5,605 matches
-
Valea Lotrului au fost odată patru haiduci - Voinea, Ciungu, Mălai și Breazu. Primul era cel mai voinic și frumos, Ciungu își pierduse o mână în urma unei bătălii, cel de-al treilea era risipitor, iar Breazu era cel mai iute la mânie. Ca în orice legendă cu haiduci, tinerii furau de la bogați și dădeau săracilor, apoi s-au îndrăgostit și s-au așezat la casele lor. Așa s-au întemeiat cele patru așezări: Voineasa, Ciunget, Mălaia și Brezoi. Pe dealurile din jur
Agenda2006-03-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284656_a_285985]
-
comunist sau democrat vechiu, este un lucru egal de depășit. Această afirmație care putea să pară absurdă pînă ieri, - capătă astăzi conținut. Nimeni nu știe cu cine este, împotriva cui este: se pare astfel că Germania, imperialistă și cuprinsă de mînia anexărilor teritoriale, este pe calea de a realiza idealul democratic și pan-european al societății națiunilor; Rusia sovietică, odinioară, după cîte știm, însuflețită de idealul revoluției mondiale, este, astăzi, de un naționalism de fapt, intransigent; ceea ce însă ne miră este
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
Badoiu Raluca " Nu am avut nicio discuție cu domnul Vasile Blaga, am considerat că este bine ca toată lumea să afle în același moment despre hotărârea mea. Sunt un om care nu privește înapoi cu mânie, așa că ceea ce este important este ce se va întâmpla de astăzi înainte", transmite Mediafax. Stănișoară a fost întrebat, de asemenea, dacă nu ar fi fost normal ca după atâția ani petrecuți în PDL să-și anunțe colegii înainte de a face
Stănişoară "Nu am discutat cu colegi din PDL despre decizia de a mă alătura PNL" by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/38956_a_40281]
-
el "PDL reprezintă trecutul, iar PNL prezentul și viitorul". Fostul prim-vicepreședintele PDL Mihai Stănișoară, liderul grupului deputaților democrat-liberali, a anunțat, miercuri, într-o conferință de presă, alături de președintele PNL, Crin Antonescu. "Sunt un om care nu se uită cu mânie în trecut, ci privește cu speranță și încredere în viitor. Am luat astăzi hotârărea de a intra în PNL, după o chibzuință intensă.Un lucru îmi este limpede astăzi și anume acela că singurul partid care poate susține și implementa
Mihai Stănişoară, numărul doi din PDL, s-a înscris în PNL by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38969_a_40294]
-
Fostul prim-vicepreședintele PDL Mihai Stănișoară, liderul grupului deputaților democrat-liberali, a anunțat, miercuri, într-o conferință de presă, alături de președintele PNL, Crin Antonescu, că părăsește PDL pentru a se înscrie la liberali. “Sunt un om care nu se uită cu mânie în trecut, ci privește cu speranță și încredere în viitor. Am luat astăzi hotârărea de a intra în PNL, după o chibzuință intensă. Un lucru îmi este limpede astăzi și anume acela că singurul partid care poate susține și implementa
Voinescu, despre plecarea lui Stănișoară la PNL: premieră în Parlament by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38963_a_40288]
-
Marius Miheț Din dialogul ratat în 2010 cu Gabriel Liiceanu se remarcă excesele rechizitoriale ale Hertei Müller, semn că ea nu mai poate privi fără mânie înapoi. Nimeni nu scapă din închisoarea părăsită, pentru că, în privirea ei neîngăduitoare, toți au fost și sunt vinovați. Cale de mijloc nu există, nici inocență, nici rezistență intelectuală. Absolutizarea aduce mai degrabă cu atitudinea celui care a înțeles că numai
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
mai impresionante versuri ale cărții surprind în chip propriu „spaima și cutremurarea” unui creștin care se pocăiește continuu și își așteaptă pedeapsa. Doar după multe secole poezia românească va mai întîlni asemenea vibrație. „Să nu mă-nfruntez, Doamne, la ceas de mînie, Cînd îm vei lua sama, cu a Ta urgie. Ce-Ț fie, Doamne, milă de-a mea lîngegiune, Oasele mi le strînge cu vindecăciune. Mi-i sufletul în groază și-n grea turbureală De zua cea de samă și de
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
un fizic inhibant (avea aproape doi metri și un gabarit asigurat de lăcomia sa, de asemenea intrată în folclor, la mâncare) le inducea groaza celor care aveau neșansa de a se afla prin preajmă. Viața sa, oscilândă între crize de mânie și secvențe de autocompătimire înduioșătoare, nu explică, însă, ca, de altfel, în nici un destin ieșit din comun, mișcările care transcend individuația și dau seama de statura politicianului. A fi maestru al „combinațiilor”, în sensul machiavellic sau al lui Richelieu, să
