu... Dar dacă mă vede careva? Intră! Pe gerul ista nu stă nimeni să pândească unde intri și unde nu. Privind în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
târzie... În fruntea formației sale de lucru, Costăchel își târa cu greu picioarele umflate. Apa rece pătrunsă în încălțările rupte o simțea până în suflet. Ploua de o săptămână. Din când în când, câte un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu ultimele lor puteri. Vântul sufla fără opreliște. Stuful crescut prin smârcurile din jur se zbuciuma sub rafalele dezlănțuite. „În viața mea am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
supraveghere continuă, îngrijire, cheltuieli. Îți asumi tu o asemenea răspundere? Da, am hotărât! Te-ai gândit că unui copil îi trebuie și un tată!? L-am și găsit! Nu mai spune! Ema stătu câteva momente pentru a se reculege, dar mânată de curiozitate, din dorința expresă de a fi ea prima care afla marea veste, o întrebă: Ce spui? Cine-i fericitul? Secret. Nu va trece mult timp și ai să mă vezi cu burtică... Mona, Mona, am impresia că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dat nici un motiv de care să mă îndoiesc! Doina, Doina, am convingerea că a fost un accident. Încearcă să uiți, să ierți, nu, nu acum imediat, ci în timp. Teo e un om deosebit. Descoase-l, vezi ce l-a mânat către această cădere. * Doina dormi și noaptea de duminică la Natalia. Încă înainte de ora șapte auzi mașina lui Teo. Pleca la spital. Recunoștea mașina după mersul motorului. O rodea însă întrebarea: Unde a fost ieri toată ziua?" Avusese o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și gândurile ostenite de griji. A doua zi, pentru a nu răscoli tristețile alungate o dată cu noaptea care trecuse, nimeni nu mai pomeni despre fata lui Vijelie ce ar fi putut sau nu să devină mireasa lui Vișinel. Alte treburi îi mânau pe Lisandru și Rafira, ca și pe oamenii șatrei, pe drumurile vieții lor pline de atâtea hârtoape nevăzute. * Vișinel începu să-și adune câteva scule, puse nicovala în fața cortului și continuă să lucreze la o tingire începută cu o săptămână
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a fi nespus de aproape de ei. Lăsară lucrul de izbeliște. Se așezară în jurul focurilor, în așteptarea străchinilor cu mâncarea ce urma să le facă viața mai însorită. Câțiva chiar încercară să ceară bătrânelor măcar o lingură de zeamă, pofta era mânată de la spate de o foame ce nu cunoștea nici un fel de opreliști. - Stați, barbarilor, se stropșeau bătrânele, întâi să facem mămăliga! Unii, ca să uite de foame, începură să cânte, să-și poarte pașii așa, fără țintă, prin jur, dar nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
așezate una după alta așteptau numai primul bici al bulibașei, drept semnal de pornire, Iorgu afându-se în capul coloanei. Clipa sosi nesperat de repede. La îndemnul bunicului ei, Voica, nepoata favorită a bulibașei, care nu mai putea de dragul de a mâna ea catârii, dădu semnalul și coloana se puse în mișcare. Ea strunea cu pricepere telegarii, forțându-i să o țină într-un trap continuu, măsurat, pentru a nu-i obosi, fiindcă animalele ca și oamenii șatrei nu avuseseră timp de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tu. După ce se despărți de Ina, Olga Își spuse că simplele bănuieli nu puteau constitui motive de îngrijorare. Dar n-ar fi lipsit de interes să afle mai multe amănunte privitoare la tăinuita legătură a Inei. O forță invizibilă o mâna de la spate, îi alimenta curiozitatea. Nu putea să se hazardeze să lase totul în seama lui niciodată! Va afla ea! Neapărat trebuie să afle, cât mai curând. Niciodată nu trebuie să spui niciodată! Atunci, abia atunci, va poposi peste sufletul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să exist conform propriei imaginații. Știam însă că undeva mă urmărește o mână care mă va șterge pur și simplu, fără nici o explicație, de îndată ce va ajunge în preajma mea. Trebuia să scriu în continuare, la infinit, fără nici o clipă de răgaz, mânat de aceeași teamă. Între timp, dacă vă întrebați cumva ce s-a întâmplat cu mâna mea dreaptă doar cu două degete, este suficient să priviți textul acesta. Cu ce mână credeți că l-am scris? OGLINDA De fiecare dată când
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Apoi, se și încheie, dar, prezentatorul anunță că totul se reia, după o scurtă pauză. Unii participanți părăseau sala; alții le luau locul. În municipiu se răspândise vestea. și, foarte mulți dintre cei care treceau pragul sălii de spectacol, veneau, mânați de un sentiment înalt uman, de a da un cât de cât ajutor, cuiva, căruia acesta îi este deosebit de necesar. Mulți ajungeau în fața intrării, întârziau, citeau anunțul din paner, depuneau în el cât îi lăsa inima și de cât dispuneau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe lume la Dolhasca, dar dintr-o familie de bucovineni vrednici, nu din niște lifte de moldoveni, cum sublinia ea. Oricum, cucoana avea buletin de București încă de pe timpul lui Ghiță Dej, când, o dată cu integrarea ei în colectivul de la Suveica, mânată de o conștiință progresistă, ateist-militantă, se înscrisese, având origine sănătoasă, la facultatea muncitorească. Sigur, după niște ani, avea să-și ia și ea bagatela aia de diplomă de bacalaureat. Cu vreun trimestru mai înainte să devină cadru universitar. Din acel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cețoasă chiar. Totuși auzul nu-l înșela: Titlul cărții, cărții, cărții, cărții, d-le Gerard - auzea Gerard ecoul cuvintelor. Auzindu-și numele, prinse încredere: Cornul de...