1,010 matches
-
cu Îngerul să mă colinde iar, de sărbători, la fereastrăși să facă eternă pace cu Belzebut chiar în noaptea Crăciunului -m-am spovedit numai sufletului meu, sub patrafirul Unului,și-aș vrea să-mi murmure, sub stele, Eroica, în clipa aceea, Măiastra.m-am dat, ca orice bărbat-voevod, de zidul vieții și-al morțiiși, ca orice răzeș, am biruit și înfrậngerea și gloria -m-am prins, oricậnd, în horă cu toți cei ce izvodiră Istoria,... XVIII. ELOGIU INSULEI, de Ion Mârzac, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PASĂREA MĂIASTRĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Trilurile ei încântaseră zarea cerul se însenina la cântecul ei, florile întâmpinau mai bucuroase soarele, iar oamenilor li se părea că nopțile sunt mai scurte
PASĂREA MĂIASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356670_a_357999]
-
vei cânta în grădinile mele care sunt cele mai frumoase de pe pământ. Când grijile vieții îmi vor da bătaie de cap tu mă vei veseli cu trilurile tale - acum ia-ți zborul simte-te în largul tău Și de atunci măiastra zboară deasupra acestor grădini minunate aidoma unei cuști uriașe acoperite cu zăbrele de aur iar ea și-a uitat cântecele... Referință Bibliografică: Pasărea măiastră / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 283, Anul I, 10 octombrie 2011. Drepturi de
PASĂREA MĂIASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356670_a_357999]
-
veseli cu trilurile tale - acum ia-ți zborul simte-te în largul tău Și de atunci măiastra zboară deasupra acestor grădini minunate aidoma unei cuști uriașe acoperite cu zăbrele de aur iar ea și-a uitat cântecele... Referință Bibliografică: Pasărea măiastră / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 283, Anul I, 10 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PASĂREA MĂIASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356670_a_357999]
-
carte, gest care m-a impresionat profund și așa înțeleg eu să-i aduc mulțumire pentru dar. Acest om, autor de versuri curate, izvorâte dintr-o conștiință la fel de curată, este un maestru în arta îmblânzirii cuvântului pentru că, sub pana-i măiastră, ele, cuvintele, mângâie, alină, smulg zâmbete șăgalnice, dar și acuză atunci când autorul dorește să scoată în evidență tarele unei societăți în derivă. Așadar, citindu-i versurile, nu pot să-i dau dreptate când spune: Nu sunt nici scriitor și nici
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
și Ciocănești, județul Suceava, localitate situată pe malul râului Bistrița Aurie, la poalele munților: Suhard, Giumalău, Obcinele Bucovinei, Rodnei, Maramureșului, într-un peisaj natural de o mare frumusețe și noblețe, cu pante line, dăltuite în stâncă parcă de o mână măiastră, aer răcăros și pur, o mare de verde vara și de alb iarna. Festivalul organizat de Primăria Ciocănești, ajuns anul acesta la ediția a IX-a, a avut loc în zilele de 15-19 august la Pensiunea Melios, incluzând și alte
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
orice curente, în Grădina Arheilor!) - dar, foarte rebelă, Elisabeta Iosif vrea să compenseze/echilibreze (din nou, neîncetat!) hieratismul rece, prin “patima/pătimirea rugului”: “În suflet am livada înflorită/Și-ascult durerea sa, prin mii de muguri/ Ca o povară stă, „Măiastra” adormită/ Și cântă piatra. Noi construim pe ruguri” (cf. Potecile lui Brâncuși). ...”EU SUNT POETUL, culegător al stelelor,/ Când lovește-n Lună, ȘIRUL LUNG AL COCORILOR ,/ În prag de Toamnă(...)SĂ NU-MI UITAȚI COCORII,să-mi fie roșii merii
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PASĂREA MĂIASTRĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Că noi nu suntem acest Trup de apă și țărână Și din care-o să rămână Doar cenușa unui lest; Noi suntem un gând, matrice
PASĂREA MĂIASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355184_a_356513]
-
-o să rămână Doar cenușa unui lest; Noi suntem un gând, matrice Pentru-ntregul univers Și în care-un singur vers Face cât Euridice ---------------------- Fată mare, fată mare Hai cu noi la vânătoare Că ne bate în fereastră Noaptea pasărea măiastră Cu aripi de cânt și dor Și cu fiecare zbor, Ne ia inima și-o duce Dincolo de o răscruce Pe o pajiște înaltă Dintr-o lume în cealaltă Unde dorurile-și toarce Și refuză a se-ntoarce Fată mare, fată
