10,420 matches
-
și vinul e mai vin, / și prânzul e mai prânz. / și doar în limba ta / Poți râde singur, / și doar în limba ta / Te poți opri din plâns, // Iar când nu poți / Nici plânge și nici râde, / Când nu poți mângâia / și nici cânta, / Cu-al tău pământ, / Cu cerul tău în față, / Tu taci atunce / Tot în limba ta. (VRF, 23). Ca înflăcărat militant împotriva înrobirii imperiale sovietice / ruse, pentru eliberarea Basarabiei din Imperiul Roșu / U.R.S.S. și pentru re-Unirea
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
urmelor volumul nu reprezintă un premiu, iar cei incluși și-au văzut deja opusurile de mici dimensiuni sub lumina tiparului. Poate că a figură într-un tom cu un titlu care implică un superlativ, Cele mai frumoase povestiri ale anului, mîngîie orgolii, pune fie și niște lauri imaginari pe frunți de scriitori. Poate că, la rîndul lor, cititorii sînt ispitiți să caute abia acum texte literare de valoare, pe care le-au ignorat în timpul anului. Sau poate că se simte cumva
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
jigniri materiale și morale ale umanului. Frigul nu e doar o categorie meteorologică, ci și una simbolică: "Gunoaiele tăvălite de ape/ se spălău cu frenezie./ Până și gunoaiele voiau să se spele./ Le simțeam bucuria când o băltoaca/ mi-a mângâiat tălpile prin pantofii vechi./ Laptele nu venise./ Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)/ la coadă dar n-am rezistat./ Era mult prea frig./ Câinii cartierului ăncepuseră să latre,/ beznă era tot mai groasă, n-aveam mănuși./ Tipenie-de-Om zăcea
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
cu lingură/ Din osuarul îngerilor", îngeri cărora poeta le dedică unul din cele mai frumoase poeme din câte am citit despre morții nevinovați din Decembrie ^89: "Dale de gheață". Eșuarea îngerilor este simbolul eșecului vremurilor și al românilor azi, poeta mângâindu-se iar și iar cu postulatul albului, cu aurul limbii române, cu memoria tăcerii, bunuri și puteri patrimoniale, de supremă învestitură spirituală; mântuitoare că și rugăciunea, ca implorarea Tatălui Ceresc prin care poeta își absolvă "vrăjmașii". Simțind că se află
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
ofranda adusă meritului. Desigur, în toamnă, în iarna, serviciile se vor scumpi, de fiecare fir ce va cădea din mustață leului, salariile vor îngheța, pentru norocoșii care și le vor păstra. Va fi greu, fiindcă așa e iarnă! Ne va mângâia în schimb certitudinea că în anul mondial al celor vârstnici, în plină desfășurare, soarta celor cu venituri modice a sau chiar fără - provoacă insomnii rebele și atroce coșmaruri bunilor conducători care, cum ați observat, au și albit. Dar și Opoziției
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
a fost creată nu dintr-o parte a lui Adam, ci mai curînd pentru a-i împlini toate visele și dorințele, în sensul cel mai cast cu putință. Pentru că Eul nu poate exista fără de Celălalt, care îl tulbură și îl mîngîie, totodată, bărbatul nu poate exista fără femeie, spune doctrina iudaica, căci astfel ar diminua imaginea lui Dumnezeu, un Dumnezeu al iubirii și împerecherii, insă iarăși în sens cast, nu neapărat erotic. În Totalitate și infinit există un capitol care poate
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
spre cimitir o lădița încărcată pe o brașoveanca însoțită de preoți în odăjdii, în care se află fetiță (Maria) regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Un an mai tîrziu, de Paste, la biserică Domnită Bălașa, domnitorul participînd la slujba, mîngîind pe sora ei mai mică, a lăcrimat, gîndindu-se la fiica lui dispărută. Cred a adăuga autoarea a sînt singura persoană încă în viață care a văzut plîngînd pe regele Carol", acesta avînd faima unui personaj rece, de om al datoriei
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
la drumul mare. Ce s-a ales din vorbele dulci ale echipei constantinesciene, mi-e și scârba să spun. Bandă de infractori, tâlharii cei mai nerușinați ce s-au ivit pe fața pământului au continuat să-și facă de cap, mângâiați de lichelismul vârfurilor, protejați de un sistem parlamentar al corupților și ridicați în slavi de o mass-media la care iresponsabilitatea rimează perfect cu tâmpenia. Cam asta e țară pe care o iubim și pentru care ne-am da, nu-i
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
