4,645 matches
-
mulți bani în cont și cu toate femeile în jurul lui, pregătite pentru a face sex non-stop. În cazul femeilor, e invers, firește. Nu discutăm despre cazurile aparte, cele în care femeile simt o atracție pentru alte femei, iar bărbații preferă mângâieri masculine. Curva din Babilon era tolănită pe niște trepte. Erau multe trepte, le pierdeai șirul, dar unde duceau ele nu știu, nu mi-am dat seama, poate ajungeau în cel de-al nouălea cer dacă mergeai până la capătul lor sau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
alesul", "prințul" cel visat și așteptat. Te-am purtat zi de zi și ceas de ceas în gândurile mele, pe unde mă duceau pașii erai lumina și umbra mea. Mă hrăneam cu amintirile noastre, respiram cu vorbele tale, visam cu mângâierile tale. Mi-a fost și îmi este nespus de greu, de dureros, să-mi port crucea. De ce, de ce, de ce...? De ce a trebuit să te întâlnesc, de ce a trebuit să mă îndrăgostesc, de ce ne-am despărțit, de ce ne-am reîntâlnit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tren de dimineață, care ajunge la Văleni la 11,00. Dimineață se sui în mașină, îl luă și pe Toni, care dădea vesel din coadă, presimțind el ceva. Când Ana coborî din vagon, Toni o și luă în primire cu mângâieri și tumbe! Ana era toată numai zâmbet și Petre se minună din nou ce fată frumoasă are și ce mare crescuse. Au zburat până la Bucura, de la poartă Ana nu mai sfârșea cu mirările când văzu livada plină cu fructe, potecuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și o să plătească mama, bre. ~ntr-o zi de ploaie mare, Ali m-a luat în brațe peste donița cu bragă și coșul cu acadele, și m-a purtat șchiopătând, bătrânul, pe mai multe ulițe de mocirlă. Și pentru că nu cunoscusem mângâierile tatii, simții o tresărire tagică și dulce. - Băiatu taica... taica băiatu... îmi șoptea Ali la ureche, improvizând în dezacorduri mângâietoare vocabularul sărac, învățat pe drumul dintre școlile primare, și cu ce-i mai rămânea din brațe, împovărate cu bragă și
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
pentru minte, inimă și literatură a lui Gh. Bariț. Drept care am să-mi și îngădui să închei cu câteva versuri care reclădesc, parcă, o punte între noi cei de azi și cei care, în vremuri de fel mai calme, găseau mângâiere în baladele celui în fața căruia și noi ne plecăm. Apa fierbe, apa crește Și d' aproape un pescariu, Molcom tace și privește, De ar putea să prindă un pește. Cum ascultă el și șăde, Apa'n doauă se despică, Și
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
am fluturat în jur." (p. 324); Vezi, depărtarea a ațâțat focul și a stins scânteile. Nu știu cum încape în mine lacrima (trupul) uriașă cu lumini și umbre jucăușe, a iubirii mele pentru tine. Dacă închid ochii și fac un gest de mângâiere prin aer, parcă simt dogoarea catifelată a trupului tău. Și mă cutremur. Imaginea ta zburdă prin grădinile minții ca o frunză de aur cizelat subțire, bătută de vânturi chihlimbarii. (...) Pe tot întinsul spiritului (meu) zac ruinele și arborii edenici rupți
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
urechea/ de buricul tău." (Ovidiu Gligu); " Te rog să nu mai plângi iubita mea-/ Mă voi întoarce și va fi iar bine./ Să nu asculți ce spune lumea rea/ Ascul-tă-mă numai pe mine.// Dacă ți se face dor, femeie,/ De mângâierea mea fierbinte,/ Strânge perna-n brațe cu tărie" (Alex Vâlcu); " Și-astfel din adevăr se născu molusca și pocnind începu să se vorbească - fargme � spermatozoidul varsă negru în extazul geamătului �admirați vaginul meu anal - ooooooîoîo - o!" (Ara Alexandru Șișmanian); " Femeia
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
Iar când pașii ne vor purta pe la vreun han sau cârciumă din vechime, cu puțină imaginație vom „auzi” zvon de cobză și țambal. Pe lăutarul din fruntea bandei îl vom vedea cum își lasă obrazul oacheș pe trupul viorii, a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Și-a aflat, în tine, limanul... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Că nu mă pot cunoaște pe mine însuți Decât prin tine, iubita mea. Și că sensul vieții mele Este respirarea prezenței tale, Sărutul buzelor tale, Mângâierea sânilor tăi și a coapselor. Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Că abia tu, divină femeie, Dai consistență orizontului meu. Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cât de sărac, și de singur, Și de