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
care părea că o să se frângă în orice clipă de gât - și-am căutat spre lumina lumânărilor, unde i-am zărit pe regele Yama și pe judecătorii de lângă el; pe chipurile lor se închegase un zâmbet alunecos. Un val de mânie mi s-a ridicat pe negândite din inimă. Fie ce-o fi, mi-am zis, și dacă m-or măcina pe roată până mă fac praf și pulbere, și dacă m-or pisa în piuă până mă fac mici fărâme
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
adevărata poveste a unui exorcism”.) Nu lipsesc implicații psihanalitice, ca în această identificare inconștientă între „copila” Irina și „tati” Daniel Corogeanu: „Tati? În el avusese încredere, dar, cînd o apucase de cap, ca s-o lege, simțise în el aceeași mînie pe care-o știa și în ea. Amîndurora le plăcuse sportul, fotbalul mai ales. Le plăcuse să se lupte cu dușmanii, cu viața, cu greutățile. Amîndoi erau ambițioși. Ea fusese în Germania, el lucrase la un patron neamț, pînă să
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
al profesorului român, dar ea rămâne o compilație neaerisită, mult mai apropiată de eseistica literară decât de filozofia sau istoria religiilor. Prelegerile lui Nae Ionescu sunt filozofic superioare, ele urmează un fir logic, deducând și demonstrându și ideile. 5. Cartea mâniei Marta Petreu nu se mărginește să considere drept „plagiată“ doar ultima treime a cursului de metafizică din 1928-1929. O veche înțelepciune ne învață că partea reflectă întregul. Prin urmare, pornește în căutarea altor cărți de sau despre metafizică, pe care
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
sunt ideile pe care Nae Ionescu i le atribuie pe nedrept filozofului francez și de ce raporturile cu acesta sunt „complicate“. În realitate, complicate nu sunt raporturile celor doi, ci numai filiațiile „plagiatului“ pe care Marta Petreu îl scrie în cartea mâniei sale. Filiații care nu îi ies la socoteală nici după cele mai îndrăznețe contorsiuni de logică și interpretare. Trebuie să recunoaștem însă că efortul ei este remarcabil, atât prin cantitate, cât și prin resursele de virtuozitate persuasivă puse în joc
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
este deci mai mult decât clar și evident. E greu de crezut că Marta Petreu nu are acces la înțelesul unor fraze atât de simple. De unde se poate deduce că e vorba de rea credință și de încercarea, plină de mânie, de a-l „înfunda“ pe acuzat prin orice mijloace. Dar, așa cum spuneam, logica ei are și momente mistice. Ea afirmă că ordinea problemelor la Nae Ionescu „n-o urmează riguros“ pe cea din manualul lui Underhill nu pentru că cel dintâi
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
foarte demult, vor fi respectate. - Și nu m-am ținut de cuvânt... - Uneori da, alteori nu. Mi-ai promis că mă vei proteja de tot ce e întunecat, rău și perfid în lume. Că nu voi ști ce e lacrima, mânia, invidia, teama. Că voi zâmbi mereu. Dar tu, tu ai lăsat să mă lovească vorbele și faptele unor oameni, să sape în mine răni adânci, făcându-mă să simt ce n-aș fi vrut niciodată să trăiesc: dispreț, ură, dorință
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
doar se uita În lungul uliței să vadă dacă nu se arăta Feodor, măcar să-l anunțe că pleacă Împreună cu părinții. Cum el nu știa nimic de venirea neașteptată a părinților ei, stătea cât mai retras, să nu atragă asupra sa mânia tatălui foarte categoric, chiar despotic uneori. Ca să scape de oful din piept s-a dus voluntar să-și facă armata să scape mai repede, apoi să se angajeze undeva să Înceapă să-și facă un rost. Din armată a trimis
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ca să fie ars, iar dragoste nu am nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este binevoitoare ; dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufeste. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii se vor desființa ; darul limbilor va înceta ; știința se va sfârși
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
