1,105 matches
-
cu baionetele lungi, amenințătoare. Speriați, turcii se traseră Îndărăt, În Întărituri. Ofițerii români strigară : Prin foc, prin spăngi, prin glonți, prin fum, Prin mii de baionete !” ai noștri se prăvăliră spre parapet Într-o tăcere așa de Înfiorătoare și de mânioasă și Într-un avânt așa de sălbatic, Încât pământul se zgudui. O volbură de foc se deschise. A fost o lovitură de trăsnet la care turcii nu se așteptau. Cei de pe creasta parapetului se prăvăliră deodată În șanț. Românii izbeau
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să-l omor de tot... El trebui să asculte... să fie blând... Vezi tu, Îl mângâi cum îmi trece prin cap. Pe mama nu. {EminescuOpVIII 109} Să voi dar să mă mânii pe ea nu se cuvine... Pe tine-s mânioasă... De ce-ai venit la mine? BOGDAN O! tu ai totdeuna dreptate... Să mă cerți! De te-oi ruga-n genunche ca să mă ierți... mă ierți? ANNA Da. BOGDAN Știi însă cum se-mpacă doi oameni pe deplin? ANNA Nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i cauza? [MĂTUȘA] Pentru că în lumea toată Numai una-i este dragă - Vezi așa... așa e, fată. {EminescuOpVIII 346} [ANA] Ș-acea una? [MĂTUȘA] Acea una Stă-naintea mea și coase Și de-i spun că este altfel Se preface mânioasă. [ANA] Protestez. Căsătoria Nu se face din amor Și nu trebui să se facă, Căci se rupe prea ușor. Când convenții, interese, Alte mari considerații Stabilesc căsătoria [Lucrul mult mai bine iese. ] Dar amorul - o nimica - Astăzi e și mâne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bătrânul doge Dandolo. Lucrările de-mpresurare începură cu mare zel, și ei nu cruțară nici o osteneală pentru a submina zidurile masive și puternice ale cetății și a le dărâma prin foc și puterea mașinelor; dar, fiindcă împotrivirea celor împresurați era tot atât de mânioasă și energică, toată osteneala împresurătorilor era de foarte puțin folos și, din cauza precumpănirii numerice a partidului rebelilor și ajutătorilor lor, nu prezenta decât puțină perspectivă de succes. Astfel stătură față-n față amândouă părțile mai multe zile de-a rândul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i dete de soție pe fiica sa nelegitimă, Eufrosina, și-l înduplecă de-a irumpe în țara regelui româno-bulgar îndată ce acesta ar porni război în contra împărăției romeice. Grija de tătari precovârși la regele Constantin și reținu de nevoie brațul său mânios. Aprinse certe unioniste și încercări neizbutite de uniune. Pe lângă alte neînțelegeri și necazuri mai veni spinoasa întrebare a uniunei bisericești care, mai mult decât totdeauna, i se părea Curții bizantine foarte cu cale, ba chiar neapărată din motive politice și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i și când viața însăși se trăda numai prin sorbire, la intervale egale, a fumului din ciubuc [...]. [Boierul fanariot] cade într-un fel de reverie delicioasă, așa-zisul chef sau stare de quietism oriental, în oposițiune cu starea posomorâtă și mânioasă a tiriachiului, a băutorului pasionat de vin și de afion [= opium], căruia [îi] revenea buna dispozițiune odată cu primele filigene de cafea (123, pp. 216-217). Expresiile „a fi cu chef”, „a trage un chef”, „a fi chefliu” etc. se referă la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
altfel, ca să fiu sincer, nici măcar nu știu dacă vor fi capabile să treacă de noile apărări planetare ale Lumilor Agricole. Tehnologia a evoluat... ― Vorbești de parcă aș fi ultimul plod din Satul de Clone. ― Chiar asta și ești... ― Da? întrebă Maria mânioasă. Și atunci de ce m-ai adus aici? Abatele o privi în ochi până când femeia roși: ― Pentru că din cele șase sute șaizeci și șase de ouă, nu mai e liber decât unul, pentru că, pentru prima dată în ani lungi, cred că e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
surprinzătoare, avîntîndu-se spre tavan, cuprinzând podeaua de sub picioarele celor doi. Xtyn rămase mut de uimire, privind cum păienjenișul devine din ce în ce mai dens până când se uni într-un singur bloc de cristal scânteietor. - Și acum? - Ai răbdare, îi aruncă Făurarul o privire mânioasă. Primul fulger se ivi pe neașteptate undeva lângă bolta peșterii. Întreaga încăpere fu inundată de o lumină galbenă, strălucitoare, care-l surprinse pe Xtyn prin frumusețea ei. Imediat sclipi o descărcare roșie, apoi una verde, din ce în ce mai multe, până când lumina începu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un Dumnezeu care mustra” (G-R), „un Dumnezeu care Se mânie” ( C). Traducerea noastră propusă pentru acest verset nu transfera expresia că pe un nume, deoarece sfârșitul versetului be-kol yÄm, litt. „în toată ziua”, nu ne îndreptățește să-l considerăm pe „mânios” un atribut stabil al lui Dumnezeu, un „nume divin”. 3.1.11.7. DorQš d"mm: „Cela ce cercetează sângiurile” (SC); „Cel ce căuta sângiurile” (Blaj); „Cel ce le caută sângele” (BVA); „răzbunătorul vârșarilor de sânge” (G-R); „Cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
