2,194 matches
-
dărniciei, cel mai curat simbol-mama. Poetul se închină cu recunoștință în fața măicuței sale, căreia îi poartă un dor nemărginit și căreia îi cere iertare din toată inima. Lacrimile sale curate sfințesc amintirea mamei pentru care poartă o veșnică iubire. Tabloul măicuței sale îl emoționează într-un mod unic. Despre “ne-nduplecatele iubiri” Sandu Cătinean scrie cu un condei înmuiat în nostalgie căci aceste iubiri îi par nemuritoare. Călătorește prin timp cu ele și retrăiește intens străbătând prin pânza vremii. Iubirea sa este
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
de odaie un păianjen își țese pânza cu spor. Nu pot să-l omor, să fac șapte păcate, mai bine în liniștea din mine cobor. O lacrimă mare stă să cadă din ochii copilului ce-l întâlnesc iar, pe tine, măicuță, el vrea să te vadă, te strigă și te cheamă în zadar. Are nevoie de tine în lume să-l mângâi pe frunte, tristețea să-i cerni, s-alungi toți norii de pe cerul tăciune, să plouă cu soare peste răni
INIMĂ DE MAMĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383278_a_384607]
-
am înțeles-o, doar mă iubea. Mi-am umplut timpul care-mi rămăsese cu două îndeletniciri. Una fost să retușez ursul și cealaltă - să o desenez cumsecade pe sora Augusta. Pe Gedeon l-am aranjat după cum am amintit, iar pe măicuță am desenat-o în timpul cinei, cu triunghiul colorat în loc de inimă, în alb și negru, în lipsă de altceva mai bun. Am așteptat-o pe coridor. — Am aflat că voi pleca de aici - am spus eu când i-am întins desenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
atât de agitată. Mi-am împachetat toată averea personală într-o valijoară și am alergat la gară ca să prind trenul de seară. Nu l-am prins. Se auzeau apropiindu-se mulțimile din zona fabricilor, acolo unde voia să mă trimită măicuța care venise după mine anul trecut. Zgomotul semințelor încolțite în sufletele noastre. Ele făceau uneori să se cutremure ferestrele. — Vino. Dacă vor să bombardeze biserica, fără îndoială o vor nimeri cu siguranță. Dar dacă nu, atunci nu vor bombarda nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu ea, pentru că, făcea pe nebuna. Sigur că nu apăruse întâmplător. Biserica e aproape goală. Pe tavan e o singură frescă, cu schele dedesubt și resturi de tencuială pe jos. Pictura reprezintă un compartiment de tren, în el stau două măicuțe, față în față. Între ele, o covată plină cu apă roșie de sânge în care spală frânghiile lungi. Dincolo de fereastră, o văd pe Adél pe peron. A fost într-adevăr de prisos s-o întreb pe femeia aceea străină, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe femeia aceea străină, iată că ea e aici, mi-am spus eu, și, dacă mă apropii, cu siguranță o să mă vadă. Mă urc pe schele, mai ușor decât aș fi crezut, dar, când să ajung în dreptul frescei, una dintre măicuțe mă apucă de braț și mă trage lângă ea, pe banchetă. — Iată că ai venit în sfârșit. De acum încolo o să lucrezi cot la cot cu noi. Clar? zice ea și îmi dă o frânghie imensă, plină de apă. Stoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ele. Ca recompensă pentru cele luate, m-au cărat și pe mine cu ei, ca să mă dea a doua zi la institut, dacă o mai fi existat. Au căzut de acord că nu puteam fi decât copilul din flori al măicuței sau ceva asemănător. Așa măcar au uitat de camera de sus. Locuiau în apropiere, pe o străduță lăturalnică, la parter, și poate chiar l-au cunoscut pe bătrânul croitor, dar asta e doar o presupunere. N-am scos o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gară. I-am răspuns destul de greoi, pentru că nu aveam încă experiență în descrierea ordinii cotidiene și, pe de altă parte, m-am gândit că nu prea avea el de-a face cu toate astea, așa că i-am spus cum că măicuța aceea care a avut grijă de mine, deci că măicuța aceea, fiind revoluție, a fost împușcată. Da, Adél. Iar atunci am văzut cum pălește și că eu îi povesteam despre fiica lui. Priveam împreună cu Amália prăjiturile. — Ce i-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
