2,918 matches
-
ajunge dacă admitem că există o gramatică simplă, care stă la originea tuturor limbilor, o gramatică care a luat naștere, de-a lungul evoluției, din structura creierului uman. Gramatica aceasta e prelungirea zestrei noastre genetice. Dacă găsim gramatica generativă, suntem mîntuiți, căci din matrița ei vom putea scoate apoi, prin deducție logică, toate limbile planetei. Pentru Coșeriu, concepția aceasta stă pe o premisă falsă: aceea că limbajul ar fi o facultate auxiliară care a apărut la un moment dat în evoluția
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
în viziunea teologică. Oricum, e un arcanum în ambele, la fel cum e în indiferența celui căruia i se pare retrograd să bată monedă pe spița antecesorilor. Spuneam la început că trecutul are ferment expiator, intri în el ca să te mîntui de scîrba zilei. E un fel de a spune că umoarea actualității e pendinte de memoria clipelor de ieri. Fără trecut, prezentul e eliptic de perspectivă. De aceea, cînd intri într-o buclă a timpului ca cea din În căutarea
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
de concept divin, misticii au strictețe de simțire a lui. Rigoarea sfîrșește, de obicei, în saturația obiectului, care e epuizat prin aplicarea unor scheme exhaustive, în timp ce restricția duce la sațietatea subiectului, care obosește de căutarea unui decor menit a-l mîntui. La Zeletin, nervul de strictețe contemplativă surclasează voința de înghețare în chenare fixe, de unde și candoarea melancolică cu care descrie lumea. Contemplarea unui peisaj într-o zi de 24 noiembrie îi insuflă certitudinea că trebuie să devină scriitor, premoniția îndeplinindu
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
ei, în timp ce spune aceste cuvinte, apar mulțumiri tuturor candidaților la Președinție din ultimii 25 de ani, trecuți cu numele complet, pe ani... De la Nicolae Militaru, care are pe conștiință mii de morți în ’89, până astăzi, toți au vrut să mântuie Românica noastră“, a mai regizorul, conform Yorick.ro.
PREMIERA unui film românesc de SENZAȚIE. Despre ce e vorba-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/51788_a_53113]
-
sus nu se vor fragmente dintr-un discurs puritan moralizator. Cred în versul lui Keats, „A thing of beauty is a joy forever” și-l cred pe Dostoievski atunci când, prin intermediar, citează afirmația prințului Mîșkin, potrivit căreia numai „frumusețea va mântui lumea”. N-am făcut decât să pun alături câteva exemple extreme în care se poate citi tragedia unei lumi care înțelege frumusețea exclusiv în expresia ei exterioară. Superficialitatea, trăirea exacerbată a momentului, cultul violent al succesului i-au împins pe
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
mine și au încredere în cuvintele mele. De asemenea, cei aleși nu au de ce să se teamă căci, așa cum le-am promis, vor fi salvați la timp: eu, când mă voi înălța de pe Pământ, îi voi ridica pe toți cei mântuiți la mine. Cei aleși sunt toți pământenii care în viețile anterioare au ales să lupte până la moarte pentru adevăr", potrivit efemeride.ro. "Prin jertfa lor (moartea de martir) ei și-au demonstrat devoțiunea supremă față de creator și au primit drept
Iisus, prin Padre Pio, mesaj de avertizare pentru omenire by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/51955_a_53280]
-
Simona Vasilache Îmi caut leacul/ Si la Dumnezeu și la Dracul,/ Degeaba./ Văzduhul mă ustură ca leușteanul și ceapa." (Streche). ' Mărturii dintr-o lume apucată de boli rele, pe care încearcă să le mântuie prin caznele închisorii, sunt Flori-le de mucigai, o plachetă cu slove verzi pe coperta de un alb îmbătrânit, din 1931, de la Cultura Națională. Un drum scurt, în vreo douăzeci și cinci de poezii, de la supliciul care rodește la plăcerea care omoară
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
cele 193 de păcate: 1. Am deznădăjduit în ajutorul și milă lui Dumnezeu. 2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos(păcătoasa) și tot în iad voi merge. 3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuiește, daca nu, nu. 4. Am zis că nu-mi ajuta Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu. 5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, răi, iad. Am îndoială că există Dumnezeu, răi, iad etc., pentru că nu le-am
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
terfeloagă,/ El, unul, pare că se roagă... Virtuozitatea frazării lirice se pliază, în cazul lui Șerban Foarță, pe o irepresibilă exigență formală, dincolo de care imaginarul, bine strunit în mecanismele artificiilor retorice, își expune relieful său contorsionat și himeric: „Ce înger mântuie,-n ev, roza/ din coloritul nul, mai știu. Dincolo, ritul nu-l mai știu: / ce înger mântuie nevroza/ când lacrimile,-n harpe, trec/ un sânge ca de nalbe terne?/ Un sânge cade-n alb, - eterne, /când lacrimile-n har, petrec
