1,012 matches
-
-se la Ioniță ca la un băiat singur și atât de doritor: doritor să trăiască, să aibă, să ia și să fie pe val. La urma urmei, nici nu era un om rău, îl vede încă aievea îngenuncheat în fața porții mănăstirești și îl trece un fior de solidaritate. Acum. Dar atunci i se păruse de neconceput. S-a trezit în bezna totală din pivnița casei lui Mihnea. Era legat cu multe rânduri de lanțuri groase, făcut pachet de sus până jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai, descoperise că doar lemnul platanului are putere asupra lui și îi poate suge viața. Atunci însă, la primul contact, fusese crunt. Și avea impresia că a murit odată cu Pampu. Privea invariabil lacul, pădurea, cerul și lumea bulucită în fața porților mănăstirești pe care apăruse din senin icoana făcătoare de minuni. În primele zile, imediat după ce un călugăr tânăr dăduse cu ochii de Zogru, ținuseră slujbe și sfințiseră poarta albicioasă în carnea căreia părea întipărită imaginea strălucitoare a lui Pampu, înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mestece orice, iar ceea ce îl irita pe Zogru era că nu putea să facă nimic. În noua lui viață era slab, aproape inert, ar fi vrut să zacă toată ziua în lumina soarelui ori să bea vin roșu din pivnițele mănăstirești. Moșul ăsta, pe care îl chema Augustin, era de neoprit, mergea în ce direcție voia el, se scula cu noaptea-n cap și mesteca fără oprire tot felul de materii. Chiar din prima săptămână s-a chinuit să-l oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a început să-i cheme Stan, Stana și Stănescu, și-au mai schimbat și ocupațiile. Pe vremea în care urmașii lui Ioniță erau logofeți și funcționari domnești, ai lui Iscru prinseseră gustul cărților. Unii se călugăriseră și lucrau în tipografiile mănăstirești, alții erau cântăreți în strană, iar cei mai mulți erau dascăli pe la școlile domnești. Și au continuat așa mai bine de un secol. Pe la 1880, la Comoșteni rămăsese Ion Stănescu, și el dascăl de școală, cu o moșie măricică și cinci băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Inițiatorul, Întemeietorul și conducătorul primei școli aromâne a fost părintele ieromonah Averchie, despre care se cuvine să scriem câteva cuvinte evocatoare. Trimis la București, În 1862, de starețul mănăstirii Iviru de pe Muntele Sfânt Athos din Macedonia ca să oprească secularizarea averilor mănăstirești din România, măcar a acelora ce aparțineau locașului său monahal, ieromonahul Averchie Valahul, pindean din Avdela, fu puternic impresionat, mai cu seamă când urmări ca simplu spectator o paradă a oștirii române, la Cotroceni, de similitudinea izbitoare a graiului său
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În care trebuia să predea și le stabilea cîteodată singur, cu acordul decanului, e drept. Fusese coleg de liceu cu fiul acestuia, pastor acum, vînturaseră, imberbi, În ascuns, barurile, casele păcătoase, fumaseră, nu multă vreme, otrăvuri. Orașul nu avea nimic mănăstiresc, oferea plăceri de tot felul, trebuia doar să Întinzi mîna și să apuci. Venea și o vreme a vămii, Thomas plătea mult, consumase aproape tot. Colegul său avusese, după aproape trei ani de nebunii, o criză mistică, din care nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
socială” a Bisericii este conținută în lecția slujirii aproapelui ca icoană a lui Dumnezeu. În comuniunea celor desăvârșiți, care prăznuiesc „pacea eternă”, Biserica se descoperă ca loc al comuniunii, al iertării și al recunoașterii fiecăruia. Asimptotic, fiecare biserică (parohială sau mănăstirească) poate deveni o insulă a ordinii celeste („precum în cer așa și pe pământ”), rânduind viața lumii prin Duhul adevărului. Ordinea poetică a lumii se lasă oglindită în metafora paulină a grădinii în care lucrătorii aleși veghează doar buna rodire
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
financiare (McPhail și Walters, 2009, pp. 18-19ă. De sorginte divină, În opinia unora, find practicată În exclusivitate În antichitate de scribi În templele din Sumer și Egipt și mai apoi În Evul Mediu de călugări pentru a ține evidența bunurilor mănăstirești (Joannides și Berland, 2009, pp. 1-26ă sau venită din practica negustorilor venețieni (Brewster, 2003, pp. 31-32ă, contabilitatea a slujit de-a lungul istoriei interesele diverșilor utilizatori. Încă de la apariția sa și până În prezent, contabilitatea a fost și continuă să fie
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
Marile monoteisme admit un Dumnezeu unic, reprezentat popular ca imagine bărbătească. j) Puterea sexuală a femeii, folosită altfel decât în scopuri procreative, a devenit un păcat și un rău. Există nenumărate tabuuri în privința femeilor și „necurățeniei” lor9. k) În comunitatea mănăstirească medievală, femeile au fost excluse de la aspectele metafizice ale comuniunii cu Dumnezeu, singura lor comunitate sfântă cu Dumnezeu nemaiputând fi decât funcția de mamă. l) Devalorizarea simbolică a femeilor în relație cu divinitatea a devenit metaforă fondatoare a filosofiei și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
