1,030 matches
-
Când dezghețat e pământul, se-nsămânțează legume: ceapa, varza, usturoiul... că, vor face roade bune. Bătrânii toarnă puțin vin la rădăcină de viță, ca-n noul an să dea rod bun, cu speranțe noi de viață. Femei fertile și bunici mânjesc pomi în semn de cruce, cu zeama de la mucenici. Rod bogat în flori să lege. Iar copiii-n bătătură, bat pământul cu ciomege. Din el să iasă căldură, și frigul iernii s-alunge. Cei ce simt povara vremii, vrând necazuri
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
noi. Neapropiat mai mult de doi metri de animale. Masculii răcnesc, sunt teritoriali... să nu le furi femelele! * Vaporul a mers toată noaptea. Motoarele uruiau, valurile vuiau, și negru afară... * Șase inși coboram în bărcuțe, pe lângă stâncile Insulei Isabela. Rocile, mânjite de găinați albi de zici că sunt pudrate cu zăpadă. Iguanele arată ca niște dinozauri minusculi. * Un cuib de iguane: unde femelele depun ouăle și le îngroapă în nisip. Stau iguanele nemișcate, ca stâncile. Treci pe lângă ele și nu clipesc
O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354455_a_355784]
-
recurs, Iar avocatu-a explicat C-al meu dosar e dispărut, Așa că sunt imaculat La propriu și la figurat Și în prezent ca și-n trecut, Iar dac-aveau vreo îndoială ... Doar milostenie a fost, Fiindcă eu, nici pomeneală Să mă mânjesc, s-ajung în smoală, Când mă aflam, de fapt, în post La minister, ca birocrat, Mărunt inspector la finanțe ... . Poruncile le-am respectat, Pe cel de sus l-am venerat Și ... tot ce am, posed chitanțe; Cicătelea, pe litoral, Am
LA JUDECATA DE APOI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353635_a_354964]
-
Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Debranșare din suprarealism Dizarmonia supraviețuise din Pleistocen. Cu alură indiferentă, dincolo de tufele de leandru, un capricios cimitir al absențelor amușina povara păcatului ancestral. Ectoplasmele fluide defilau în abisuri mânjite cu grafitti, când o ceață nefirească cuprinse cu brațe de noapte gleznele ținutului scăldat într-o lumină albastră. Debranșat decorului suprarealist, cineastul își regiza sever existența, emigrând din corzile artificialității de care organismele se infestară elucubrant. Mihaela Oancea Referință Bibliografică
DEBRANŞARE DIN SUPRAREALISM de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353761_a_355090]
-
casă. Toată acea pățanie a fost văzută de vecinul gard în gard al lui Costan, unul Ilia Polec, un hâtru și jumătate. Se prăpădea de râs văzând cele întâmplate vecinului său . - Pani Costan, ce-ați pățit? De ce sunteți așa de mânjit de iarbă și de noroi pe ițari și pe bundiță!... întrebă prefăcut Ilia, ca și cum n-ar fi știut nimica. - Ah ce să fie nu mă mai înțeleg deloc cu iapa asta a mea bătrână!... S-a făcut tare sperioasă de la
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
farfurie. O farsă făcută pe întuneric copiilor de către o vecină. Această punând funingine într-o farfurie pe întuneric îi îndemna pe naivii copii să sufle în ea. După aceea aprinzând lampă cu petrol le arăta oglindă în care se vedeau mânjiți până peste urechi. Negri că Dracu. Râdeau unii de alții de se tăvăleau pe jos. În altă povestire era vorba despre o tradiție din noaptea de Anul Nou. O femeie punea sub farfuriile cu gura în jos diferite obiecte și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
vinovat pe tataie Gogu, care ar fi adus un borcan gol în loc de unul plin. Am respirat ușurată când am auzit concluzia finală. La câteva zile, când tataie trecut pe la noi, mami i-a spus: -Bine, tăticule, ai adus un borcan mânjit cu untură, de s-a supărat și proprietăreasa când i-am spus că mi-a dispărut untură. -Aoleu, taică, i-a răspuns acesta fâstâcit, nu eu l-am pus; asta este vina Susanei. Ne-am zăpăcit de cap cu atâtea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
de la CAP că ne omoară. - Pe mine m-a prins luând câteva spice pentru porumbei și m-a bătut de m-a frânt. După ce s-a pișat pe o brazdă, a mestecat cu un băț pământul, după care m-a mânjit cu el pe față. I-am spus că ăsta a fost pământul lui taicu, zise Stelică. M-a înjurat de mamă, de bunici, că au fost chiaburi și că mă va spune la școală. -Ce înseamnă chiaburi? Întrebă prâslea. -Ăia
