534 matches
-
negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și ceva de ani, chipeșul Nikki era Încă adolescentin. Chelnerul ne adusese fragi de pădure, borcănașe cu gem și boluri din ceea ce Învățasem să numesc argintăria hotelului. Ravelstein și‑a mâzgălit lăbărțat numele pe un cec, În timp ce‑și ducea un corn la gură. Eu eram cel care mânca Îngrijit. Ravelstein, când Înfuleca și vorbea În același timp, te făcea să simți că se petrece un fenomen biologic, că Își aprovizionează organismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
erau neputincioase. Nu aveam nici un control asupra lor. Mi‑era cu neputință să țin În mână lingura de supă sau să mă iscălesc. Nu puteam mânui stiloul. Când doctorul mi‑a cerut: „Desenează‑mi un ceas” tot ce am putut mâzgăli a fost un zero strâmb. Doctorul Bakst era de părere că simptomele mele proveneau dintr‑o otrăvire. Bédier din Saint Martin Îmi servise un pește toxic. Neurologul susținea că sunt victima toxinei cigua. Eram gata să cred ce era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
furios din partea unei mașini care voia să intre În spatele lui. — Ei bine? Întrebă el, uitându-se Înspre Brunetti. — Vezi ce poți afla despre Gamberetto, iar eu o să vorbesc cu câțiva oameni de aici. — Să te sun? — Nu de la bază. Brunetti mâzgăli numărul său de acasă pe-o bucată de hârtie și i-o dădu celuilalt. — Ăsta-i numărul meu de telefon. Mă găsești la el dimineața devreme sau seara. Sună de la o cabină telefonică, cred. — Da, acceptă Ambrogiani cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
avea un portmoneu. Conținea lucrurile obișnuite: cartea de identitate (Ruffolo avea doar douăzeci și șase de ani), permisul de conducere (nefiind venețian, avea unul), douăzeci de mii de lire și gama obișnuită de carduri din plastic și bucăți de hârtie mâzgălite cu numere de telefon. Se va uita la ele mai târziu. Purta un ceas de mână, dar nu avea mărunțiș În buzunare. Brunetti Îi strecură portmoneul Înapoi În buzunar și se Întoarse cu spatele la cadavru. Se uită În depărtare peste apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
într-un ghetou gen Nappy Valley. Iar Amandei nici nu-i trecea prin cap să se mute spre est. Și acum mai avea coșmaruri legate de zona în care locuise când venise prima dată în Londra; străzi mărginite de uși mâzgălite cu graffiti, vecini care aruncau în fața casei costume din trei piese, coduri poștale care se traduceau prin faptul că orice card de credit trebuia ridicat personal de la o filială a băncii care se afla destul de departe. Și-atunci unde aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că pe Amanda gătitul o lăsa absolut rece. Sigur au zis că e vorba de Amanda. Era limpede că Neil era încântat de impactul pe care-l aveau cuvintele lui. I-a întins lui Hugo un post-it pe care era mâzgălit numărul de telefon al spitalului. — Nu se poate. Amandei o să i se facă o operație de cezariană electivă la Cavendish, și asta peste două săptămâni. Hugo se străduia să pară ferm și să rămână calm. Neil a ridicat din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ci cel din spatele lui, care Îi juca o festă. Simțind că mă lasă genunchii de emoție și oroare, i l-am arătat polițaiului. — Dar de ce i-ați tăiat părul ? am șoptit. — Și l-a tăiat el singur, a zis roibu, mâzgălind ceva Într- un carnețel, satisfăcut. S-a tuns zero imediat În acea noapte, după incident, ca să nu fie recunoscut. Nu e chiar atât de nebun cum scrie În actele medicale. Se pare că e schizofrenic și a mai atacat până
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ci cel din spatele lui, care îi juca o festă. Simțind că mă lasă genunchii de emoție și oroare, i l-am arătat polițaiului. — Dar de ce i-ați tăiat părul ? am șoptit. — Și l-a tăiat el singur, a zis roibu, mâzgălind ceva într- un carnețel, satisfăcut. S-a tuns zero imediat în acea noapte, după incident, ca să nu fie recunoscut. Nu e chiar atât de nebun cum scrie în actele medicale. Se pare că e schizofrenic și a mai atacat până