respectării proprietății, să răspundă într-un rând bucovinenilor că "fondul religionar greco-oriental nu ar fi al bisericei, ci al guvernului". Noi nu ne putem nici închipui măcar o asemenea lipsă de orice simț de pudoare. Într-adevăr, la noi moșiile mănăstirești s-au prefăcut în avere a statului, dar numai moșiile bisericei statului român, care a luat asupră - și întreținerea fără deosebire a tuturor școlilor, spitalelor, mănăstirilor mai însămnate, puindu-se capăt esploatării prin călugări străini, care se îmbogățeau aici în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în materiile juridice, dar mai ales în materie de succesiune. Din toate acele întrebări (26 de toate) se vede cum noii guvernanți umblau ca mâța pe lângă păsat, doar s-ar putea deduce cumva dreptul de proprietate a "Stăpînirei " asupra pământurilor mănăstirești, răzășești și a locurilor din târguri. Iată câteva din aceste curioase întrebări: Veniturile podurilor și alte venituri ce au fost domnești le-au stăpânit domnii însuși sau cu scrisori le-au dat altora? Un stăpân de moșii ce nu are
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este însă că în acest an al întrebărilor (1782) Dosotei, episcopul de Rădăuți, cedează guvernului administrația bunurilor episcopești. Asupra propunerilor Consiliului Suprem Iosif II pune rezoluția: Se ia spre știință și la vreme se va lua sama ca aceste venituri mănăstirești să se întrebuințeze cu folos: însă numai spre folosul confesionarilor și numai în provinția în care s-au desființat mănăstirile. Se vede din rezoluție că Consiliul propusese confiscarea, iar împăratul au refuzat-o făcând deosebire între al meu și-al
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
al meu și-al tău. În urma măsurilor guvernului, se lățise îngrijiri asupra "dreptului de proprietate" a moșiilor bisericești. Deci consiliul suprem se vede silit de-a declara prin rescriptul din 19 mart. 1783: Luîndu-se moșiile episcopiei și poate și cele mănăstirești sau ale altor institute, nu se înstrăinează nicidecum de la menirea lui darul făcut episcopiei mănăstirei sau institutului, ci, din contra, veniturile nesigure de mai nainte, ce nu se pot evita la proprietăți imobile, se asigurează. Tot în privința întrebuințării fondului spune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ajungă la cunoștința poporului. Tot în privința administrării, întrebuințării și a însăși proprietății fondului s-au garantat prin rescriptul Consiliului Suprem din 3 marte 1784 cătră generalul Enzenberg următoarele: Pentru că după prea înalta intențiune a Maiestății Sale veniturile moșiilor preuțești și mănăstirești sunt îndeobște menite pentru susținerea episcopului și a celeilalte preuțimi ce se va sistemiza pentru înființarea școalelor și a altor institute pioase, apoi pentru ținerea zidirilor preuțești, prin urmare pentru că aceste moșii nu sunt a se confisca după cum spune intimațiunea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
visteria fiscului, ci în casa separată a fondului religiunari: de aceea toată manipulațiunea aceasta trebuie să se petreacă sub privigherea și conducerea episcopului și a Consistoriului, prin urmare și tot personalul economic ce este de trebuință pe moșiile episcopești și mănăstirești, trebuie să fie ales și așezat în înțelegere cu episcopul și cu Consistoriul. Totodată citim în decretul Consiliului Suprem cătră generalul Enzenberg: Nu odată, ci de mai multe ori s-au dat de înțeles administrațiunii că intenția Maiestăței Sale nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la vreuna din economiile de pe moșiile preuțești. {EminescuOpIX 257} În fine citim în decretul Consiliului Suprem de Curte din 8 mai 1784 următoarele: După instrucțiunea de, mai nainte trebuie să se ieie sama ca primirea și cheltuielile tuturor banilor scolastici, mănăstirești și preuțești să se poarte separat de ai casei destrictuale administrative, și toate mandatele trebuincioase de bani din casa fondului religionari să se facă prin Consistoriu. Mai clar nu s-a putut garanta proprietatea, întrebuințarea, administrația averilor eparhiei Rădăuților. Amploiații
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
căci, zice vechiul manuscript, "lăcuitorii au la slujba războiului putere și îndrăzneală, iar spre plata birului nu au bani". Si ce au devenit astăzi obârșia Moldovei? Făgăduit-au fost Austria s-o ție în vechile ei legi și obiceiuri, bunurile mănăstirești să le întrebuințeze spre ridicarea poporului moldovenesc, răzășii să rămâie întru ale lor, târgoveții întru ale lor și multe alte lucruri au făgăduit. Și ce au făcut în țară? Mlaștina de scurgere a tuturor elementelor sale corupte, loc de adunătură
