732 matches
-
mândria de a învăța la acel liceu - pentru că „este cel mai bun liceu din oraș” - fără să facă referire directă la ei înșiși ca făcând parte din el, cei din programul integrativ vorbeau de fapt despre două aspecte ale acesti mândrii - rezultatele școlare bune și afilierea lor la acel liceu. Evaluările generale negative au fost prea rare ca să fie incluse printre cele mai frecvente categorii din grupele noastre de cercetare, deși „minimalizarea importanței școlii în viață” (categoria 7) se poate remarca
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
s-a văzut nevoit să fugă, prin pasul Bran, în Transilvania. Perioada exilului, alături de alți fruntași ai revoluției române, între care Nicolae Bălcescu și Ion Ghica, de care s-a simțit puternic atras și de a cărui prietenie a fost mândru toată viața, înrolarea în statul major al generalului Bem, revenirea în țară și activitatea unionistă reprezintă subiectul a încă două capitole ale memoriilor sale. O secvență deosebită, cu valoare documentară în primul rând, se referă la activitatea desfășurată de B.
BALACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]
-
Chiar și Jerome mă penetrase fără ca eu să văd ce se petrece. Un lucru care-mi fusese ascuns atâta vreme n-avea cum să nu-mi ațâțe curiozitatea. Dar În general ceea ce zărisem În acele toalete ale bărbaților mă dezamăgise. Mândrul falus nu se zărea pe nicăieri, doar săculețul scofâlcit, tuberculul uscat, melcul fără cochilie. Și mi-era o frică teribilă să nu mă prindă careva că mă uit. Cu tot costumul meu, tunsoarea și Înălțimea, de fiecare dată când intram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zise el întinzând mâna dreaptă pe lângă mine pentru a fi unită cu o mână surprinzător de albă. Vladimir. Uitasem de el. De fapt, nici nu mi-am dat seama de faptul că mai era lângă mine. Vladimir Chronosi, răspunse acesta mândru. Încântat! E trecut de unșpe, așa că mă voi duce să mă culc. Pe mâine, Corvium! zise acesta și plecă cu umerii aduși în față spre cele mai apropiate scări. Pe tine chiar te cheamă Vladimir? întrebai uimit. Da. Vladimir Chronosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bunele maniere. Bosumflat, adolescentul privește ostentativ în altă parte. Mama îl învăluie cu o privire critică. Nu e nici pe departe atât de chipeș ca Drusus, primul ei născut, fiul lui Tiberius. Inima i se înmoaie. Dar e și el mândru și bine legat la trup. Puțin cam prea impetuos însă. Va trebui în viață să aleagă cu multă grijă sămânța bună de cea rea din ființa lui. Se apropie de el și, în ciuda protestelor, îi scoate de sub tunică medalionul rotund
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
serviciul în slujba statului o nobilă servitute. Dar amândoi conștienți de monstrul pe care îl reprezintă imperiul. Răzbunarea provinciilor asupra Romei! Se revede brusc călărind alături de feciorul său Drusus și de nepot. Asta s-a întâmplat ieri! Zâmbește mulțumit. Ce mândru a fost de Drusus! Și de Germanicus, desigur, proaspăt reîntors din Dalmația. Suspină, ostenit. Se străduiește din răsputeri să-l trateze ca pe propriul său fiu, nu doar pentru că Augustus l-a silit să-l adopte, ci pentru că seamănă atât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
glorie eternă. Bazându-se numai pe câțiva centurioni răniți, a restabilit disciplina și tenacitatea soldatului roman și a smuls victoria unei înfrângeri aproape sigure. Lipsa de entuziasm a interlocutorului său nu-l demobilizează pe senator. Exclamă cu patos: — Suntem cu toții mândri de tine! Tiberius Nero se forțează să adopte o mină binevoitoare. Cu siguranță, fiul Urgallaniei nu s-a deranjat să vină până aici nici ca să-l laude, nici pentru coșul cu merinde al celor săraci, nici pentru cei șase sesterți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dunării de Dobrogea, pe care, prin vitejia ostașilor noștri de la 1877, am împreunat-o din nou cu patria mumă. Astfel, vom putea da acestei provincii și porturilor ei de pe țărmul mării toată îngrijirea Noastră, spre a lor desvoltare și propășire. Mândrii, împreună cu țara întreagă, că am ridicat un monument care face fala neamului românesc și care va fi pururi îndemn puternic pentru urmașii Noștri spre a purcede tot mai departe pe calea muncei, a civilisațiunii și a măririi, am semnat acest