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Antonia ar fi fost mulțumită, prima s-ar fi aruncat În valuri. Thomas vroia liniște, pace, aștepta să-și vadă urmașii, pe unii dintre ei; Jesper nu mai aștepta nimic, după cum scrisese Într-o carte poștală. Trăiește-ți clipa! Îi mîzgălise acolo lui Pollux. Carpe Diem! - cum, În rostirea unei limbi moarte ce nu vroia să moară, Îndemna un cîntec sacru; amîndoi simțeau, uneori, cum pier Încet. Thomas nu ajunsese În Legiunea Străină pentru că - În pofida părerii sale că războaiele primeneau uneori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Uscă pe dinăuntru încă o sticloanță. Scotocind după-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei, dădu peste un caiet. Un soi de maldăr de reclamații sau procese verbale, mâzgălite de mânuța, de-acum putrezită, a gazdei sale roșcovane. Și în care propriul lui nume îi sări în ochi de două ori. Ce-i trebuia ei, la paceură, să-l reclame pe el, la garaj, c-ar fura benzină. Ori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că-l pândește, botezată de data aceasta spăimos, prevenitor, moralist, Fărădelegea. Iar numai pe anumite străzi, observă, de toți ocolite, nu păreau a nu exista asemenea locuri desăvârșite, gospodărești, în care te puteai aduna, întrema și gândi, puteai consuma și mâzgăli cugetațiuni pe șerveturi, ba chiar și ațipi, în secile și legănătoarele jumătăți de zi, din care scăpai numai după ce se învredniceau să dea peste tine colegii. Căci, o dată descoperit, colegii-l salvară, ei îl înnobilară în duh și tot ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit, stare de conștiență semi-abolită. Rezonanță afectivă ștearsă. Stare confuzională severă. Sindrom demențial. Ideație absentă. Conținut perceptual cenușiu. Hipersalivație. Tulburări ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că îl însoțea pe borțos, care se ivi și dânsul din gang, și care, după ce îi transformă în patru imbecile stane de piatră, se întoarse scârbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada depărtată a unui gărduleț, hîțînîndu-și genunchiul și mâzgălind, pe niște hârtii murdare, niște calcule întortocheate. - Păsărica! le comandă grăsanul, ca la fotograf, celor patru aliniați, în vreme ce le modela, cu degete de caltaboș, trăsăturile chipurilor împietrite. I le tai și pe astea, ale lui muierea asta, încălzită, necălărită și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și se uită la el, apoi deschise-o carte bisericească și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează, părinte. - Domnul. - Ei, Ieronomie, zise bătrânul vesel și-ntr-o ureche, ce mai lucrezi, ștrengariule? - Eu? Dar când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu, părinte... Eu nu lucrez
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Euthanasius Dezmierd un chip de copilă în felul meu... adică împlu un album cu diferitele espresii ale unui singur cap. E ciudat că ochii mei atât de clari, pot să zic de-o cerească claritate, nu pot cuprinde nimic deodată. Mâzgălesc păreții. Am intrat la o copilă înamorată de mine, pe care însă n-o iubesc... Am văzut-o roșie, sfioasă, turburată... Am zugrăvit în cartea mea această espresie. A-ngenuncheat lângă mine... m-a rugat să-i sufăr iubirea... nu-ți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spânzurătoare. - Ei și? - Ei și? De unde ai învățat acest limbagiu. Ieronim, zise bătrânul molcom...... copilul meu... mi-ar părea râu de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dădu o hârtie mâzgălită în linii strâmbe. El o deschise: Dulcele, adoratul meu copil! Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare, ci, înăbușit de sângele lui, au spus oamenilor să-l aducă la noi. A povestit tătine - meu cui îi datorește rana
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