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
pe o irepresibilă exigență formală, dincolo de care imaginarul, bine strunit în mecanismele artificiilor retorice, își expune relieful său contorsionat și himeric: „Ce înger mântuie,-n ev, roza/ din coloritul nul, mai știu. Dincolo, ritul nu-l mai știu: / ce înger mântuie nevroza/ când lacrimile,-n harpe, trec/ un sânge ca de nalbe terne?/ Un sânge cade-n alb, - eterne, /când lacrimile-n har, petrec?”. Fascinat de holorime, din dorința „de a suprima (nepedepsit) aerul dintre cuvinte”, Foarță e un poet al
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
țări importă pământul fertil/ și-asemenea lor Alba Iulia din sângele meu face port,/ și sunt viu și sunt mort,/ cum e nămolul sub nil / și tristețea faraonului în ochiul său vernil.// Alba Iulia, Alba Iulia,/ orb și mut mă mântui și-mi aduc aminte,/ lumină de calotă dumnezeiască, albastră,/ cum e creierul pentru ființă fereastră,/legea morală în noi iar Alba Iulia deasupra noastră”. (Alba Iulia). Sintagma „Memoria leului din cușcă” e extrasă dintr-un poem de Rene Char, așezat
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
premisele alchimiștilor, ci de a le împrumuta candoarea viziunii romantice, credința că în intimitatea materiei există un spirit la care putem ajunge și de care putem face uz spre a îndrepta lucrurile. Fără acest miraj soteriologic (cine găsește panaceul poate mîntui lumea de aici), alchimia ar fi searbădă și plicticoasă. Dar cu acest miraj, ea rămîne o tentație vie pentru orice spirit elevat care refuză să accepte verdictul plat potrivit căruia în univers totul e materie, ba chiar o materie care
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
retrospectiv, și nesfârșita lui singurătate: era în casa lui, cu nevasta lui, făcuse copiii lui, și nu putea conta pe niciunul dintre noi. Nici unul din familie nu l-a urmat până la capăt în aspra lui credință. A reușit, în loc să ne mântuiască, cum în mod evident își propusese, să facă din noi toți, inclusiv din Mica, niște singulari.” (p. 179) Scindată interior, Tabita acuză și scuză pe parcursul celor trei sute de pagini, recunoaște și explică, dar nu dă sentințe. Pedeapsa, s-ar zice
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
faci. De obicei exegeții fără har se salvează de această tortură sugestionîndu-se cu o imagine de sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte, caz în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului făcut, înviorîndu-le ochii cu himera inițierii cititorului în subtilități abstracte. Aici însă, bovarismul lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
pare, la rândul lui, o tatonare a confesiunii despre FEM: „Nu voi fi marea poetesă a lumii.// Nici revoluții nu voi cânta, nici pe altare nu voi oficia,/ cu sânii goi nu voi înflăcăra baricade, cu virginitatea mea/ nu voi mântui mărunte popoare;// tineri bărbați nu se vor sinucide pe ascuns pentru mine,/ nici sclavi străini nu vor fi aruncați în arena cu fiare;/ nu mi se vor închina ode, epopei și sonete,/ nu-mi va fi reprodus chipul în milioane
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
astrul nocturn, suveran peste regatul morților, în vreme ce figurarea fiecărui suflet sub forma unei fiole cu apă ce-și caută limanul prin vărsarea într-un fluviu ține de o altă simbolistică, cea a unui ideal al coeziunii, ce ar trebui să mântuiască personajele, iar prin extensie, Grecia, debusolată. V. Ivanovici dedică neîndoielnicului substrat eschatologic al acestei bijuterii ficționale două strălucite exegeze, una cuprinsă în însuși romanul de față, indispensabilă cititorului, în sensul că dezvăluie conotațiile mitologice ascunse în configurarea acțiunii și a
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
ipostaza de moralist al vieții publice și, mai ales, al celei literare, culminînd cu speculațiile biblice despre confruntările apostolilor cu propriile limite morale. De asemenea, paginile cu substrat pedagogic în care criticul se autodefinește, maiorescian și lovinescian, ca un anxios „mîntuit”, în luptă cu sine, atras de modelele „stabilizatoare” („Sunt un mare neliniștit, Andrei Grigor, nu te lăsa păcălit de atitudinea mea echilibrată, de reacțiile mele tîrzii și mai totdeauna temperate. Ele reprezintă fructul voinței mele de a fi astfel... Nu
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