PASĂREA MĂIASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355184_a_356513]
-
Din ce i s-a dat ca har Măcar s-o cioplească-n piatră Când se-nalță de pe vatră Dincolo de noi și fire Ca un semn de nemurire! Fată mare, fată mare Hai cu noi la vânătoare! Referință Bibliografică: Pasărea măiastră / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 329, Anul I, 25 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PASĂREA MĂIASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355184_a_356513]
-
în zilele senine cerul era ros de molii. N-aveam nici un punct de care să-mi sprijin nesăbuința, De-a mă mai juca de-a norii chinuind în van penița. Floarea soarelui albastră devenea din clipă-n clipă - Pasărea aia măiastră-și ducea zborul sub aripa. Și eternitatea, blîndă, înflorea sub fustă verii, Ce-și rotea miezul fierbinte și duios că al muierii. Și s-a copt și era dulce că o pară parfumata, Timpul mi-a-nflorit pe tîmple într-
ARS POETICA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355718_a_357047]
-
tăcuse orice cânt”, va suferi în sinestezia amară. Va fi un gust simțit în umbra care îi va jelui trăirea. Stările și evoluția hepatică în trup ne duce la naturalismul interpretărilor realiste ale curentului literar, împletit în sugestia și viziunea măiastră a poetului, care se simte copleșit de toată lupta cu nevoile omului de pe Pământ. El are puterea să-l vadă oriunde în Univers și să-i urmărească existentul, pentru că „învinețit de gânduri, cu fruntea în pământ, / Omul începuse să vorbească
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
să mă colinde iar, de sărbători, la fereastra și să facă eternă pace cu Belzebut chiar în noaptea Crăciunului - m-am spovedit numai sufletului meu, sub patrafirul Unului, și-aș vrea să-mi murmure, sub stele, Eroica, în clipa aceea, Măiastra. m-am dat, ca orice bărbat-voevod, de zidul vieții și-al morții și, ca orice răzeș, am biruit și înfrậngerea și gloria - m-am prins, oricậnd, în horă cu toți cei ce izvodiră Istoria, și aștept aici, la capul podului
ELOGIU ZARURILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356257_a_357586]
-
ducă Gândurile ca o nălucă, Iară dorurile să-mi petreacă, Până la Steaua fără nume. Lasă inima să ceară, Apa vieții milenară. Lasă dragostea să înflorească Iar în zorile albastre, Inima să crească. Și atunci îți voi cânta, Ca și pasărea Măiastră, Aducând cuvânt de pace, Până la Poarta cerului, Unde merele s-or coace. ÎNTÂLNIREA COPILULUI CU VIAȚA Dă-mi Doamne putere să mă ridic, Mai presus de nori și acea durere, Prin viață, Să mă porți cu aripi celeste, Aruncat fără
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
cântat încetișor... Îndrăgostit, cu-atâta dor - Iubita Doină, cea divină! Cuvinte găsit-ai pe înțeles, Și-n în rime 'mperecheate, Simplu le-ai spus pe toate, Strai nou le-ai dat în vers. Și ai zburat spre infinit Ca Pasărea Măiastră, Grăind în limba noastră - Cu noi te-ai contopit... Drag Poet, iubit părinte, Parcă nici n-ai fi plecat! Am rămas cum ne-ai lăsat: Truditori și fără minte... Cabotini fără chemare... Alți farsori cu alte măști, Au venit, ne
LUI EMINESCU, OMAGIU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371020_a_372349]
-
joc simplu de Iele. Pe creste și-n vale,azi-noapte a nins Păduri din cleștar. Șipoturi mărunte ascunse sub mantii lucioase de ghiață, cascade-mpietrite de o zână glumeață! E tot sclipitor...și Babe cărunte Când norii pictează cu pană măiastră argintia perucă,ce umple abisuri, ecoul se sparge în clinchet de visuri renăscând peste liniștea noastră Iar Viscolul care-i prea fin regizor, așază troiene în noi modele, fulgii veniți punând alte perdele ce schimbă veșmint în același decor Mireasă
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
le spulberă pe rând Șoptind încet că e toamnă.. Cu ochii înlăcrimați... Ramurile bat cu pleoapele La porțile unui nou anotimp. Cluj Napoca 27 august 2015 Pânza poeziei Tainic mâna cea albastră Țese-n inimă un vers Și cu pana ei măiastră Mișcă-ntregul univers. Țese versu-n haina albă Flori de astre și de dor Sufletul îi este salbă Și are steag multicolor. Vers cu vers se-mbrățișează Și se țese poezia Iar poetul doar veghează Să se vadă-n ea iubirea
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