masă și se uită la el - apoi deschise-o carte bisericească și pe un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărților! Toate marginile erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează părinte. - Domnul. - Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel, ce mai lucrezi ștrengarule? - Eu? Când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu. Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnând cai verzi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și se uită la el - apoi deschise-o carte bisericească și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comendianți... în sfârșit, viața în realitatea, ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil, {EminescuOpVII 168} Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează, părinte. - Domnul. - Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel și-ntr-o ureche, ce mai lucrezi ștregariule? - Eu? Dar când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu, părinte... Eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Euthanasius Dezmierd un chip de copilă în felul meu... adică împlu un album cu diferitele espresii ale unui singur cap. E ciudat că ochii mei atât de clari, pot să zic de-o cerească claritate, nu pot cuprinde nimic deodată. Mâzgălesc păreții. Am intrat la o copilă înamorată de mine, pe care însă, n-o iubesc... Am văzut-o roșie, sfioasă, turburată... Am zugrăvit în cartea mea această espresie. A-ngenunghiat lângă mine... m-a rugat să-i sufăr iubirea... nu-ți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
175} - Ei și? - Ei și? De unde - ai învățat acest limbagiu, Ieronim, adaose bătrânul molcom, copilul meu mi-ar părea rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o hârtie mâzgălită în linii strâmbe. Acesta o deschise. Cezara, cătră Ieronim Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare. Înăbușit de sânge, au zis oamenilor să-l aducă la noi. A povestit tot, cui îi datorește rana sa. Fugi... te rog
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trece. Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literați și jurnaliști ce nu știu a scrie, actori ce nu știu a juca, ministri ce nu știu a guverna, financieri ce nu știu a calcula, și de aceea atâta hârtie mâzgălită fără neci un folos, de-aceea atâtea țipete bestiale care împlu atmosfera teatrului, de-aceea atâtea schimbări de ministeriu, de-aceea atâtea falimente. Vei afla mai lesne oameni ce pun la vot esistența lui Dumnezeu, decât suflete înamorate în limba
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pironit minute în șir în curtea din fața intrării, privind treptele, pavajul carelat, ușa larg deschisă a imensului garaj unde îmi țineam bicicleta. Îl vedeam pe Flipi, ajuns atunci din țară cu greu lângă mine, o mogâldeață, încă, de 9 ani, mâzgălind cu un băț desene imaginare pe lespezile de piatră și răspunzând monosilabic la întrebările mele, ca un introvertit precoce ce era. Priveam atât de intens scena, încît trecutul s-a recompus sub ochii mei ca prezent și am simțit cum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fundul pe latrină că doar nu are nimic la mațe. De cum s-a întors, a spus pe loc că a avut la iuțeală un scaun solid, pentru că el nu-i unul din porcii ăia bolnavi, așa cum sunt ceilalți oameni, care mâzgălesc cuvinte murdare pe pereții closetelor. Cuvintele astea murdare din latrină chiar i-au grăbit scaunul. Papa și președintele țării ar fi fost murdăriți acolo, așa zice Wottila, și chiar îi dă lui Erna un pupic pe vârful nasului. Dar cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sănătoasă, zice el, și un scaun rău se trage cu siguranță de la o alimentație dezordonată. Și cine are un scaun rău trebuie să petreacă mult timp în latrină, și așa apar gândurile rele, pe care un om le are, atunci când mâzgălește pe pereții latrinei toate urâțeniile alea. Wottila este un om așa de iscusit. El e de părere, spre exemplu, că ar fi potrivit să atârnăm deasupra closetului o cruce simplă sau o fotografie a președintelui țării, pentru că în școli și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
asemenea imagine. Asta le-ar aduce aminte oamenilor de micimea lor, și i-ar ajuta să-și adune mințile și să înțeleagă că ei înșiși nu-s mai mult decât o grămăjoară de rahat și că nu au voie să mâzgălească pereții. Dar ce mai putem noi să spunem despre lumea asta, zice Wottila, abia ajung să se strângă niște substanțe dăunătoare în corpul omenesc, că și simt nevoia să-și veșnicească de jur împrejur știința schilodirii. Păi, să știi că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]