nu l-am pus să sticle la loc, în același sertar. pul. De când stau așa, degeaba? sune. Pielea se răsfață în căldura Rămân colile. Le răsfoiesc. Sunt Iar s-a făcut lumină. N-a fost decât patului și gândurile se mângâie cu șifonate și murdare. Aștept să o noapte. Lumină înseamnă zi. lenea care mi-am propus-o. E descopăr ceva care știu că există Nu, n-am greșit socoteala. E Duminică dimineața. Mă înțeapă și nu găsesc. Le netezesc cu
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
lui, decât să le spună câteva vorbe alinătoare. Plecau apoi liniștiți, împăcați, întorcându-se în lumea lor. Veneau apoi alții și alții, în șir fără capăt. „Oamenii plecau mulțumiți”, chiar „luminați”, după ce Beniamin le ascultase păsurile și pe unii îi mângâiase cu degetele lui reci și străvezii. Acesta este de altfel unul din semnele de identificare, de recunoaștere a lui Beniamin, tămăduitorul de suflete cu aspect isusiac. Mai deoparte, în preajmă, sunt cei din familie, mama și fata care îl iubeau
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
tăi, înnoptând pâlpâirea rugăciunii Doamne, fă-mă dor pe frunză,picurate în mireasma genunchilor. ca să mă reazim de gândul copacului, retras în ploaia din pleoape. NU MAI AM ÎNVELIȘ Doamne, fă-mă dor pe călcâi, Nu mai am înveliș, să mângâi iarba nu mai am înfățișare, tocită pe sandaua din osul drumului. nu mai am miez de foșnet. Doamne, fă-mă dor de tine, Bate inima copacului să mă curb în pântecul pământului din frunza cu care mă dojenești, ca să înțeleg
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
în ceafa teiului de lână cer. M-ai privit ca pe o aripă de vânt, desenându-mi conturul pe silaba sfârcului și visau stelele sub ceașca nopții, și se cățărau lupii pe spinarea pădurii de dincolo de gura dealului... Ți-am mângâiat melancolia părului și-am dus degetul la gură ca nu cumva cuvintele să te iubească. 16
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
și alte femei din timpurile ce vor veni, triști și meditativi ca el, și din motive asemănătoare, își vor opri vertiginoasa curgere a zilelor și vor simți și ei, fie și numai pentru câteva clipe, iluzia eternității. Georgina, a șoptit, mângâind grilajul ruginit și contemplând magnolia, ca și cum printre ruinele grădinii părăsite spiritul ei s-ar putea înființa și chiar și trupul ei, cu acea nespus de fină cută pe frunte care părea să întrebe ce sens are viața, ce înseamnă iluziile
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
inimă. Și a făcut din observă totuși că prin iubire poporul său un imn”(p.15). d iv ină „oameni i sunt Frumos, spus, bine gândit ! ferestre de lut pe care Asemenea cugetăr i î ț i Dumnezeu le deschide mângâie sufletul ! d i m i n e a ț a Pentru a releva „O altă zâmbind”(Înserarea din logică”(p.19) a celor răi, mine, p.27). Din această „împodobiți cu putreziciune, metaforă personificată mândri ș i găunoși”, a înțelegem
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
misterul prin imaginea „nopții” care „își poetică a marelui Nichita Stănescu. Ca Metaforele „pustiul tâmplei”, „strada cu frânge gâtul/ șlefuind isteria gesturilor/ și la Nichita, întâlnim unele construcții ochi mari de piatră” și altele oferă o largă cu care ne mângâiem trecerea” (strofa indescifrabile pentru cititorul de rând, deschidere în universul inepuizabil al d). Probabil că este vorba de „gesturi” dar frumoase, chiar mărețe prin imaginației și pot fi interpretate în mărețe cu care noi, ca popor, ne putem spontaneitate și
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
să azvârle o „dumnezeiesc dresaj” către tainele acțiune, care desemnează faptele în dantelă de forme plăsmuite cu libertate” lumii. Își caută drumul prin „Lieduri” și desfășurarea lor actuală (ex. Caută, de gândire... poezii, sensibile bucăți de suflet prinse alungăm, ne mângâiem , își desface). George Baciu vine și cu o noutate cu sinceritate în versuri armonizate cu Sentimentul general este de în așezarea poeziei în pagină, grupând trăirile cele mai profunde ale poetului. În suferință chinuitoare în căutarea strofele și identificându-le
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
De aceea, încheiem cu sufletești, prin imagini artistice potcoave de aur !” În spiritual celor doi spusele poetului-filozof L. Blaga: „în fața încântătoare: „M-am strivit de lacrima mari înaintași, pentru vindecarea de unui adevărat mister, datoria noastră nu ta,/ mi-am mângâiat nisipul/ din pustiul „buruiana sălbatică”, ce năpădește este să-l lămurim, ci să-l adâncim așa tâmplei/ în clipele atârnate în copaci/ și astăzi tot mai insistent peste holda de de mult încât să-l prefacem într-un m-am
