2,890 matches
-
din căușul inimii peste creștetul obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dă fuga-n biserică și adu-mi cutia milei! Dar este goală, părinte stareț! Ieri am scos 600 și vi i-am dat cu chitanță. Gol este capul tău, pămpălăule! Și un leu dacă are, tot nu-i goală! Execută, măgarule, ordinul că te împușc dacă mai comentezi! Starețul tuna mai tare decât economul, arunca cu jigniri în stânga și în dreapta, dădea ordine imposibile fiecărei mogâldețe de fum ce-i ieșea în cale. Temperamentul ofițerului de securitate se manifesta fără nicio opreliște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Spune-i că eu mă plîng numai de un lucru: atunci cînd a citat atîția poeți, el m-a trecut sub tăcere... Cu toate acestea, ceea ce el mi-a făcut în Roland eu nu-i voi face în al meu Măgar de aur." Dar această neterminată poemă în care e stigmatizată corupția, pînă la a acuza condiția rea, animală, a omului, va demonstra că alegoria nu este proprie stilului său de gîndire, excelent numai atunci cînd elaborează ideile direct și percutant
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
l-a altoit În cap pe Ion. Asta ca să nu mai vorbim de Cervantes care, inventînd risipa de drumuri de-a lungul și de-a latul Spaniei, nu Încăpea cu Don Quijote pe aceeași mîrțoagă și nici cu Sancho pe același măgar. O lumină fosilă În internatul unei școli pentru orbi, dispariția brumei de vedere a cîte unui copil ține mai curînd de banalitatea supărătoare, de sîcÎielile previzibilului: — Ați auzit? A orbit Mircea de la C! — Păi, asta-i veche de două săptămîni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mi-a sucit urechea stîngă pînă la o mare fier bințeală. De mult nu mai poruncesc popii În țara noastră, toată comanda e-n mîna Partidului, iar de Partid, În comună, mă ocup eu și tovarășii de la raion, ai Înțeles, măgarule? — Iai! — Te doare, hai? Dar mie să-mi placă dacă tu trădezi cauza Partidului și mergi pe la popi pe acasă ? Dacă vrei să-nveți la popa unguresc, Partidul o să te scoată de la școală și o să te lase la popă! Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
primordială (taur și vacă) ies o mulțime de vite negre și albe (patriarhii de dinainte de potop). La un moment dat, un astru (Lucifer) pică din cer, urmat de alții. Din împreunarea lor cu vitele de pe pământ apar elefanți, cămile și măgari. Elefanții încep să sfârtece în bucăți taurii, apoi se mănâncă între ei. Imediat după aceea, șapte „ființe luminoase”, cu chip de om (arhanghelii) ies din cer. Trei îl iau pe Enoh de mână și-l urcă în vârful unui turn
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei. Imediat după aceea, șapte „ființe luminoase”, cu chip de om (arhanghelii) ies din cer. Trei îl iau pe Enoh de mână și-l urcă în vârful unui turn imens, de unde acesta vede ce se va întâmpla cu elefanții, cămilele, măgarii, aștrii și taurii. Unul din grupul celor patru arhangheli punitivi înșfacă primul astru căzut din cer, îi leagă mâinile și picioarele și-l azvârle în hău. Altul scoate o sabie și o dă elefanților, cămilelor și măgarilor ca să se ciopârțească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu elefanții, cămilele, măgarii, aștrii și taurii. Unul din grupul celor patru arhangheli punitivi înșfacă primul astru căzut din cer, îi leagă mâinile și picioarele și-l azvârle în hău. Altul scoate o sabie și o dă elefanților, cămilelor și măgarilor ca să se ciopârțească între ei. În sfârșit, un al treilea arhanghel îi adună pe toți ceilalți aștri căzuți, îi leagă fedeleș și-i aruncă într-o cută a pământului. Al patrulea arhanghel vine la un taur alb (Noe) și-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
alb își construiește o arcă și se urcă pe ea împreună cu alți „trei tauri albi” (Sem, Iafet și Ham). Urmează viziunea potopului: puhoaiele de apă revărsându-se necontenit din ceruri. Corabia cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce „elefanții, cămilele și măgarii” se îneacă în valuri. Din cei trei tauri albi de pe arcă se nasc toate națiile pământului: lei (babilonieni), pantere (edomiți), lupi (egipteni), câini, hiene, mistreți (perși), vulpi, porci, păsări răpitoare, vulturi, corbi (ultimele trei, grecii) și încă un taur alb
