4,285 matches
-
un dans pe care nu se sfia să-l numească macabru, fiind de fiecare dată amuzată de idee, însă ajunsese de multă vreme la concluzia că nu neapărat tutunul putea fi considerat cel mai rău lucru într-o lume absurdă, măcinată de cu totul alte griji sau dezastre. Lăsă privirea să treacă ușor de la un tablou la altul, o mângâiere vizuală care îi provocă fiori plăcuți pe spate, permițându-i apoi să poposească într-un spațiu gol, acolo unde ar fi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fie dorită pentru ea însăși, fără existența unui țel mai înalt, pentru că viața începe să semene cu o lungă vacanță. Dorința de amânare a morții dovedește și insuficienta meditație asupra ei, fiind totodată o mărturie a atenuării vieții religioase. Ne macină dorința de a depăși lumea noastră ca și cum am fi epuizat-o deja, fără ca de fapt să fi ajuns să o cunoaștem în întregime. Îmi dă târcoale bănuiala că lumea noastră este inepuizabilă. Există lucruri aici pentru care o viață de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vin în întâmpinarea (sau drept rezultatul) unei orientări axiologice, a unei dispuneri față de unele valori (de fapt în spatele lor, deoarece valorile sunt, în bună măsură, unele asumate). O idee nu ne otrăvește, ci scoate la iveală o otravă ce ne macină pe nevăzute, secretată odată cu orientarea noastră față de anumite valori. Nu ideea succesului rivalului nostru este sursa amărăciunilor noastre, ci orientarea noastră către a fi mai buni decât el, centrarea propriei existențe pe comparații (care e de fapt o descentrare), pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și el știa cum să se poarte cu voievodul: ca și cu oricare om.Când Ștefan cel Mare era supărat ori mânios, Îl asculta În tăcere și pricepea cât de grele sunt treburile unei domnii și cât de mult te macină ele când Îți iubești țărișoara și poporul. Într un rând când picior de turc iarăși intră În Moldova, Brad Îi spuse domnitorului că el se duce sus pe munte ca să stea de veghe și să anunțe pe moldoveni din ce
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de mătase cu lăcomie. Se înălță la început, pentru câteva clipe, o flăcăruie albastră și apoi... nimic. Lui Petre nu-i venea a crede că totul, își zicea el, se terminase, în sfârșit, că pusese capăt unei dureri ce-l măcina de atâta timp. Se ridică din fotoliul așezat în fața șemineului, se duse și închise geamul, privi din nou focul care ardea mocnit și se întrebă: ce-o fi fost flăcăruia aceea albastră? Nu cumva...? Trase capacul de la beci, coborî cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la Cândești La moara cu trei fereștri Acolo, un morar cam nătărău Strică bine, drege rău Trage morii una-n șele Ș-o așază pe măsele! Hăi! Hăi! Trage morii una-n splină Și o dădu pe făină Apoi, după măcinat Acasă s-au înturnat Ș-au chemat pe toți Ș-o sută de bătrâne Care știu rostuă la pâne. Mânecile - o suflecat De colaci s-o apucat Au făcut colac mare, rotat L-au pus în cuiul de mai jos
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ignori. Este, ca de multe alte ori, soția artistului, ieșind cu greu din capcana fundalului în care este prinsă. Biografia și creația lui Bonnard nu pot fi înțelese în afara prezenței dominatoare a Marthei de Mérigny, ființă plină de ciudățenii, suspicioasă, măcinată de gânduri ipohondre. Marthe este mereu parte integrantă a lucrărilor târzii ale pictorului francez. Dacă nu este o prezență "reală", atunci este măcar o prezență implicită. Așa cum obiectele pictate de Bonnard nu sunt cu desăvârșire inerte, un spațiu aparent lipsit
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
-i asigura contracte cântăreței și aducea bani și pentru membrii echipei, ar fi avut grijă să-i toarne totul lui Marcel Prodan. Presat de datoria de aproape 40.000 de euro (onorarii neachitate în urma unor concerte) invocată de Alexandra și măcinat de gândul că un coleg de studio trăiește o poveste de amor cu iubita sa, Marcel Prodan a cedat nervos. A stâlcit-o în bătaie pe cântăreață, care a ajuns la spital cu un ochi aproape închis din cauza loviturilor, dar
Ce spun apropiații Alexandrei Stan despre bătaia primită de la Marcel Prodan by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72119_a_73444]
-
are unde-o consuma decît în vis: "îmi place de asemenea să cred că în lumea somnului există cel puțin o plachetă de versuri semnată de mine pe care oamenii adormiți o citesc în coșmar..." (p. 30). Și ce vise macină gîndurile corpului captiv! O viziune orwelliană, a polițiștilor-cîini, care-i închid în cuști pe polițiștii-oameni, o alta, a unei piețe cu desăvîrșire roșii, din care se desprinde și pornește prin orașul multicolor o femeie în roșu din cap pînă-n picioare