-i dovedească dragostea. A citit și recitit memorabilul cap. 13 din prima scrisoare a apostolului Pavel către Corinteni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate [...], dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se poartă necuviincios [...], nu este iute la mânie [...], se bucură cu adevărul, suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă toate. Dragostea nu piere niciodată.” Profesorul R. înțelege că Dragostea descrisă de Apostol este acea virtute care îl înalță pe om spre Dumnezeu, că iubirea pentru aproapele este o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-se nopții, aducătoare de alinare a zbuciumului omenesc: "O, noapte, o, dulce timp, în pacea ta sfârșește fapta noastră, ne înalți din abis spre cer, întrerupi orice mizerie a inimii și sufletului, faci să sece lacrimile și mântuiești celui drept mânia și dezgustul". Iar în epigrama pentru Noaptea din complexul sculptural al mormântului familiei Medici, stă scris: Mi-e drag să dorm și mai mult, să fiu piatră, În timp ce rău-i peste tot și chinul. Să nu văd, nici s' aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
distanța care îl despărțea de punctul de plecare, și nu avea nevoie de altă dovadă care să-l aducă, poate, mai aproape de adevăr: bătea pasul pe loc. Era din nou furios. S-ar fi bucurat să-și poată stinge cumva mînia, dar tot ce reușea era s-o înăbușe. Așa, minunat! Aduna: căldură, oboseală, leșin, neștiință și acum, mai nou, otrăvitoare furie. Grozav traseu! Își recăpătase cunoștința în secunda imediat următoare leșinului. Și parcă ar fi preferat să n-o fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să plece parcă fără sine. Pionii se bat cu ură și înverșunare. Unul câte unul se retrag răniți din luptă. Sunt întâmpinați la margine cu strigăte de bucurie sau de mânie. Se puseseră între timp pariuri. Cei cu mize mari aveau ochii injectați, își agitau pumnii. Pe neașteptate, teatrul de luptă începe să se învălmășească. Atacă „albele”. Doi pioni au încolțit un cal, acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
care o împinge la hotărâri extreme, de aici poate impresia de sălbăticie a personajului, ce are totodată și momente de șovăială și regret. Ea se modifcă - și aici e noutatea - sub ochii spectatorului, iar Oreste are nehotărâri profund omenești. Revolta, mânia se îmbină cu delicatețea simțirii, cu generozitatea și problemele de conștiință. La personajele lui Euripide, fatalitatea e în ființa lor, în pasiunile ce le determină acțiunile; aceste pasiuni sunt profund omenești, sunt lipsite de rigiditate, nu urmăresc grandiosul. „Admirabil cunoscător
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
consolare, seara, respingerea muzelor; topos-ul „spun lucruri pe care nu le-a mai spus nimeni altul"; topos-ul dedică?iei, invocarea naturii (considerat topos poetic); topos-ul „puer senex", noble?ea sufleteasc?; topos-ul Dumnezeu că pictor al universului, mânia, crângul, lumea r?sturnat?, prim?vară ??zbunat?; topoi ai inefabilului; topoi erotici etc. În studiul s?u, Curtius specific? faptul c? nu orice „topos" poate fi considerat că derivat din genurile retorice. Mul?i dintre ace?tia au ap? rut
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o lovitură atît de precisă este mai potrivită cu un toreador decît cu o nevastă cumințică, așa cum sînt văzută eu. Ce zici? Bună treabă, nu? TOREADORUL: Nu poți spune asta... EMMA: De ce nu? Voi aveți reputația de cavaleri iuți la mînie și la spadă, deprinși cu sîngele. Un taur, care pentru o femeie este doar o viitoare ciorbă de văcuță, pentru voi este un adversar. TOREADORUL: Ce facem acum? Nu pot să pun altceva decît adevărul. Și mă vor crede pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sacrificat și acesta, cu sînge rece, în momentul inaugurării unei societăți democratice în vechiul Egipet. Înconjurat de șefii breslelor, el organizează un "comitet de urgență" și alcătuiește o listă în finalul căreia, "cu voia dumneavostră..." Iar parabole? De ce nu? La mânia, indignarea și radicalitatea proceselor intentate în noua dramaturgie insurecției din '89, o comedie bine urzită chiar parabolică face cît zece demistificări oneste. În piesa Mephisto comediantul îl lasă pe dramaturg să intre în scenă, joaca încetează, stilul devine sobru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și ce mi s-a făcut mie? Că Domnul este îndelung-răbdător. Pentru curăție să nu fii fără de frică, ca să nu adaugi păcate peste păcate. Și să nu zici: Mila Lui este mare, va curăți mulțimea păcatelor mele. Că milă și mânia de la El sunt și peste cei păcătoși va odihni mânia Lui.” (Ecclesiasticul 5, 4-7). Când încrederea peste măsură se referă la sine, individul considera că poate dobândi mântuirea prin puterile proprii, fără ajutorul lui Dumnezeu. Ne aflăm în prezența a
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]