appayim ó gedol ƒase: (Ps 145/144,8; cf. Iona 4,2): „Binevoitor și milostiv este Domnul, îndelung răbdător și mult îndurat.” (t.n.) Sensul literal al acestei expresii este „lung la nări”: evreul a observat că animalului sau omului mânios îi freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237. Traducerile care conțin ideea de „mânie” sunt fidele originalului ebraic; imaginea nărilor fremătânde nu poate fi salvată, ci doar răscumpărata de farmecul unei expresii că „zăbavnic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
semnificații simbolice ale culorii, s-a ajuns la expresii ca: "e galben ca turta de ceară"(boală); "e galben de spaimă"; "alb ca varul"(frică); "este negru de supărare " (necaz) ; "este negru în cerul gurii "(răutate); "este roșu de furie " (mânios); "s-a înroșit până în vârful urechilor"(rușine, pudoare); "vede stele verzi"(lovit); "ochii verzi, niciodată să nu-i crezi "(minciună). Simbolurile cromatice au pătruns și în arta poetică populară, în poezia cultă (Mihai Eminescu, George Bacovia, Ion Minulescu) și în
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
care-s făcute lucrurile nu se deosebește deloc de cea a lui Dumnezeu. Și atunci, cum ar putea el să judece, să condamne, să trimită pe cineva în iad sau în paradis, să acționeze ca o putere pizmașă, rea și mânioasă? 3. A decoda alegoriile. Rezultă o lectură a creștinismului care presupune decodarea alegoriilor. Scripturile au un limbaj obscur, polimorf. Spiritul Liber nu neagă infernul sau paradisul ca atare, ci recuză definițiile catolice, apostolice și romane. Infernul? Bineînțeles că există, dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
partea întâi n-a încetat, tot de atunci, să mă plictisească. Cred că într-adevăr Eminescu a fost nedrept și cu C. A. Rosetti și cu Pantazi Ghica și cu cine or mai fi fost ceilalți la care fac aluzie mânioasele versuri. Poate că nu avea dreptate; poate că avea numai parțial dreptate. Sigur că liberalii, în perioada la care se referă poetul, „trădaseră” idealurile pașoptiste, dar reprezentau totuși o poziție mai avansată decât conservatorii; e adevărat că, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
câte ceva de Îndreptat.) „Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune.” (W. Shakespeare) Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitatetc " Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate" Un om mânios călărește un cal nărăvaș. Pentru că cel care și-a ieșit din fire nu se mai conduce, Într-adevăr, ci este condus. Vorbirea comună surprinde foarte bine imprevizibilitatea celui stăpânit de furie, atunci când spune: „E periculos ca un glonț rătăcit”.) „Greșești
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nărăvaș. Pentru că cel care și-a ieșit din fire nu se mai conduce, Într-adevăr, ci este condus. Vorbirea comună surprinde foarte bine imprevizibilitatea celui stăpânit de furie, atunci când spune: „E periculos ca un glonț rătăcit”.) „Greșești totdeauna când vorbești mânios; trebuie să știi să-ți stăpânești și să-ți Învingi reaua dispoziție.” (Napoleon I Bonaparte) În același sens, Miguel de Unamuno spunea că trebuie „să-ți gândești sentimentul și să-ți simți gândul”, dacă vrei să ai un control asupra
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sunat unul de la Asociația Presei. Voia să-i spun două vorbe despre... Înghit În sec. Faptul că ești În picaj. A zis că ești pe punctul de a-i pierde și pe cei de la Foreland. — E o minciună sfruntată! irumpe mînios glasul lui Luke. Nenorociții ăștia de la Arcodas intoxică presa cu tot felul de aberații. — Dar nu pot să-ți facă rău efectiv, nu? zic speriată. — Atîta timp cît am și eu un cuvînt de spus, nu, zice Luke extrem de hotărît
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în decorurile exotice proprii Stambulului și Bucureștilor. Este o lume a diplomației desăvârșite - memorabil, amintind de Mihail Sadoveanu, e episodul în care vizirul Suleiman și robul său Ismail îndepărtează pericolul iminent ce planează asupra capetelor conducătorilor turci, înfățișându-i sultanului mânios o roabă nouă, Aișa -, unde stăpânesc trădarea, uneltirile și peșcheșurile, iar puterea se dovedește scurtă și iluzorie. Căderea protagoniștilor - fie că e vorba de doctorul Mavru, de cadâna Aișa, de Hangerliu, de negustorul Arapache sau de Constantin Ipsilanti - ilustrează drama