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
textura ta pe care-l arăți doar celor ce au ochi ca să-l vadă. cine sunt eu, pământ rotitor atârnând ca o lacrimă albastră pe obrazul mobil al galaxiei? sunt sarea lacrimei pe care nu reușești să ți-o zvânți. mângâierea în care te adun să cadă asupra ta, ca ploaia, tot dorul meu cel strâns din lumi uitate, din curcubeu ce ține cerul cu umeri fragezi, iubitori. în zalele lichide să te ferec, să te-ncălzesc cu ochiul meu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lan cu maci și-n roșul florilor să se închidă, cum se închide mustosul vin în mari butoaie, întru beție lungă să te ție, șoptindu-ți amânat, din timp în timp, cum geana lumii te îmbie, dar nu-i ca mângâierea în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de lumină în creștet. dintr-odată, mi-am simțit marginea de ființă a luminii, hotarul întunecat al orbirii lunecând ușor de pe mine, ca o coajă ce mă năștea fără pic de durere. și numele nu mai era al meu, era mângâierea unui nume ce-și regăsise stăpânul. răsuflarea lui împăcată mă-nvăluia ca pe un bob de zăbavă, pe care, iată, și-l îngăduia, în nemăsurata lui neodihnă. arhanghelul gabriel m-a luat de mână și mi-a rânduit ochii asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
umbra îngropată 47 menirea cuvintelor 48 pasărea măiastră 49 dorința 51 stafie neobosită 52 primăvară 53 frig 54 plouă peste zăpada din noi 55 desprimăvărare 56 alunecare 57 fără alin 59 iubire sunt 60 întrebare 61 cine sunt eu? 62 mângâierea în care te adun 64 mâini disperate 65 și vom pieri în destrămare 66 plâns de nai 67 îngerul armoniei 68 fulg de zăpadă 69 ca infinitul într-un strop de ploaie 70 hrană 71 neliniștea cântecului 72 puterea tăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
la sălbăticia poemului și a poetului care l-a scris, îmi spun sec: un evreu nu poate fi „îmblânzit“. Politica evreilor nu va fi niciodată democrația, pentru că spiritul lor asentimental este refluxul zeului lor de geniu, care „nu este dragoste, mângâierea nu-i e felul“, după cum tot Heine spune într-un poem bizar. De unde libertatea sfidătoare a judecății în privința semenilor - iar la Heine, după părerea unui englez, „lipsa respectului față de sine, a adevăratei demnități“. Morții lui Goethe i-a supraviețuit acest
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
farmecelor anatomice ale femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte/ Lumina cărnii pipăi cu degete de orb/ Și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă,/ Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară de V. Voiculescu", și nicidecum extremismul erotico-ludic al lui Emil Brumaru, cum susține monograful. . în privința povestirilor scrise în
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
dă, calm, cortina la o parte și permite accesul în intimitatea ființei, în laboratorul esențial al minții, în mecanismul unui anumit tip de observație, de emoție. Că în culisele gîndirii îți este îngăduit să întîlnești revelații și obsesii, tristeți și mîngîieri, gesturi, personaje, detalii, comentariile punctuale ale unor scriitori sau oameni de teatru care se învîrtesc și în caruselul orizonturilor proprii. Protagonist devine, așadar, cel ce analizează și contemplă, cel ce trăiește ce se petrece pe scenele lumii. De aceea, ideea
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
m-a ajutat să-mi opresc pornirea, nu ar fi bine dacă am merge mai departe iar pentru mine ar fi o impietate, vom avea destul timp mai târziu, avem de Învățat și ne vom putea iubi frumos cu săruturi, mângâieri și strângeri În brațe! Este bine așa, mai spuse Va cu un glas care nu era al său? Cred și eu că este bine, așa cum spui tu, mai cred că nici altfel nu ar fi fost atât de rău deoarece