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu mă întrebați, fiindcă nu știu să vă spun cum arăta. Țin minte doar cum se uita la mine. Nu-mi mai era frică. Știa ce sunt. Nu dorise un cal. Pe mine mă vroia, așa cum eram, încăpățânat, neștiutor și... măgar. Ei, da. Eram măgar iar Regele știa asta. Nu avea de ce să-mi fie rușine sau frică. Nu spunea nimic. Doar se uita. Și tot ce-mi spusese mama despre soare și stele, despre flori și câmp, despre cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu știu să vă spun cum arăta. Țin minte doar cum se uita la mine. Nu-mi mai era frică. Știa ce sunt. Nu dorise un cal. Pe mine mă vroia, așa cum eram, încăpățânat, neștiutor și... măgar. Ei, da. Eram măgar iar Regele știa asta. Nu avea de ce să-mi fie rușine sau frică. Nu spunea nimic. Doar se uita. Și tot ce-mi spusese mama despre soare și stele, despre flori și câmp, despre cea mai bună mâncare și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bună pe pământ și-i ascultăm pe stăpânii noștri, buni-răi, așa cum sunt și ei toate erau acolo, în privirea aceea. Dar spuse altfel, toate deodată, și căldura aceea, care mă învăluia... Îi auzeam pe cei din jur spunând "uite că măgarul plânge" poate că așa era, dar când te uiți la soare, îți curg de frumusețe și lumină lacrimile, nu-i așa ? Nu mai știu altceva, decât că, atunci când s-a suit pe spinarea mea, n-am simțit deloc povara trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zgudui lumina care mângâie tot ce atinge ? Lumina de aceea venise, ca să mângâie tot ce atinge, să îndrepte ce era strâmb și prost și rău, ca să "îndestuleze" pe toți, cum făcuse cu mine... Și eu nu eram decât un biet măgar... Cât de buni trebuie să se fi făcut oamenii, care-l vedeau și-l ascultau și-l atingeau pe Rege... Oamenii pe care el îi vindecase, le înviase pe cei dragi, îi săturase cu hrană și le umpluse inima cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care-l aduseseră pe rege în oraș : erau strigăte rele, vuiau de ură. Nu, nu puteau fi tot ei. Ba chiar, când au trecut pe lângă mine, unii au aruncat cu pietre, alții au început să mă ciomăgească. Nu ăsta e măgarul?" spuneau râzând. Ei, da, eram măgar dar eram măgarul Regelui. Ce aveau cu mine ?! I-am lăsat să mă bată oamenii așa fac, întotdeauna; noi, măgarii, trebuie să-i înțelegem : dacă nu spun ceva rău, nu se simt bine. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
oraș : erau strigăte rele, vuiau de ură. Nu, nu puteau fi tot ei. Ba chiar, când au trecut pe lângă mine, unii au aruncat cu pietre, alții au început să mă ciomăgească. Nu ăsta e măgarul?" spuneau râzând. Ei, da, eram măgar dar eram măgarul Regelui. Ce aveau cu mine ?! I-am lăsat să mă bată oamenii așa fac, întotdeauna; noi, măgarii, trebuie să-i înțelegem : dacă nu spun ceva rău, nu se simt bine. Își revarsă ura pe care o au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rele, vuiau de ură. Nu, nu puteau fi tot ei. Ba chiar, când au trecut pe lângă mine, unii au aruncat cu pietre, alții au început să mă ciomăgească. Nu ăsta e măgarul?" spuneau râzând. Ei, da, eram măgar dar eram măgarul Regelui. Ce aveau cu mine ?! I-am lăsat să mă bată oamenii așa fac, întotdeauna; noi, măgarii, trebuie să-i înțelegem : dacă nu spun ceva rău, nu se simt bine. Își revarsă ura pe care o au în ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unii au aruncat cu pietre, alții au început să mă ciomăgească. Nu ăsta e măgarul?" spuneau râzând. Ei, da, eram măgar dar eram măgarul Regelui. Ce aveau cu mine ?! I-am lăsat să mă bată oamenii așa fac, întotdeauna; noi, măgarii, trebuie să-i înțelegem : dacă nu spun ceva rău, nu se simt bine. Își revarsă ura pe care o au în ei și, probabil, după aceea, se simt bine fiindcă, altfel, de ce-ar face-o ?! N-au decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