întors la Mănăstirea lor, Vladimirești, au refăcut-o din nou reluând activitatea comuniunii. La 8 August 1990, Maica-poetă urcă la Osana Luminii. Poeta-monahie Maica Teodosia a fost și este o taină a poeziei creștine care a întrupat trăirea într-o măiastră suferință, într-un imn al comuniunii susurând pe file de acatist în anafura rugăciunii. Fiecare vers al ei e un spic de grâu care rodește însutit, care se dăruiește în pâine, care se împarte în lumină, care se împărtășește Neamului
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
schimnicie, logodnă mistică a poeziei. Cu mireasmă de psalm a împresurat dragostea lui Dumnezeu cu o înfiorare a trăirii care permanent flămânzește și însetează de Duhul Sfânt. El a adâncit în suflet strigarea Luminii de sus ca pe o pasăre măiastră prefăcând-o în Imnul Acatist închinat Fecioarei Maria, care i-a pecetluit slova de foc a evlaviei, cu aura țâșnirii harice, prelinsă ca o lacrimă de suferință sfântă și jertfă aleasă în Icoana martiriului său. RUGUL APRINS: „Fecioară a nenseratului
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
însemnele tăriei Purtat de Bălcescu la Palermo Și gândul stăpânitor peste mâna ce cioplea La Paris Coloana infinitului, purtată în ascuns În sufletul lui Brâncuși Sfântă comoară, turnul veșniciei noastre Stâlp casei și legătura cu cerul Mai sunt și păsările măiestre Izvodite din lumină Pentru zbor, spre Paradis Înlțându-se Stol acum ridicându-se Pe cer deschis Din toate colțurile pământului Unde sunt plecați cei născuți aici Din care țâșnesc gândurile lor Ale Paznicilor la intrarea și rămânerea în vis. Referință Bibliografică
IDENTIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370506_a_371835]
-
praf, prinzi coarnele de taur, Finalul basmului e regizat de tine. Matur mă cufundam în viață Agonizând în gânduri nerostite, Reinventasem para mălăiață Și alinări de vise prăfuite... Captiv în ramă de inimă-albastră, Abandonasem poveștile știute, Uitasem cânt de pasăre măiastră, Zăceau năuce alergări de ciute. Spirală de-amintire m-a atins pe umăr Șoptind de verdele iubirii-iscoditoare, De flori alb-roze primăvara-n măr, Lăsând confuziei dorința de-alinare. Referință Bibliografică: FINAL DE BASM / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FINAL DE BASM de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369315_a_370644]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂIASTRA NEVĂZUTĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Dragostea cioplește-n piatră caută-n adânc lumina întunericul mă latră sus în ceruri poate-i tina Caut în adânc lumina mă cioplesc parcă
MĂIASTRA NEVĂZUTĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369328_a_370657]
-
iarăși m-am pierdut ce bine Mă cioplesc parcă pe mine întunericul mă latră o statuie crește-n fine dragostea cioplește-n piatră Caută-n adânc lumina dar nu zboară-a cui e vina Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: MĂIASTRA NEVĂZUTĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
MĂIASTRA NEVĂZUTĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369328_a_370657]
-
stil gotic, Străjuiesc cărarea spre abstracțiune Tăceri mormântale cheamă la repaos, Freamătul pădurii e purtat de vânt, Cântece de vrajă pornite din haos Mă lasă de strajă, singur, pe pământ Verdele pădurii protejat de boltă Îmi pavează calea spre eternitate Măiastra coboară din ceruri în voltă Liniștea veghează visele ciudate. Zi de toamnă Pășesc pe covorul de frunze tăcute În cărămiziul zilelor de toamnă Oare din noianul viselor pierdute Câte dintre ele destinu-și condamnă? Neguri fără noimă coboară prin ramuri Din
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
că ar fi existat anume pentru a putea fi ascunsă în codri, din calea năvălitorilor barbari. În albumul “Rugă pentru Neam”, autorul a adunat chipuri de cetăți românești, așezăminte monahale, biserici, icoane, manuscrise, sculptură, frescă, broderie, toate detaliate în cadre măiestre, contextualizate peisajului și anotimpurilor, parcă smulse locului cu totul, în cele trei dimensiuni ale lor, și mutate în acest gen de lucrare ce încape într-o desagă. Într-o desagă, parcă anume ca pelerinul să o poată purta în spate
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]