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
avea înfășurate în cârpe. Se apropie cu pași moi și legănați. Era greu să-ți închipui că acest munte de femeie ar avea sentimente sau că ar avea nevoie de ocrotire. Pieptul ei matern, imens avea menirea de a oferi mângâiere, nu de a primi mângâiere din partea altuia. — Ia zi, ce face Michel? întrebă ea. —E bine, răspunse fata. Nu te-am întrebat pe tine. Spune tu. Cum l-ai lăsat pe fiul meu? — Era bine, repetă Charlot. M-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
apropie cu pași moi și legănați. Era greu să-ți închipui că acest munte de femeie ar avea sentimente sau că ar avea nevoie de ocrotire. Pieptul ei matern, imens avea menirea de a oferi mângâiere, nu de a primi mângâiere din partea altuia. — Ia zi, ce face Michel? întrebă ea. —E bine, răspunse fata. Nu te-am întrebat pe tine. Spune tu. Cum l-ai lăsat pe fiul meu? — Era bine, repetă Charlot. M-a rugat să vă caut și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
somn răcnește în direcția sursei de gălăgie: — Liniște! Nu ne putem odihni! Faceți băiatul să tacă! Băiatul, cu mersul lui împleticit, atârnat de gâtul tatălui, urlă, plânge, cu ochii dați peste cap. Părintele își vede de mersul lui resemnat, de mângâieri și alintări. Exasperată, femeia își lungește gâtul peste pervaz și vocea stridentă plesnește din nou, fără mila: Faceți băiatul să tacă! E prea multă gălăgie și nu putem dormi! Abia acum părintele pare s-o audă. Cumva mirat, uluit de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
privirile lui... După atâta iarnă au pornit a se rupe zăpezile, semn că zâna Primăvară s-a arătat undeva pe creasta Ponoarelor și așteaptă să fie primită în triumf. Dar până atunci mai va...Moș Dumitru trebăluia prin curte sub mângâierea soarelui ce părea bucuros de reîntâlnirea cu satul din potcoava pădurii. Pâcu a ieșit pe uliță să-și mai dezmorțească oasele. „După o iarnă când și răsuflarea îți îngheța de ger, oleacă de soare parcă-i o mană cerească.” gândea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceva dintr-un spectru”(p.18); sau „Ana Petrovna apare În pragul ușii, ținînd un pachet Într-o mînă și un cearceaf alb În cealaltă. Apariție destul de macabră, un fel de spectru al durerii”(p.52). Despre scris - blestemul și mîngîierea marelui Cehov, ce zice cinica Anfisa - transferată aici, din Trei surori ? „Ce mai aveți de scris? Numai e mult și va trebui să muriți, dar dumneavoastră continuați să scrieți! Nu e bine! Terminați odată cu scrisul, nu mai e nimic de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
canarul, peștii înoată, cap peste cap chiar și delfinii noștri turcoaz se descurcă și dimineața oftează că vine atât de devreme și devreme se definește în funcție de tine, de contracția mușchilor gambelor tale durată de ridurile mâinilor tale, așteptând numai o mângâiere, o strângere, o aliniere cu acest univers mic, dar tandru, al mușcăturilor noastre din mărul cu zahăr al întâlnirii pielii cu cuvintele din vara scurtă a unor urși panda îmbrățișați din socoteala simplă că ziua asta nu va dura la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
iei pe jandar să te ducă acasă. Mă bucur că am cu cine merge acasă. Hai, Petrache! Afară se lăsase o noapte rece, care i-a cuprins pe cei doi de la primii pași. La un timp, au simțit pe obraz mângâierea fulgilor de omăt. Iaca și iarna, Petrache. Tu ce credeai, c-o mâncat-o lupul? Nici vorbă. Ba a venit chiar mai devreme. Abia a trecut octombrie și iarna își arată obrazul. Lasă să ningă, că asta înseamnă belșug. M-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trecut de miezul nopții. Riana! Riana! Ajută-mă! Ajută-mă! Vino repede. Mi-e tare rău, cred că am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea În acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a acestui sentiment adevărat călău cu sânge rece. Doar calmantele m-au ajutat să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]