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se aruncă-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint, Toat-a apei, a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru veche-acea împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint. Râul sfânt ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în sbor. Palmii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n ziua cea de ieri, Lumina și-o revarsă. {EminescuOpI 179} Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniștit Și tremurând din apă Și împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub șirul lung de mândri tei Ședeau doi tineri singuri: - " O lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu răceală de confrații lor. Zilele în care luptătorii și orășenii se întreceau care mai de care să primească botezul trecuseră demult. Misionarul era convins că Ordinul Sfântul Petru purta întreaga vină. Dacă iezuiții n-ar fi fost atât de mândri și nu i-ar fi înfruntat pe conducătorii japonezi, fără îndoială că și acum lucrurile ar fi stat la fel de bine ca mai înainte... „Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Așezându-se pe o piatră ce dădea spre golf, misionarul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
legătură cu noi. — Trebuie să ne ferim de orice nenorocire. Sarcina asta are mare însemnătate pentru dumneata, nu-i așa? — Noi știm a ne lupta mai bine decât dumneata, senior Velasco. De aici înainte, lasă totul în seama noastră! râse mândru Tanaka. Nishi, Hasekura, n-aveți nimic împotrivă, nu? Pe samurai îl neliniștea curajul copilăros al lui Tanaka. „Dacă-ar fi aici Matsuki Chūsaku...” se gândi el. — Nu am nimic împotrivă, dar nici nu cred că trebuie să pornim la luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cursă cu vânzare, bătrânul Îl cumpără pe câștigător cu 30 000 de franci. A trebuit să ofere ceva mai mult, dar până la urmă grajdul acceptă să i-l cedeze și Într-o săptămână avea permisul și culorile proprii. Oh, ce mândru eram când a devenit bătrânul proprietar. Aranjă cu Charles Drake să-i dea un loc În grajd și termină cu mersul la Paris; Începu din nou să alerge și să transpire, iar noi doi eram tot personalul din grajd. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aici? spuse Guy. Doamna Își trecuse și celălalt braț pe după gâtul lui. — Spune-i că e al meu. I-am spus. — Ne scoți odată de-aici? — Vă certați, spuse doamna. Nu țineți unul la celălalt. — Păi, noi suntem nemți, spusei mândru, suntem germani de viță veche, din sud. — Spune-i că e un băiat frumos, continuă doamna. Guy are treișopt de ani și se mândrește cumva cu faptul că-n Franța este adeseori luat drept un comis-voiajor. — Ești un băiat frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să deschidă. Tot Iuda este dus în robie; da, în întregime este dus în robie. 20. "Ridică-ți ochii și privește pe cei ce vin de la miază-noapte. Unde este turma care-ți fusese dată, turma de care erai așa de mîndru? 21. Ce vei zice cînd va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obișnuit să-ți fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naștere? 22. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fost prins el oare printre hoți, de dai din cap, oridecîteori vorbești de el? 28. Părăsiți cetățile și locuiți în stînci, locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii, care își fac cuibul pe marginea peșterilor! 29. Am auzit de fudulia mîndrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui, și de inima lui îngîmfată." 30. "Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroșiile lui deșarte, și faptele lui de nimic." 31. De aceea gem pentru Moab, și mă jelesc pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
picioare va pieri. 5. Și atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare, și se va vedea șezînd cu credincioșie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului și plin de rîvnă pentru dreptate. 6. Auzim îngîmfarea mîndrului Moab, fudulia și fala lui, trufia și lăudăroșia lui." 7. De aceea geme Moabul pentru Moab, toți gem; suspinați pe dărîmăturile Chir-Hareșetului, adînc mîhniți; 8. căci cîmpiile Hesbonului lîncezesc, stăpînii neamurilor au sfărîmat butucii viei din Sibma, care se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