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
era tabloul lui Botticelli de la museul Ambrosien: “La vierge avec l'Enfant et des anges” . Ca orice om care pledează pentru o cauză nobilă și incapabil să facă vreun compromis cu conștiința sa, chiar dacă profesia îi cerea să se lase “mînjit de arginții cei sclipitori”, pentru că, pînă la urmă, chiar și Iuda trebuie apărat în fața Justiției divine, domnul avocat, care era totuși prietenul meu, simțea nevoia să-și limpezească conștiința, deși citise “dosarul” cu cea mai mare atenție, ce aveam eu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
ale zilelor diguri, oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Mâine, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, viscolind fraza inimii mânjite de obișnuința lucrurilor. Iar tu, iubito, proverbul pus într-un măr inexistent, o să-mi păstrezi într-un album înțelesurile. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: Prima fila din jurnal / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul II, 08 iulie
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
ajuns că o persoană să formuleze o frază, chiar nevinovată, că alți o sută și o mie sar imediat să o desființeze. Se caută înțelesuri ascunse, chiar și acolo unde nu sunt. Nimic nu mai e clar, totul pare murdărit, mânjit de jocurile politice ale unor oameni fără scrupule. Ce exemplu să ia tinerii și copiii, când îi văd pe cei adulți cum se scuipa, cum se bat, cum se batjocorăsc între ei, cum caută să-și facă rău unul altuia
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358130_a_359459]
-
Vișoiu să lepede frica și să devină un copil fără copilărie. Cu o copilărie încheiată înainte de vreme, Mihai Vișoiu a căutat școala, o instituție care l-a refuzat în multe rânduri, orânduirii celei noi, care tocmai dăduse buzna cu bocancii mînjiți de noroiul stepei, nefiindu-i pe plac toți oamenii, ci mai mult aceia care au arătat o deosebită plăcere de a pupa dosuri neșterse și de a mânca rahat. Refuzând acest fel de a se înscrie cu bile albe în
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DU-TE MĂ" ȘI TU LA MUNCĂ! Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 501 din 15 mai 2012 Toate Articolele Autorului dancii lor zvârleau cu pietre și nisipul peste gard vorbele zburau piezișe și mânjite cu mult fard murdăreau tot ce ating: oameni, locuri, obiceie că săreau și la bătaie dintr-un gest, dintr-o scânteie dădeau iama prin găini și ciordeau de prin ogradă tot ce-ar fi putut să vândă cu iuțeală de
DU-TE MĂ ŞI TU LA MUNCĂ! de ION UNTARU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358671_a_360000]
-
urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
ușor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că și pe acolo se poate să pătrundă razele soarelui, când se va bronza în barcă. Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind ușor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, și la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
ne roagă să nu le lovim. Covoarele ne duc dorul. Obosit, mă descompun în puf. Toate păpușile mor într-o zi. VI. Înainte de a adormi, apuc să văd Cum leii sfâșie o girafă, Cum le sclipesc ochii răi, Cum se mânjesc cu sângele girafei, Care se prăbușește de pe catalige , Am adormit adânc, ziua a fugit în brațele beznei, m-am trezit, au trecut câteva veacuri, în față dansa o rază violetă, îmi spunea - te iubesc - mă simțeam inundat de o bucurie
UNU de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358802_a_360131]
-
Dar nu se sinchisea de asta. Mergea fără să se grăbească, simțea pământul umed, lutos, lipindu-i-se de striurile tălpii cizmelor. Își amintise de câte ori o luase pe coajă în copilărie, pentru că nu ținea seama de porunca mamei și venea mânjit de noroi din pădure, prin grădină, acasă. Îl bătea cu lingura de lemn la palmă. Dacă refuza să o întindă, mama, întărâtată, îl lovea unde apuca. În caz că aducea niscaiva bureți, scăpa ceva mai ușor, doar cu o muștruluială. Numaidecât mama
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