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
devălmașe, care alcătuiau larga formațiune obștească de aici, nu erau toate de aceeași mărime și importanță. Așa se și explică de ce unele au rezistat multă vreme cu statut de obște devălmașă, cazul Umbrăreștilor, în timp ce altele au devenit stăpâniri boierești sau mănăstirești, după întemeierea statului etc. Pentru vechimea mai mare a satelor citate mai sus, datând dinainte de apariția statului medieval, pledează și existența pe hotarul estic al ținutului Tecuci a unor sate înființate sigur după statornicirea organizării statale, sate mici, care nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Alex. I. Gonța. El nu vede după „întemeierea statului feudal ca și mai târziu decât: 1- sate puse sub administrația ocoalelor domnești; 2- sate încredințate boierilor, indiferent dacă boierii sunt pani sau simpli slugi, puse sub administrația ținuturilor; 3- sate mănăstirești sau episcopale și; 4 - slobozii, numai mănăstirești, la început, în secolul al XIV-lea și abia mai târziu și boierești, către sfârșitul celui de-al XVI-lea și în secolele următoare”. Autorul citat nu acceptă existența satelor libere, de genul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
întemeierea statului feudal ca și mai târziu decât: 1- sate puse sub administrația ocoalelor domnești; 2- sate încredințate boierilor, indiferent dacă boierii sunt pani sau simpli slugi, puse sub administrația ținuturilor; 3- sate mănăstirești sau episcopale și; 4 - slobozii, numai mănăstirești, la început, în secolul al XIV-lea și abia mai târziu și boierești, către sfârșitul celui de-al XVI-lea și în secolele următoare”. Autorul citat nu acceptă existența satelor libere, de genul celor considerate ca atare de către alții, și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
neapărat să raporteze satul la centrul administrativ sub a cărui supraveghere este. În felul acesta, dacă satele vor fi de ocol, locuitorii lui (sic) sunt megieși liberi. Dacă satele vor fi sub controlul unui ținut, țăranii vor fi boierești sau mănăstirești, chiar dacă vor fi din slobozii”. În consecință, ar fi libere doar satele care, sub raport administrativ, ar depinde de un ocol; se înțelege că e vorba de satele ce aparțin de ocoalele domnești din jurul târgurilor, cum ar fi, spre exemplu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lor fără a fi supărați de dijmă”; era o situație relativ bună pentru urgisiții soartei de la noi, care erau atunci robii țigani în condițiile știute, până va fi desființată robia pe moșiile statului, în 1844, iar pe cele boierești și mănăstirești abia în 1854; -morarul să nu fie supărat „la boieresc” și să i se dea din vamă „la cinci, una”; -la pădure „să nu aibă nici un amestec, afară de lemnul din uscături de pe gios pentru trebuința casei”. Se constată că pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mănăstirea Răchitoasa să urmeze cu moșia sa, Gerul, prin Călmățuiul Mic, zis și Herătăul, dându-i-se câștig de cauză în procesul ce a avut cu jupâneasa Balș, care învinuia mănăstirea că i-a încălcat moșia Torceștii”. După secularizarea moșiilor mănăstirești, boierii Balș vor fi considerat, probabil, că au o șansă mai bună de a-și extinde proprietatea lor, dar se pare că tot fără reușită. După moartea lui Panait Balș, moșia trece în stăpânirea urmașilor săi, destul de numeroși, cinci băieți
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cei arătați ca fiind fără căpătâi ajung la un total de 12 persoane, apreciind și la ei că numărul are în vedere persoane și nu familii. La fiecare sat se află scris și numele stăpânului, dacă satul este boieresc sau mănăstiresc, iar cele neaservite sunt arătate ca fiind răzășești, după cum urmează: Umbrăreștii - „răzășască”; Slobozia-Umbrărești - „a dumisali aga Grigore Suțu” (al treilea soț al Elencăi Manu); Condrea - „răzășască și a dumisali clucer Costache Oardă” cumpărător al unor stânjeni de pe la răzeșii condreni și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
prin obicei (legea nescrisă), să asigure locuitorilor pământul necesar pentru arătură, imaș, fâneață, lemne din pădure etc., plus protecția sa față de eventuale oprimări. Și aceasta a fost situația majorității satelor din partea de sud a Moldovei intrate în stăpânire boierească ori mănăstirească. Că o astfel de stăpânire și dreptul de folosință decurgeau din obligația de a plăti prin dijmă, ne convingem urmărind surse documentare ce oglindesc asemenea situații. Sunt cazuri când chiar dregători în funcție nu se pot sustrage de la obligația dijmei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]