opinca Pristanda până la vlădica Trahanache, vor avea parte de dreptatea ce li se cuvine, turmentată de fericire! Astfel că vulturul sisific, sacrificat începând cu anul diavolului, 48, să mănânce inutil ficații unor făpturi vinovate, lasă acești ficați să rămână inexistenți, mântuindu-i de orice durere... Agamiță, vulturul impenetrabil, a descoperit secretul decredibilizării Politicii - Moralitatea! Scrisorica - o biată foaie de hârtie! - deschide și închide toate ușile necesare implementării moralei în societate: căci până și vinovații de codașlâcuri etice nu vor mai avea
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
poartă În sine două Începuturi: crearea omului și nașterea din nou prin Botez...Neamul este o realitate a vieții veșnice, iar el se fundamentează pe trei forme: Îngerii, sfinții neamului și drepții... Drepții sunt strămoșii noștri, toți care s-au mântuit. De aceea, ce-i leagă pe fiii unui neam nu e instinctul și adaptarea la mediu, ci spiritul... Când ne-am pierdut rădăcinile, ne-am pierdut pe noi Înșine” (Pr. Dr. Ilie Moldovan). Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa mărturi sește: „Cum memoria
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
produs. Nu vrem prin ceea ce spunem să aruncăm o tentă peiorativă asupra marii opere a savantului pe care-l îndrăgim toți. Dar Vasile Lovinescu, cu doi ani mai mare decît Eliade, a visat altceva. Dacă acesta din urmă s-a mântuit fiindcă alături de opera științifică a avut și nuvela fantastică pe care a rafinat-o cum nici un autor de literatură fantastică nu a reușit, Lovinescu s-a realizat ținând timp de 35 de ani un jurnal alchimic inițiatic. Scrisul său mărunt
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
emancipat. De fapt, pascalian vorbind, omul este suplu și fragil ca o salcie. Puterea lui constă de aceea în capacitatea de-a face niște gesturi. Gesturile au metafizică. În felul acesta omul urcă spre cer și se poate - vorbă mare! - mântui sau elibera. De servituț ile karmice nu ne scapă sforțările titanice, ci grația unei rugăciuni. Lansăm astfel spre marele necunoscut o chemare ce ajunge la auzul Domnului care o direcționează după legi știute numai de El. Opera lui Vasile Lovinescu
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
se vindeca. De Izvorul Tămăduirii, se sfințesc apele. Creștini mergi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasmă Mică. După ce sfințește apa, preotul îi stropește pe credincioși în timp ce se cântă "Mântuiește, Doamne, poporul Tău". În această zi, în unele zone ale țării, tinerii fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin
Ce este interzis să faceți de Izvorul Tămăduirii. Tradiții și obiceiuri by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35120_a_36445]
-
vicleanu, siretu, sagace, iscusitu, dibaciu, istetu, perspicace, ageru; congratulazione = gratulare, felicitare, gratulațiune, heretisire, urare, uratiune; crudele = crudelu, crudu, aspru, cumplitu; cucina = cuina, cucnie, cuhnie, bucătărie; debole = debilu, slabu, neputinciosu, nedestoinicu; finire = a fini, a isprăvi, a termina, a săvîrși, a mîntui, a împlini, a îndeplini, a precurma, a înceta, a găti, a perfecționă, a omorî; parentela = părinție, rudenie, cumnăție, consînginitate; sortilegio = sortilegiu, vraja, farmec; sospendere = a suspinde, a spînzura, a atîrnă, a ridica, a susținea), dar plasarea aproape consecventă a echivalentului
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
Pe scurt, omul nu excela prin noblețe. Așa încât lui Ion Brad îi rămăseseră două posibilități: să tacă, în virtutea unei complicități cu Beniuc (complicitate de care nu se făcea vinovat în nici un fel); sau să spună adevărul, ceea ce l-ar fi mântuit în propriii ochi. A ales calea a doua. A vorbit de la tribună despre ipocriziile lui Beniuc. Postul, oricum, nu și-l putea salva. Și-a salvat, măcar, demnitatea. În aceste condiții, apar cu atât mai surprinzătoare culorile în care e
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
ajungând să întrupeze un veritabil „supra-personaj” al romanului - această lume în miniatură, pentru care ipocrizia se confundă ușor cu politețea - it’s all in the game - tânarul personaj-narator este oricând dispus a o ierta, a o apăra și a o mântui, mai ales atunci când constată, în cele din urmă, caracterul futil și derizoriu al fugii sale de acasă. Această perspectivă desprinsă parcă dintr-un filtru origenian al „lecturii” universului, sprijinită pe generozitatea viziunii pencilensiene și îmbogățită mai târziu cu lecturi din
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]