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
stafii, mereu într-o veghe mohorîtă. Regizorul a reușit să creeze suspansul la nivelul dialogului, punctat de tăceri aiuritoare înlocuite gesturi nervoase, o altă reușită a filmului fiind o gradare impecabilă a degradării personajului luptînd împotriva unei maladii care-l macină și a sentimentului inutilității. Figurii de băiat simpatic dînd frîu sentimentelor, un fel de forță a naturii din Legendele Toamnei îi ia locul un personaj complex, abisal, trecut prin filtrul experienței din Babel al lui Innaritu, un personaj al contrastelor
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
o formă supremă de legitimare. Inchisorile prin care cîțiva huligani ai istoriei au fost cazați, din cînd în cînd, pentru a-și desăvîrși studiile, de cele mai multe ori nici măcar începute, au fost transformate în locuri de pelerinaj și de pietate obligatorie. Măcinat de boli, mai mult sau mai puțin lumești, cu creierul dizolvat sub acțiunea tenace a sifilisului, Lenin a fost eternizat sub formă de carcasă și expus public spre deliciul necrofililor și pentru încurajarea partinică a tinerilor căsătoriți. Cultul moaștelor și
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
destitui, să fii destituit... etc. etc... Găsesc o plăcere aproape sănătoasă în toate nuanțele eșecului" (II, 48). Succesul îi este de-a dreptul malefic, în vreme ce eșecul îl fundamentează. Iată: "Succesul îmi face rău, mă diminuează în propriii mei ochi, îmi macină încrederea în mine, pe cînd eșecul e afrodiziacul meu. După fiecare înfrîngere, îmi revin, recapăt gust de viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală - izvor de energie" (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adîncuri, nu se
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
scurgă fără să le țin socoteala, ca și cum Dumnezeu mi-ar fi garantat că voi trăi vreo sută de ani. Nu mai puțin adevărat este că niciodată nu mi-a trecut prin minte că exegeza rebreniană și fructificarea ei îmi vor măcina din viață... 40 de ani. Precum cartoforii, m-am așezat la masă convenind ca jocul să nu ne fure prea mult. Vorbe - deoarece, peste tururile de onoare, au urmat repetate prelungiri, mereu pentru recuperarea timpului pierdut, hărăzit altminteri să se
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
orice caz, nu-l împiedică pe acest personaj rupt dintr-o galaxie să viseze la un dincolo de mare, un loc unde se-ncuibă, vindecător, poezia. Walhalle subacvatice, din a căror fostă poză, cu toate efectele ei de măreție, rămîne jindul măcinat de disperare după un loc altfel decît celelalte, în care materia nu se mai frămîntă, încremenită-n leneșe filosofii. Spre altădată în acum" e drumul care-nvinge marea, lumea care absoarbe orice doar ca să-l respingă, îndată, ca epavă. A
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
și pe care i-a iubit la diferite vârste: înțelept ca Sfântul Augustin sau ca Montaigne, aventuros ca Villon ori ca Pușkin, cuceritor ca Don Juan, curajos ca d'Artagnan, generos și credul ca Don Quijote, pervers ca marchizul de Sade, măcinat de îndoieli ca Raskolnikov, leneș ca Oblomov. În versiunea sa ideală, viața ar trebui să arate ca în acest superb fragment pe care, în pofida lungimii sale, îl voi cita in extrenso: Mi-ar trebui un spațiu filantropic, leneș, cuprins între
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
Marina Constantinescu Una dintre problemele care ar trebui să macine conștientul și subconștientul nostru este cea identitară. Identitatea are o structură complexă. Discutăm, doar unii dintre noi alarmați, despre degradarea limbii române. Maltratată de-a dreptul, neprețuită, desconsiderată pur și simplu, ea poate fi un martor al degringoladei identitare. Îndepărtarea
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
în România, probabil de febră tifoidă, înainte să apuce să plece. Asemenea întîmplări, unele dramatice, altele mai anecdotice, dar avînd, toate, ținută, sînt multe în cartea lui N. Vătămanu. O intarsie de suflet în decor care, cu timpul, s-a măcinat, din oameni morți și case dărîmate alegîndu-se un praf care se-așază în tipar. Case literare - bunăoară, a lui Jupîn Dumitrache, de la numărul 26, nu de la numărul 9, pasaje cărturărești-mondene, frecventate, ca-n Baudelaire, de les amoureux fervents et les
