2,304 matches
-
multe ori că vrea să devină cel mai mare fotbalist al orașului. Simona nici nu se gândea să-l orienteze spre sport. El trebuia să devină medic, ca tatăl lui. După ce trase cele câteva șuturi imparabile spre poartă, veni lângă mămica lui, o apucă de mână și tot sărind într-un picior parcurseră împreună drumul până la strada principală, mereu cu capul întors spre tonetele îmbietoare cu înghețată, semn că ar vrea și el una. Ghicindu-i gândurile, mama sa îl apostrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
una. Ghicindu-i gândurile, mama sa îl apostrofă dulce: Tu știi că nu ai voie să mănânci înghețată, că imediat tușești! Și, după câteva clipe de reflecție se îndură: îți cumpăr una, numai dacă promiți s-o mănânci încet...! Da, mămică, sigur... Nu se putu ține de cuvânt; în câteva clipe tot conținutul cornetului dispăru. Simona se uită la el mustrătoare. Nu era nevoie de cuvinte. Răducu o privi vinovat. Încercă apoi să o distragă povestindu-i mai multe întâmplări din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că-ți ies din gură asemenea cuvinte de maidan. Nu poți să spui goluri, cum spun fotbaliștii adevărați? Da' mami, dar e mai mișto! Iar? Și cum să spun? În loc de cuvântul acela, mișto poți să spui frumos... Tu ești femeie, mămică, nu poți să înțelegi bărbații. Cu tăticu' m-aș fi înțeles! Discuția aceea cu Răducu o răscoli din nou pe Simona. Nu se mai putu abține, nerăbdarea intrase din nou în casa ei. Se îmbrăcă la repezeală cu ce găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pământ, aveau amândoi a se spovedi în fața lui Dumnezeu, pentru că în fața oamenilor, nu întotdeauna judecata e cea mai dreaptă. 11 O ri de câte ori Simona venea la grădiniță să-l ia pe Răducu, mai ales în ultima perioadă, acesta îi reproșa: Mămico, sunt în grupa mare, râd copiii de mine când te văd că mă duci de mână ca pe un copil mic! Știu drumul spre casă, am și cheie. Simona se hotăra greu. Răducu devenise în ultima vreme un copil zvăpăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și mai multă intensitate focul acela care mocnea de mai multă vreme. Nu era pentru prima dată când Răducu, întâlnind anumiți bărbați, le făcea această propunere. Într-una din zile, nu scăpă prilejul să-i atragă atenția mamei sale: Uite, mămico, nenea acela e fotbalist, e tăticul lui Vladimir din grupa noastră. El l-a învățat pe băiatul lui cum să fenteze, cum să tragă la poartă... Simona trecu abil peste spusele copilului și, ca să-l distragă de la subiect, încercă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mare ca tăticul tău! Când va veni vei fi așa de mândru...! Dar nu vezi că nu mai vine! Ți-am mai spus-o, o să vină chiar mai repede decât te aștepți tu! Ai încredere în ceea ce-ți spune mămica ta! Se citea pe fața lui că spusele mamei îl încălzeau și parcă îl și vedea pe tăticul lui cum îl însoțește pretutindeni, cum îl învață o sumedenie de lucruri, cum îi face jucării... * Simona se gândi că ajunsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
unde apuca, spunând mereu: Ai spus că ești băiat mare, așa mi-ai spus! Ești băiat mare, ai? Radu, după ce scăpă din mâinile furioase ale mamei lui, ștergându-și lacrimile care nu-și mai opreau izvorul, i se adresă acesteia: Mămico, mămică, repetă el, vreau să-ți spun ceva... și-și înghiți alt șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune: Mămico, făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
apuca, spunând mereu: Ai spus că ești băiat mare, așa mi-ai spus! Ești băiat mare, ai? Radu, după ce scăpă din mâinile furioase ale mamei lui, ștergându-și lacrimile care nu-și mai opreau izvorul, i se adresă acesteia: Mămico, mămică, repetă el, vreau să-ți spun ceva... și-și înghiți alt șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune: Mămico, făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-și lacrimile care nu-și mai opreau izvorul, i se adresă acesteia: Mămico, mămică, repetă el, vreau să-ți spun ceva... și-și înghiți alt șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune: Mămico, făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi pare foarte rău că te-am cunoscut! O țintui apoi cu o privire în care se citea o dezamăgire greu de exprimat față de cea care-i dăduse viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