experiență în descrierea ordinii cotidiene și, pe de altă parte, m-am gândit că nu prea avea el de-a face cu toate astea, așa că i-am spus cum că măicuța aceea care a avut grijă de mine, deci că măicuța aceea, fiind revoluție, a fost împușcată. Da, Adél. Iar atunci am văzut cum pălește și că eu îi povesteam despre fiica lui. Priveam împreună cu Amália prăjiturile. — Ce i-ai spus dumneata? — Că fiica lui a murit. — Doamne, Dumnezeule, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
reprobatoare, mormăind În șoaptă. Supus unor asemenea stăruitoare căutături, maestrul optă pentru a-și recupera romanul din servietă și a se ascunde Îndărătul paginilor acestuia. Nu mică Îi fu uimirea cînd, sute de kilometri mai tîrziu, descoperi că uitase de măicuțe, de to acel du-te-vino din tren și de peisajul care se scurgea ca un coșmar al fraților Lumière dincolo de geamurile trenului. Citi toată noaptea, străin de sforăiturile călugărițelor și de gările fugare prin ceață. Întorcînd ultima pagină cînd zorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Încrucișîndu-se cu Fermín Romero de Torres, care se Întorcea din safariul său gastronomic. Intră pe rînd și Își ocupă fotoliul. Îmi Întinse o bomboană de pralină și mă privi cu o oarecare reticență. — Daniel, ești alb ca o bucă de măicuță. Nu ți-e bine? O adiere nevăzută plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a tot ce a Însemnat vreodată primăvara. E o Întâmplare nefericită dacă arăt ca o femeie care ar stârni pasiunea unui bătrân și libidinos sculptor grec, dar te asigur că dacă n-ar fi chipul meu frumos, aș fi o măicuță dintr-o mânăstire pierdută undeva În natură. În acest punct a luat-o din nou la fugă și vocea-i ridicată Îi parvenea lui Amory În timp ce alerga după ea:... Scumpii mei copii - trebuie să merg să-i văd. Clara a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA Sărut, măicuță, ființa ta Și piciorușele-ți sărut, Îți sărut sufletul și viața, Și mâinile ce m-au crescut
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA Sărut, măicuță, ființa ta Și piciorușele-ți sărut, Îți sărut sufletul și viața, Și mâinile ce m-au crescut. Îți sărut calda mângâiere, Alintul dulce ți-l sărut, Îți sărut pașii obosiți Și brațele-n care-am crescut. Îți
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA Sărut, măicuță, ființa ta Și piciorușele-ți sărut, Îți sărut sufletul și viața, Și mâinile ce m-au crescut. Îți sărut calda mângâiere, Alintul dulce ți-l sărut, Îți sărut pașii obosiți Și brațele-n care-am crescut. Îți sărut, maică, glasul
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
Îți sărut calda mângâiere, Alintul dulce ți-l sărut, Îți sărut pașii obosiți Și brațele-n care-am crescut. Îți sărut, maică, glasul dulce, Îți sărut nopțile de chin, Îți sărut ochii-nlacrimați Și clipa plină de suspin. Și fiecare dimineață Măicuță, eu, am să-ți sărut Și grijile-ți brazdate-n față, Și urma-ți tristului trecut. Măicuța mea, azi îți sărut, Și gura ce mă dojenea, Sărut și gându-ți ce tăcut De negre griji, te-nghenunchia. Îți sărut zbuciumul din
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
-am crescut. Îți sărut, maică, glasul dulce, Îți sărut nopțile de chin, Îți sărut ochii-nlacrimați Și clipa plină de suspin. Și fiecare dimineață Măicuță, eu, am să-ți sărut Și grijile-ți brazdate-n față, Și urma-ți tristului trecut. Măicuța mea, azi îți sărut, Și gura ce mă dojenea, Sărut și gându-ți ce tăcut De negre griji, te-nghenunchia. Îți sărut zbuciumul din zile, Îți sărut zbuciumul din nopți, Sărut răbdarea ce-ai avut, Și mila ta, pentru noi toți
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