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
cosmici, de-o sumbră grandoare, și cea a orașului resimțit ca o simplă "făcătură", produs al unui snobism deasupra căruia se-așterne, "rușinos", un praf "gros, mîlos"): "Praful orașului, cleios, pămîntiu, / plin de zgomote și scîntei,/scrum pîrlit de paie / măcinat de vîrtejuri și reclame, / oase schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers a acestui proces local care depășește cu mult nostalgica lamentație
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
carbonizează-n pămînt. Nu e de așteptat nici o salvare, întrucît Dumnezeu e ostil vieții, manipulator al materialității distructive, regizor al neantului : Nu se poate spune nimic dinafară despre El/ Și dinăuntru doar flăcările mistuitoare îl pot numi / Focul devastator care macină totul / Ca să poată birui. Ceea ce rămîne/ În urma focului e al lui. (...) Inepuizabile-s legile lui / Precum ale morții nemișcătoare. Armele / Lui sînt catacombele" (Ce știm?) .Paradigma unor atari stihuri e desigur Blaga. Un Blaga tratat într-o cheie frustă, ușor
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
e-o patrie de fum / sub care jarul ochilor mocnește ,/ în cuiburile clopotelor babele clocesc / ninsorile ce o să vină,/ păsările se umflă noaptea-n cuiburi / și cînd răsare luna cu ghearele prin nori / plesnesc de nenoroc, / drumurile cu măsele hîrbuite / macină pașii călătorilor" (}inut).Un prisos de încrîncenare și cruzime, de țipăt, sfîșiere, blasfemie e totuși o dovadă de maniheism stînjenitor. Se ajunge la un manierism al violențelor, redundant: "de-aș avea spirt în cap și ochii mei / ar fi văgăuni
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
pe larg, cu atâta căldură, G. Crăciun, în prefața sa, intitulată Prietenie și poezie, scrisă în iulie 2005, la câteva luni de la moartea lui Ioan Flora: "am știut mai bine decât alții ce proiecte are, cum lucrează, ce obsesii îl macină, unde și-a propus să ajungă". Cu toată lipsa distanțării afective, Gheorghe Crăciun este un critic obiectiv al operei lui Ioan Flora, ale cărui obsesii creatoare le-a cunoscut ca puțini alții. Perfect mulate pe corpusul puținelor poeme, inedite, ce
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
Sorin Lavric Cine contemplă destinul religiilor primește o lecție de viață ce nu este cu nimic mai prejos de cea trăită aievea. E atîta neîndurare în forța cu care, disputîndu-și supremația în-tr-un teritoriu sau altul, s-au măcinat și s-au înghițit una pe alta, încît, contemplîndu-le retrospectiv sfîrșitul, te încearcă simultan mai multe senzații: mai întîi, impresia că asiști la un măcel în cursul căruia spiritul beligerant, în loc să exceleze pe cîmpul bătăliei, îmbracă forma credințelor trecătoare; în
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
ei a fost aceea că ele nu sunt de ordin etnic sau de mentalitate, ci de ordin socioeconomic. Cu acribia demonstrată în scrierea formidabilului eseu despre etica muncii la românii de azi se ocupă Monica Heintz și de cangrenele care macină Republica Moldova o țară aflată ca mai toate cele desprinse din fostul imperiu sovietic, sub semnul unui destin bizar. Cum un caz de asemenea complexitate nu poate fi deslușit de o persoană decât, eventual într-o viață de om, Monica Heintz
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
cruzimilor istorice, inclusiv a experienței totalitare care l-a marcat pe poet, fiu de deținut politic: "îți vin în gînd:/ Anotimpul cenușii,/ Sintagma lui noiembrie, desfigurată,/ Anii mitraliați, partizanii din munți,/ Aruncații în groapa comună/ Din Cimitirul săracilor.// }i-a măcinat destinul/ Apocalipsa bolșevică / Ciuma roșie;/ Replica ta este/ Un raft de metafore" (Raft). Dar lucrurile n-au mers pe o cale satisfăcătoare, ci "din absurd în absurd", întrucît "ne înghite un crater diabolic", drept care "sîntem solidari întru zădărnicie" (Accent). Holocaustul
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
Dan Sociu, Ștefan Manasia, Claudiu Komartin și Elena Vlădăreanu, Zvera Ion și Adrian Urmanov, s-au născut - literar vorbind - cu o expresie poetică proaspătă (pe alocuri, revoluționară), dar cu riduri adânci pe figura spiritului creator, cu o suferință care-i macină pe dinăuntru, mergând până la fibra intimă a imaginarului. Și pe care ei o acoperă, într-o disimulare nu întotdeauna convingătoare, cu diverse poze și afișe ale dezabuzării, cinismului, ale provocării ostentative. Poeții generației '60, în frunte cu Nichita Stănescu, descopereau
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]