opreau izvorul, i se adresă acesteia: Mămico, mămică, repetă el, vreau să-ți spun ceva... și-și înghiți alt șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune: Mămico, făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi pare foarte rău că te-am cunoscut! O țintui apoi cu o privire în care se citea o dezamăgire greu de exprimat față de cea care-i dăduse viață. Mămica lui nu-l bătuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi pare foarte rău că te-am cunoscut! O țintui apoi cu o privire în care se citea o dezamăgire greu de exprimat față de cea care-i dăduse viață. Mămica lui nu-l bătuse niciodată. Nici ea nu-și putuse închipui că ar fi în stare să-l lovească cu atâta furie. Își descărcase însă toți nervii. Îi păru nespus de rău. Nici mai târziu nu reuși să-și explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nevoie, cunosc drumul, știi și tu... Vrei să râdă copiii de mine!? Simona îl privi cu interes. Avea comportări de bărbat. Îl sărută, apoi îi zise: Fii atent, puiul mamei, fii foarte atent, știi ce erai să pățești odată! Da, mămico, n-avea nici o grijă! Bine, puiule, am mare încredere în tine. Cât au coborât împreună cele aproape 60 de trepte, de la etajul patru până la parter, Răducu îi mai spuse: Domnișoara educatoare ne-a promis că astăzi ne citește o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în tine. Cât au coborât împreună cele aproape 60 de trepte, de la etajul patru până la parter, Răducu îi mai spuse: Domnișoara educatoare ne-a promis că astăzi ne citește o poveste foarte frumoasă! Am să ți-o spun deseară! Știi, mămico, ne-a învățat și câteva litere... Nu mai spune!? Toți copiii știu să scrie cuvintele mamă și... tată! Copilul făcu o pauză între pronunțarea celor două cuvinte și Simona simți din nou același și același cui înroșit, care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-i mai dea un telefon lui Teo, să-i spună că băiatul a crescut și nu mai concepe să fie dădăcit, nici nu mai vrea să fie condus până la grădiniță, folosindu-se mereu de argumentul: ,,Sunt în grupa mare, mămico!" și să-l întrebe: Chiar nu ești curios să-l vezi pe Răducu', doar e băiatul tău!?" Ca de obicei, intra în prima cabină telefonică ivită în cale. De cele mai multe ori când dăduse telefon, reușea mereu să-l surprindă. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Tudor, spuse copilul puțin speriat, făcând eforturi de a se elibera din brațele ei. Ți-au schimbat și numele, puiul mamei, și îl strânse cât putu de tare la pieptul ei. Tu ești copilul meu, nu mă recunoști? Eu sunt mămica ta! Mămica mea e acolo, arătă el în direcția spălătoriei o femeie care înșira câteva cearșafuri la uscat. Aceasta se opri pentru o clipă și privi scena cu o uimire mută. Profitând de o clipă de neatenție a Simonei, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
copilul puțin speriat, făcând eforturi de a se elibera din brațele ei. Ți-au schimbat și numele, puiul mamei, și îl strânse cât putu de tare la pieptul ei. Tu ești copilul meu, nu mă recunoști? Eu sunt mămica ta! Mămica mea e acolo, arătă el în direcția spălătoriei o femeie care înșira câteva cearșafuri la uscat. Aceasta se opri pentru o clipă și privi scena cu o uimire mută. Profitând de o clipă de neatenție a Simonei, copilul se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
În două vaze se aflau flori albe și roșii, care te Îmbătau cu parfumul lor. Am zâmbit amar... La un moment dat a intrat una dintre asistentele care a asistat la naștere. Bună dimineața! Cum se simte tânăra și frumoasa mămică? Bine, mulțumesc! răspund cu glas scăzut, lipsit de acea bucurie, emoție... Părinții tăi așteaptă În hol. Ai vrea să-i vezi? Să vorbești cu ei? Sunt atât de nerăbdători... Sigur! Să intre numaidecât! A intrat mai Întâi mama, apoi tata