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
încălzea la inimă, tot drumul pînă acasă, cu acordeonul pe umăr și cu vioara în mînă își imagină că dînsa l-ar fi oprit acolo, că i-ar fi băgat mîna pe sub surtucul său de lînă, că l-ar fi mîngîiat pe spate, pe gît, pe frunte. Ajunse acasă transpirat tot și cuprins de friguri. Nevastă-sa, Catinca, l-a așteptat cu inima strînsă, avusese niște semne rele toată ziua. Cînd și-a văzut bărbatul, s-a liniștit. Că nu adusese
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
nu poate fi decât una, aceeași pentru vii și pentru morți, pentru oameni și pentru animale, aplecati-va preocuparea și asupra rugăminții noastre de a nu promulga legea care permite eutanasierea câinilor care nu au avut șansa de-a fi mângâiați de un stăpân. Niciunul dintre noi nu crede că prezența lor pe strada este un lucru normal. Sunt, însă, dacă există o voință politică reală, și soluții civilizate, umane și eficiente. Omorârea unor ființe nu poate fi niciodată o soluție
Apelul personalităţilor către Băsescu pentru salvarea maidanezilor. Vezi aici semnatarii () [Corola-journal/Journalistic/24311_a_25636]
-
către casă, lătrând va găsi ceva. Coborâră pe terasa unui bloc înalt. În furioasă pe aleea pustie. Bătrânul Constantinidis îi cușca porumbeilor nu era nimic cu care ar fi putut să-și deschidea ușa, o lua în brațe și ofta, mângâind-o. potolească foamea. Ferită parcă din calea lor, într-un Mâinile lui erau ca o curgere liniștită și dureroasă, colț al terasei, erau o farfurie cu apă și câteva boabe unduindu-se pe spinarea sârmoasă. de grâu amestecate cu firimituri
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
din voință picioare, aripi se înmulțesc din uimire. Ideile se deschid pe câmpiile albe și din burta lor cad vulturi peste nefire, planând nevăzut peste nori. Vederile se topesc în mine, se transformă-n intenții și intențiile-n vederi, să mângâie floarea numită, iarba de nuntă și crucea albită. Din mișcare mișcări îmi sporesc și urcă tot cerul și coboară infernul. Cresc din muzici urechi, tristeți curg violet pe arbori străvechi. În soarele rotitor mi se-nfige tot sternul. IV Se
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
iese prin brațe, prin artere, cu chin, dar arborii și stâncile și cerbii mă doboară, se rostogolesc, mă strivesc. V Și ca să mă regăsesc, mă întorc între pietre și fiare, între forme și poame de flăcări. Nisipul frige tălpile, aerul mângâie pielea și ochii plăpânzi dispar în oglinzi. Mă înfrupt din durere, din pântece pline de fructe amare. Mă spânzur de grinzi. Trag peste mine pleoapa, doliul, înserarea. Mă-învelesc cu frunze, cu umbre, cu plâns, cu uitarea. Mă rog de
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
nori, alături îngerilor.. Ea-El, copilul din pântecul tău, începuturi, și cer și pământ. Nu peste mult timp, poate fi un altfel de a fi. În plus, un altfel de început și un nou pod peste Prut. - am zis în timp ce am mângâiat și sărutat tandru burtica ei ușor țuguiată. Nick, m-am gândit să fac avort, deși... Nu ai gândit bine Copilul rămâne E primul semn că noi ne-am vrut. Păi da, dar dacă se încurcă ițele? Și pentru mine, și
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
pe lume singură în tufișuri, pe o insulă. Pe vremea aia n-aveam mai mult de trei ani. Nu reușesc să-mi amintesc chipul, doar puțin din parfumul ei. Parfumul soră-mii seamănă cu mirosul acordeonului vechi când îl deschizi, mângâindu-i cu degetele cusăturile. Bătrânul Akords mai zace și acum, undeva pe dulap. Maică-mea a scos cu grijă toate pozele ei din album. Dar Lucis, vecina mea, zice că soră-mea era o frumusețe de fată. În comparație cu ea, eu
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
Lestine iterare Ben Todică, Melbourne, Victoria, Australia (scriitor, regizor, editor, artist, jurnalist): ”Ce înseamnă Mihai Eminescu pentru mine? Spuneam în ”Între două lumi” că Eminescu e în buzunărelul copiilor. E în aerul pe care-l respirăm, în apele ce curg mângâind văile și colinele strămoșilor noștri, e-n zâmbetul fecioarelor și-n jocul călușarilor, e-n cântecul de leagăn și al cocoșeilor. E în povestea bunicului și-n rugăciunea mamei. Se scriu multe și se însăilează fapte dar și interpretări cu
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]