să-ți duc flori. Această zi, că-i ziua ta, Și tot ce-n viață ai făcut, Iubită mamă, le-oi cuprinde În calda-mi lacrimă și-ntr-un sărut. La mulți ai iubită mamă! Referință Bibliografică: LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
că cele ce-ți spune ea sunt lucruri adevărate. Andrei s-a retras și a-ncercat să-i îndepărteze mâna. - Asta numești tu cinste? Eu veneam să te văd, fiindcă ardea sufletu-n mine de dor. Te iubeam ca pe măicuța mea care m-a părăsit când aveam doi ani. Of... Leana, Dumnezeu nu s-a gândit la mine că o să fiu urgisit de mic. Am rămas în grija lui neica Mitru, să-i fie țărâna ușoară, că mâine îi e
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
fiind nevoit să-și salveze viața, a-mpușcat vreun om, nu-i așa părinte?... a intervenit țârcovnicul în discuție. - Numai Dumnezeu poate ști adevărul, fiule. E p i l o g Cele povestite de mine sunt mărturia depusă de prea cucernica măicuță Sevastia, de la mănăstirea Tismana, care îmbătrânise și ea tot în post și rugăciuni. Și-n sculare și-n culcare implora pe Domnul Iisus Hristos ca s-o izbăvească pe Leana, surioara ei mai mare, de păcatul tăinuirii unei crime oribile
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
seară la ea pe maica Sevastia, care atinsese și ea venerabila vârstă de șaptezeci și cinci de ani. Știind-o că-i cea mai apreciată și respectată dintre slujitoarele Domnului, a hotărât să-i vorbească de la suflet la suflet. - Draga mea surioară, măicuță Sevastia, înainte de-a lua o hotărâre pentru bunul mers al mănăstirii, aș vrea să-mi spui, fie-mi iertat că am ascultat cum te rugai pentru Leana și Andrei, ce păcat au făcut robii lui Dumnezeu? Cine sunt ei
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
de-a primi împărtășania preotului și mi-a spus cum a tăinuit o crimă oribilă, pe care a comis-o soțul ei, Andrei: ”Sevastița, surioară, surioară!... numai tu poți să te rogi pentru mine în fața Domnului ca să-mi ierte păcatul...” Măicuța Sevastia i-a spus venerabilei starețe cum l-a omorât Andrei pe Costică pădurarul, și anii de chin petrecuți de Leana, care se temea și de umbra ei, ca să nu se dea de gol, ducând cu ea în mormânt tăinuirea
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
în mormânt tăinuirea unei crime oribile. - I-a mărturisit preotului păcatul, maică Sevastia? - Nu prea, venerabilă și preacinstită maică stareță. - De ce?!... - Preotul, să-l ierte cel sfânt, era de-al comuniștilor, și nu a avut încredere în el. - Să înțeleg, măicuță Sevastia, că sora ta a plecat fără să-și mărturisească păcatul? - Cam așa... - N-a avut curajul să-i spună preotului ce păcat ducea pe lumea cealaltă? Și... de unde avea ea cunoștință despre preot că-i un turnător?!... - S-a
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
mine și pe Andrei din ghiarele diavolului. Te rog să nu-l uiți nici pe vărul nostru Costică...” și s-a stins ca o frunză ce se desprinde din pomul blestemat al vieții pământene. - Așa!... iar tu, dacă-nțeleg bine, măicuță dragă, te-ai angajat în fața muribundei că ai să te rogi Mântuitorului... să fie iertat un criminal? - Prea cuvioasă maică stareță, din fericire... și Andrei s-a stins în mod groaznic: a ars de viu, primindu-și răsplata din partea Domnului
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
ai să te rogi Mântuitorului... să fie iertat un criminal? - Prea cuvioasă maică stareță, din fericire... și Andrei s-a stins în mod groaznic: a ars de viu, primindu-și răsplata din partea Domnului care nu doarme, a mai adăugat cucernica măicuță Sevastia printre lacrimi. - Da, da... Dumnezeu nu bate cu palma, lovește cu parul, draga mea, pe vinovați. - ...În sfârșit, s-a făcut dreptate pentru un suflet de om. - Cel care varsă sângele semenului său, niciodată nu scapă de pedeapsa Celui
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]