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei și fiul lor, Emanuel, părinții Nicoletei, părinții lui Alex... Se străduiau să pară veseli, dar În sufletul lor se cuibărise Îndoiala că ceva rău s-a Întâmplat... Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască! Cine să trăiască? Cea mai minunată mămică și prințul zămislit, cel mai drăgălaș și mai minunat din câți au existat! Încercau să creeze o atmosferă de sărbătoare, dar vocile lor nu aveau acea forță a fericirii care vibrează și te umple de fiori, ori de câte ori o invoci. Au
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din sala de ședințe însoțit de bunici, alergă spre părinții săi lipindu-se cât putu de Ina, de parcă ar fi vrut să intre tot în sufletul ei. Se uită apoi la ambii părinți și slobozi o întrebare care îl neliniștea: - Mămică, tăticule, nu-i așa că nu o să mă dați la țigani!? Drept răspuns, părinții îl îmbrățișară, îl luară de mână și-și continuară drumul, trimițându-i căldura unor zâmbete care însemnau mult mai mult decât orice răspuns la dureroasa lui întrebare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
laptele însoțit de câte un corn cu dulceață, merseră la baie și apoi intrară fiecare în camera lui. Înainte de a păși pragul camerei sale, Mihăiță nu uită să treacă pe la părinții săi să-i sărute și să le spună: - Sărut-mâna, mămico, sărut mâna tăticule, noapte bună! Vișinel, străin de aceste reguli ale casei, intră direct în camera sa. De cum deschise ușa, văzu pe pat o pijama frumoasă, dar neștiind ce trebuie să facă cu ea, se așeză pe marginea patului, trimițând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu o duioșie ce-i presa de o vreme sufletul, devenită o adevărată rană în căutarea unui răspuns obsedant: Acesta să fie oare copilul meu!? Acasă, Mihăiță o întâmpină din ușă, ținând să-i șoptească la ureche un mare secret : - Mămico, tati a cumpărat prăjitura ta preferată! - Bine, bine, Mihăiță, condu-l pe Vișinel la baie, să se spele pe mâini. Apoi vom lua masa împreună. În după-amiaza aceea, Mihăiță îl inițiă pe Vișinel în tehnica a fel de fel de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
punea problema să viețuiască împreună, începuse să aibă o serie de rezerve. Chiar dacă nu le exprima cu glas auzit, acestea se conturau în murmure și gestică și se puteau deduce din întregul lui comportament. Uneori, erau și întrebări de genul: - Mămică, Vișinel va sta de acum tot timpul la noi!? - Te incomodează? - Nu-l vezi, nu respectă nici cele mai elementare obiceiuri ale casei... Ina știa bine că Vișinel trebuie să deprindă unele lucruri de care fusese străin. Atât modul său
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de suflet! - Dacă și el ar vrea, știu și eu... - Va voi! Tot ce vine de la mine și de la Alex el consideră a fi o poruncă, pe când de la tine, e un îndemn spre bine, e un sfat. - Dacă spui tu, mămico! - Te roagă mama să-i vii în ajutor, de fapt să ne sprijini, pe mine și pe tata, ca Vișinel să înțeleagă că este de acum membru al acestei familii. Se auzi ușa. Intră Vișinel. Ina surprinsă de apariția sa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-l aduc în casa noastră, dar el se mai află încă în lumea lui, de care se vede că se desparte foarte greu. - Crezi tu că aceste argumente pot ține loc de explicații, Mihăiță!? Ia fii tu mai deschis! - Da, mămică, e adevărat, nu ne omorâm cu vorba și știi de ce? Ina rămase întrebătoare. Mihăiță, după o pauză, continuă: comunicarea noastră e uneori în dificultate. Face el ce face, așa cum ți-am spus cândva, și începe să vorbească în limba, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu o prăjitură, glumi mama sec. - Și de ce tocmai astăzi vrei să faci o prăjitură atât de complicată? - Vai, draga mea, cu preocupările tale, nu ai avut răgazul necesar să-ți amintești faptul că astăzi e ziua tatei!? - Iartă-mă mămică, cred că mi-a luat Dumnezeu mințile, am uitat cu desăvârșire. Nu se poate! M am prostit de tot! Nici măcar nu i-am zis La mulți ani! L-am auzit când a plecat la piață, dar... - Nu-i nimic, ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]