la tot ce a fost între noi prima oară. E dureros să arunci ani din viață și e imposibil. Timpurile cele mai grele le păstrezi, căci ți-au aparținut numai ție și ți-au dăruit o experiență de care ești mândru, iar eu trebuie să uit un timp când Ioana, fecioara, se emoționa, roșindu-și minunat obrazul de obicei palid, sau atâtea ore de comun acord între noi, când tineri de tot, făceam la tot pasul descoperiri. (A face descoperiri în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-l urmezi pe Isus Cristos, iar el... are un foc în inimă care-l mistuie! în clipa aceea, Inisius izbucni în plâns și, acoperindu-și fața cu mâinile, cu capul plecat pe genunchi, se văită printre lacrimi: Nu! Nuuuuu! Blestematule mândru! N-o să încetezi niciodată să cauți să fii cel mai bun. Blestematule!... Blestematule!... Uitând practic de Balamber și de huni, Canzianus i se adresă pe un ton părintesc, arătându-i imaginea pe care o ținea în brațe Simplicius. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gândul la înaintare și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie. Pe tabla mea de șah mai cad încă pioni nevinovați. Nebunia, boală molipsitoare a cuprins tot regatul dar carul "reginei de alb" se înființează la palat. Și ce mândru era regele negru! Știa cât urăsc războiul dar și cât îmi plac caii sălbatici... Ploile Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și nu una oarecare de duzină ori insignifiantă, ci una de clasă mondială o politică adecvată pentru acele vremuri, demnă și admirată, cu care orice român, indiferent de culoarea sa politică, în măsura în care mai simte românește, se poate, în mod cert, mândri; în mod axiomatic, România a trebuit să dispună și de un corp de specialiști pentru domeniul relațiilor sale externe un serviciu diplomatic de calitate, sub aspectul competenței profesionale și devotat țării sale, pe care a servit-o cu pricepere, onestitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ținut bine, n-am plecat capul, nu am fost pus în situație de inferioritate și am discutat ca de la egal la egal, chiar dacă problemele erau delicate (ex professo); acolo unde aveam abordări diferite, am rămas fiecare pe poziția lui. Eram mândru că nu m-am făcut de râs (doar la examenul la doctorat am mai transpirat astfel), dar și pentru că nu am adus daune țării mele și am ieșit cu fața curată. Nu am încetat nici o clipă să am în vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
hamal să ajungă să provoace o încăierare în suk-urile din Fès, căci se găsea mereu un înțelept printre frații săi ca să-l aducă înapoi la dreapta chibzuială. Așa erau acești oameni. Atât de umili și, cu toate astea, atât de mândri. Atât de săraci și, totuși, atât de mărinimoși. Atât de departe de palate și fortărețe și, cu toate astea, atât de iscusiți în a se conduce. Da, așa era soiul de oameni căruia îi aparținea prietenul meu cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
creștină pe califul în umbra căruia aș fi vrut atât de mult să trăiesc la Bagdad sau la Córdoba. Spiritul meu se complăcea în acest paradox, însă conștiința mea nu era împăcată. Era oare deja depășită vremea când puteam fi mândru de ai mei fără ca acest lucru să fie rodul unei biete lăudăroșenii? Apoi a venit vremea lui Adrian. Apoi a lui Soliman. Și mai ales s-a produs vizita aceea a lui Abbad. La înapoierea lui de la Tunis trecuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vezi! Nu mai mult de un degetar de zeamă! I-o poate pune în băutură sau în mâncare. Nu are nici un gust deosebit. ― Atunci, mâine la chindie sunt la poarta ta. ― Te aștept, zmeule. Rămâi cu bine, Zaura! ― Mergi sănătos, mândrule. După această întâlnire cu țiganca, inima lotrului parcă voia să-i iasă din piept. Nu i-a bătut așa nici când potera - căutându-l - a trecut la un pas de bordeiul lui din codru și nu l-a descoperit... A
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]