-rosti din nou ca absent nemaiamintindu-și în întregime titlul preferat. Din nou râsete mânate de răutatea omului care se observă superior celuilalt. Corn de vânătoare - reuși novicele să spună. Era bine dacă ai fi știut de la început ce vrei - se auzi din nou vocea caldă, deosebit de feminină-te-am fi invitat în toate încăperile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oblojim vechile nostalgii, ca pe niște obiecte de mare preț.” Pe 21 mai ’77, despre martie același an: “Gerard invitat de Valy în fosa Casei de Cultură, la o cafea, pe la orele cinci după-amiază, se hotărî să meargă, dar nicidecum mânat de curiozitatea surprizei pe care i-ar pregăti-o, chipurile, colegul de serviciu (Oricum, știa că cu Iozefina n-avea cum să se mai vadă. Simțea asta, așa ca odinioară, între ei interpunându-se nu numai cutremurul, mai ales că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de faptul de a avea controlul asupra lucrurilor, pierderea acestui control generează o cădere de sine, un fel de gaură neagră, care la nivel fizic se manifestă sub forma autoimunității. Lupicii sunt persoane cu o voință de fier, ce îi mână mai departe decât pot duce limitele fizice și psihice. În general Lupus-ul se manifestă cu o stare de oboseală și slăbiciune, pierdere de energie și entuziasm și deseori este copleșit emoțional și psihic. |sta este lupus-ul în câteva
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
da. Da, munca este benefică și poți realiza multe cu ajutorul banilor câștigați, dar în același timp trebuie făcută într-un mod mai dulce, mai uman, unde pasiunea și entuziasmul să țină locul efortului absurd si stresant. Munca făcută în exces, mânată de disperare nu face decât să ne cauzeze uzură fizică și psihică, provocând daune ireparabile. Analizați bogătașii lumii, care și-au explicat reușita lor în viață. Să nu vă mire cum toți și-au creat prosperitatea și fericirea doar prin
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
n-o văzut. Ce credeai tu, că comisarul se încrede în orice babă care zice că o fost violată? iartă-mă, Doamne - el vrea să aibă dovezi - l-a lămurit Cotman. Drumul n-a durat prea multă vreme... De! Acum mânau doi armăsari, nu o pereche de boi. Pe când înserarea se pegătea să cadă, au ajuns la crâșma din drum. Gata sunteți, oameni buni? - i-a întrebat Hliboceanu pe cărăușii rămași să-i aștepte. Ni s-o lungit urechile de când vă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
toată această perioadă În care noi am filozofat pe marginea subiectului nu a fost Însumată la așteptarea personajelor. E doar o buclă În narațiune, o pauză care n-a fost resimțită de către eroii noștri . La fel, dacă autorul acestor rânduri, mânat de o neașteptată necesitate fiziologică, s-ar ridica și s-ar duce la baie, asta n-ar Însemna că cititorul ar trebui să aștepte, bătând nervos darabana pe masă, Întoarcerea acestuia de la cele lumești pentru a-și continua lectura. Chiar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la liberă circulație? O persoană care se ocupă de hoții sau de proxenetism, dar care nu e în pușcărie are același drept la pașaport ca oricare alta. Ce pot spune emitenții români de pașapoarte sau polițiștii de la frontieră cînd Vasilică Mînă Ușoară, român cu cazier, vrea să plece în Italia? "Vasilică, tu te duci la Roma să furi din buzunare!" Acuzat de infracțiuni virtuale, Vasilică are tot dreptul să protesteze. Dacă el declară că vrea să vadă Roma în scopuri turistice
Hoții noștri și mafioții lor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9195_a_10520]
-
de pază a fost găsit cu gîtul tăiat, Majestate. Acest lucru demonstrează că paza conductelor de carburanți nu e perfectă. Dacă nu găsim o soluție pe cale amiabilă, va trebui să renegociem statutul prezenței militare pe insulă, domnule colonel. — Dați-ne mînă liberă să-i arestăm pe hoții de carburanți. — Asta e treaba poliției rolande, nu vă supărați. Trăim Într-o democrație care respectă separația puterilor În stat. — Sunt de acord, dar deocamdată dispar oamenii mei. — Am onoarea, domnule colonel. — Cu deosebită
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i venea să facă nimic. Adică, se simțea de prisos. Nici măcar calitățile magice ale șorțului de bucătărie nu o mai ajutau. O scoase din Încurcătură Kiki. Trezindu-se după Încă o oră de somn, el auzise glasul mamei sale și, mînat de instinctul sigur al puiului, veni În preajma ei, căutînd protecție. Christina Îl luă În brațe și Îl sărută recunoscătoare, fără motiv, ceea ce Îl făcu pe băiat să se strîmbe de neplăcere. Căci, aflată În impas, ea Însăși avea nevoie de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]