vremea când tractoare-s la arat? O cioară mai semeață își ia zborul - De zor mă duc să văd de unde vine! Cu groază când revine zice: - Norul, Suratelor, e trenul de pe șine ! Cu fumu-i negru ce străbate zarea, El va mânji mândrețe de câmpie. „Rușine!”, decretează adunarea de ciori ce croncănesc parcă-s o mie. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Negru pe alb / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
când ieșise să invite gospodinele. Nu era nici în gredină!. Se îndreptă cu pași hotărâți spre grajd, în pragul căruia se opri ca trăznită. Dragul ei ventilator era legat cu funii de balamalele ușii, iar paletele, suportul și butoanele erau mânjite de stropii de balegă împroșcați în mișcarea rotativă. Înainte de a-și pierde cunoștința în arșița cumplită, privirea Silviei întâlni ochii vacii, imenși, blajini și recunoscători. Referință Bibliografică: VENTILATORUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
săli înghesuite sau în largi clădiri cu spații imense, împart dreptatea în numele adevărului. Ei împart adevărul lor mutilat și pus pe ghilotină, ori de câte ori câte un sărman sau câte o mulțime, nu se închină în fața justiție sculptată de ei, cu mâini mânjite de vieți, doamnă sculptată din întunericul sufletului lor. Tainul sau darul de sacrificiu pe care nu mai vor să-l dea, le transformă viața în închisoare pe străzile și cărările vieții. Cine are dreptul să pretindă în numele acestei domne a
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
bem în sănătatea ta, mă fato! Să știi că n-a rămas Plasa fără băieți și tu abia ai împlinit șaptișpe ani! Și i-a întins ulceaua mumii, să bea ea întâi. El băuse bine în pimniță, că se vedea mânjit cu roșu pe buza de sus de la gură. - Văsile! a grăit muma privindu-l în ochi pe taica. D-acuș’ încolo, să nu cumva să-i mai zâci ceva fetii ășteia. E a noastă și o să avem grijă să n-o
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
ai, învață-ntâi să dărui O mângâiere și un umăr tare. Fii tu răspuns la propria-i întrebare, Altfel de faci, încrederea i-o nărui. Ocara schimbă lacrimi în rubine, Nu ca podoabe ce ornează gâtul, Ci pete pe obraz mânjind trecutul, Al meu și-al vostru, triste filistine. *** Referință Bibliografică: Filistine / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1593, Anul V, 12 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FILISTINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359835_a_361164]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DU-TE MĂ" ȘI TU LA MUNCĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 454 din 29 martie 2012 Toate Articolele Autorului dancii lor zvârleau cu pietre și nisipul peste gard vorbele zburau piezișe și mânjite cu mult fard murdăreau tot ce ating: oameni, locuri, obiceie că săreau și la bătaie dintr-un gest, dintr-o scânteie dădeau iama prin găini și ciordeau de prin ogradă tot ce-ar fi putut să vândă cu iuțeală de
DU-TE MĂ ŞI TU LA MUNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359737_a_361066]
-
desacralizat. O mască hoinărind artistic prin subteranurile dealurilor. Masca: hominidul masculin, dealul: femeia. Ca într-un zbor invers, ochii și degetele cuprindeau arborii fără rădăcini...corpuri de bumbac. Mâinile erau aripile, nedorite de nimeni, corpul femeii, al unui singur bărbat, mânjit cu dulceața injuriilor dihotomice, cu cremele acrite ale mizerabilului său trup, deformat de ani, un trup de mascul uns de mocirlele propriilor doleanțe, de timp, de gălbenușurile aventurilor și adrenalinei din buzunarele propriei măști, al propriului nimic. Picurii de lumină
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
Țigan. Dimineața plecau din sat fără coș la car, iar seara veneau cu un coș improvizat, cu ceva lemne de foc, câteva scânduri bune de construit ceva. Adevărul era că acele scânduri nu puteau fi albe și curate, ci trebuiau mânjite cu noroi. Asta nu era o problemă fiindcă în combinat erau destule bălți cu noroaie și era de ajuns să scapi scândura bună într-o astfel de baltă și ziceai că e veche de când lumea. Seara când atelajul ajungea acasă
BELDIE; ÎNTÂMPLĂRILE COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340531_a_341860]