putea fi o lumânare acolo. Nici altă lumină. Oricum, nu era casă. De fapt, era casa unde duc ei, oamenii, pe ceilalți oameni când nu rămâne nimic decât învelișul din ei (oamenii spun la asta "moarte", dar la noi, la măgari, asta nu se cheamă în nici un fel fiindcă noi știm că așa ceva nu există : noi mergem în cer). Da, de acolo venea lumina. M-am așezat cu fereală, dincolo de deal, să nu se supere Regele când o să iasă, ca să-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
culorile, eram lângă soare și lumina lui nu mă ardea... eram îndestulat ca atunci, când mă privise el... M-am uitat în jos și am văzut că picioarele mele străluceau ca lumina... iar coama nu era cenușie, ca a oricărui măgar, ci albă și ondulată, atingea pământul... Cu teamă, am dat glas uimirii și iată că strigătul meu, de care atâta timp mi-a fost rușine, devenise cel mai dulce cânt pe care-l auzisem vreodată... Mi-am dorit să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hotărî sâmbătă - a luat inițiativa Petrică. ― Doamne, ce se vor bucura! În special tata Toader - s-a entuziasmat Gruia. ― Știți voi una? - a Întrebat Petrică pe nepusă masă. ―??? ― Ar cam fi timpul să plec. Vorba ceea: am să dispar ca măgarul În ceață. Vă Îmbrățișez cu mult drag. Să ne vedem sănătoși sâmbătă seară. Acum să vezi tu numai ce ochi o să Manutanță, Nicule. Și fiindcă veni vorba de „Hanul ”, cercetașului facă portarul! Am să-mi compun o figură marțială, de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sănătoși, nu trebuia să-și facă griji. Ei le transmiteau multă sănătate și îi așteptau să le facă o vizită la Torino. Mafalda oftă și răspunse că Dumnezeu știa când avea să primească pașaport de călătorie din partea autorităților de la București. Măgarii ăștia ne țin cu zgarda legată de gât, ca pe niște câini, glăsui Ticu pe un ton foarte sarcastic. Nando îi scutură mâna și-l întrebă de sănătate, apoi se grăbi să deschidă geamantanele. Ca de obicei, el nu venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe la noi, dacă tu nu vrei să mergem pe la el!... îl luă Norica la rost, așezând pe masă, pentru musafiri, o prăjitură preparată după rețetă bulgărească, numită "chihălă", pe care învățase s-o facă de la mama ei, răposata Elvira. Ce măgari, Severe!... Să te dea afară din serviciul tău de la radio! îl compătimi Ticu, scuturându-i scurt mâna. Am spus eu bine ce i-am spus lui nenea Stelică acum patru ani, când l-au lăsat fără pensie tot așa, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Severe!... Să te dea afară din serviciul tău de la radio! îl compătimi Ticu, scuturându-i scurt mâna. Am spus eu bine ce i-am spus lui nenea Stelică acum patru ani, când l-au lăsat fără pensie tot așa, niște măgari ca ăștia: Ialta ne mănâncă!... Nu știu ce mai așteaptă americanii ăștia, ca să vină să ne scoată din gura ursului... Poate o invitație specială?... Păi de vină sunt Roosvelt și cu Churchill, că s-au înțeles cu rușii, fără să-ntrebe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a spus nea Grătărel. Probabil că admiră, în felul ei, faptul că nea Grătărel vorbește scurt, la obiect, ca un domn... Dar cum îți justifici fapta?... Oho, asta suna prost. Numai educatoarea întreba așa, după ce-ți ardea două scatoalce: "Măgarule, cum justifici porcăria asta?"... Halatistul era însă civilizat adevărul este că nea Grătărel era mereu înconjurat de oameni civilizați și nu zicea nimic despre măgari, nu amintea despre niciun cuvânt favorit al doamnei educatoare... Unchiul vitreg a așteptat o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fapta?... Oho, asta suna prost. Numai educatoarea întreba așa, după ce-ți ardea două scatoalce: "Măgarule, cum justifici porcăria asta?"... Halatistul era însă civilizat adevărul este că nea Grătărel era mereu înconjurat de oameni civilizați și nu zicea nimic despre măgari, nu amintea despre niciun cuvânt favorit al doamnei educatoare... Unchiul vitreg a așteptat o vreme, a măsurat sala în lung și-n lat cu privirea și a spus cam șoptit: "Adevărul este că dar fiți sigur că nu mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]