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
violete, București, 1955; O femeie aprigă, București, 1955; Din fotoliul spectatorului. Însemnări teatrale dintr-o călătorie în URSS, București, 1956; Teatrul Național „I. L. Caragiale” la Paris, București, 1957; Necazurile lui Șurubel (fabulă veselă pentru păpuși, în cinci întâmplări), București, 1959; Mâniosul, București, 1961; Întoarcerea Zânei Minunilor pe Pământ, București, 1962; Jules Cazaban, București, 1964; Suferințele Haralambinei, București, 1964; Glastra cu sfecle, București, 1965; Personajul în teatru, București, 1966; Prezența teatrului, București, 1968; Teatrul de păpuși în România (în colaborare cu Letiția
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
său: „Acest Ștefan vodă întru totul semăna cu firea moșu-său, lui Ștefan vodă cel Bun, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia și lucrul său îl știia purta, măcar că era tânăr de zile; amintre(ea)‚ om mânios și lesne vărsa sânge”) a luat-o pe Stana, fiica mai mare, dar mai urâtă, a voievodului valah. Poate Stana s-a socotit umilită. Ea era doar o „rezolvare” de circumstanță, căci nunta ei n-a fost rezultatul unei alegeri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
târât de două cămile și rupt în două și astfel și-au dat în chinuri sufletul său de ucigaș”) - este meritată. Mai târziu, Ureche va fi de părere că uciderea „groaznică” rezervată nesupusului (pedeapsă cu iz oriental) de un suzeran mânios trebuia să aibă forță de exemplu, să facă „pedagogie”, să descurajeze inițiative asemănătoare. Comportarea lui Ion Vodă cel Viteaz (care știa că, intrând în tabăra turcească, mergea la moarte, drept care, înainte de plecare, „au împărțit tot al său ce au avut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
său (zice cronica: „Acest Ștefan vodă întrutotul seamănă cu prea luminosu-său lui Ștefan Vodă cel Bun, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia, și lucrul său îl știia purta, măcar că era tânăr de zile; amintrelea era om mânios, și lesne vărsa sânge”) pentru a lăsa nepedepsită o asemenea ingerință. Va călca din nou țara Românească, împlinindu-și gândul de răzbunare. Din acest al doilea război, pe care l-a câștigat, Ștefăniță s-a întors - era luna noiembrie a anului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
grâiele-n clăi, Să vii, măicuță, la noi!459 căci mama dispărută - văduvă sau nu - era „făcătoarea de ordine” în universul casnic și o sursă de neînlocuit de înțelepciune („Măcar două-trei cuvinte,/ Ca să le ținem noi minte”): Să lași groapa mânioasă Și să vii cu noi acasă, Că te primim bucuroasă, Că ne-ai fost mămuța noastră; Că sântem mari și cuminți, Dar tot ne trebi părinți: Și măcar că-s mai bătrână, De la mamă aștept milă; Și mi-i drag ca să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se făceare, Neagră negurice, Neagră negurice ’N vad de Dunăre 478 sau în mică țipătoare: Și ea se făceare Mică țipătoare, Mică țipătoare Pe-o rază de soare”479. Femeile mâhnite din blesteme Dintr-o imprecație severă a unui Yahweh mânios pe cei care furau și păcătuiau - „Și se va aprinde mânia mea și vă voi ucide cu sabia și vor fi femeile voastre văduve și copii voștri orfani” ( Ieșirea 22, 24) - Deuteronomul („A doa leage”, căci mă adresez iarăși Bibliei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și urm; Codex Sturdzanus, studiu filologic, studiu lingvistic, ediție de text și indice de cuvinte de Gheorghe Chivu, Editura Academiei Române, București, 1993, pp. 248-260. 514. între păcătoșii descoperiți de Dante în Infern se află: păcătoșii din dragoste, lacomii, zgârciții, risipitorii, mânioșii, semeții, invidioșii, ereticii, tâlharii, lingușitorii, trădătorii, violenții, sinucigașii, cămătarii, hoții, ipocriții. O „listă” în bună măsură occidentală. 515. Despre acest text au scris, după Hasdeu, Mircea Eliade (Images et symboles, Paris, 1970; De la Zalmoxis la Genghis Han, București, 1980), Emil
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
descoperirii secretului lui Zerlendi, trimite la un același orizont, imposibil de desfăcut chiar dacă a dispărut și casa, și memoria personajelor. Criticii literari din epocă nu observaseră - sau măcar prietenii săi - că modelul acestei lipse stranii de memorie e tocmai biletul mânios trimis de Dasgupta: „de aici Înainte nu vă voi mai recunoaște”. În Bhowanipore Eliade nu va mai reveni. Nici În grota din Himalaya. În strada S. va vedea ce se Întâmplă, de fapt, când acest bilet-avertisment e real și durabil
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]