1,070 matches
-
observația neplăcută că nici un nobil burgund nu-i fusese încă trimis în întâmpinare să-i deschidă drumul până la castellum, unde - după câte i se spusese - era convocată adunarea principilor. De fapt, excepție făcând cei trei scutieri ai lui Wolfhram, ce mărșăluiau în frunte arborând stindardul lui Gundovek, intrarea sa în Genava avusese loc fără nici o solemnitate. Cunoștea destul de bine cetatea: zidurile sale robuste, de curând întărite cu materiale luate din cele mai mici burguri învecinate, casele din piatră cenușie din centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
minte omul acela. Oricum ar fi stat lucrurile, nu voia să pară că nu poate gândi cu capul său, așa că, făcând cu mâna un gest incert în direcția hărții, obiectă: — „Atât cât e nevoie“, zici. Dar, Eminentissime, va trebui să mărșăluim cel puțin trei sute de mile! — Spune mai bine trei sute cincizeci. Dacă ne gândim că nu intenționez să pierd infanteria pe drum, o să avem nevoie de cincisprezece până la douăzeci de zile. De nestăvilit, posedat de proiectul său, Etius întinse încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, dacă te gândești și că soldații care erau încartiruiți în apropiere s-au retras la Aureliana... — Știu asta. Dar de ce trebuie să vină chiar aici? Prin părțile noastre nu sunt decât păduri. După câte se spune, gepizii și hunii mărșăluiesc spre asediul Aurelianei. Cel mult, ar putea veni pe aici vreo mică ceată de jefuitori, iar în sat, la urma urmei, avem Miliția. Cilonus, comandantul ei, mi-e credincios și ar ști să mă apere. Oricum, zidurile exterioare sunt înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ales fiindcă omul acela dovedise că știa întotdeauna să deosebească dreapta de stânga. în urma acestui însemn, războinicii lui Ambarrus, cu armele lor rudimentare și cu hainele mizerabile și pestrițe, ar fi trebuit să se adune și să se încoloneze, să mărșăluiască și să se desfășoare pe câmp ca un adevărat detașament militar. în realitate, întrucât căpetenia lor, conștientă de carențele de instrucție ale armatei sale, le ordonase să se țină strict de îndrumările lui Metronius, bagauzii luau totul foarte puțin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că e formată din războinici în repaos, femei din toate rasele cunoscute și chiar copii. Dincolo de marginea spațiului corturilor, se puteau vedea hoarde de armate pe jos sau călare, care, încolonate uneori de-a lungul drumeagurilor, dar de cele mai multe ori mărșăluind dezordonat peste câmp, arborau adevărate desișuri de lănci. Chiar și de la distanța aceea, hainele felurite ale războinicilor dădeau, în ansamblu, impresia unui caleidoscop de culori, și mai viu în lumina strălucitoare a acelei zile aproape văratice; părea o mare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajunge din urmă înainte de a se întuneca, era absolut necesar să grăbească pasul, lucru destul de greu, fiindcă atât oamenii, cât și caii și animalele de povară erau foarte încercați. Deși îngreunat de efecte și provizii și încetinit de animale, mingan-ul mărșăluise, într-adevăr, ziua întreagă, relativ repede, mărind poate mai mult decât trebuia distanța ce îl despărțea de gepizii lui Ardarich. Și iată trecând acum carul în care stătea Go-Bindan. Fata îi urma pe războinicii hiung-nu deja de trei zile. Călătorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armatei, dar erau o prezență stânjenitoare pentru Etius, chiar dacă, la drept vorbind, în timpul lungilor marșuri din ultimele zile, nu se făcuseră responsabili de acte deosebite de nesupunere ori abuzuri împotriva populației. Până în acel moment, oricum, Magister militum îi pusese să mărșăluiască în coadă, astfel încât capacitatea lor de a lupta nu fusese încă pusă la încercare. Nimeni din cei prezenți nu stătea pe vreunul dintre puținele scaune disponibile, iar asta și fiindcă de acolo le-ar fi fost greu să observe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceea aflase de la Onegesius care erau ordinele pentru el. Acum se afla acolo, la zece pași înaintea oamenilor săi, plimbându-se în sus și în jos, printre mărăcinii câmpului, ca un animal în cușcă, cu privirea ațintită spre oștirea ce mărșăluia către întâlnirea cu dușmanul. Cum se întâmplase și cu alte ocazii, Atila însoțea armata la asalt, împreună cu sfătuitorii săi cei mai de încredere, și probabil urma să trimită el cel dintâi prima săgeată, pentru ca apoi, după începerea bătăliei, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de aur și argint, și că în curând o să-l văd... — Deh, yurta aceea e încă foarte, foarte departe. Se lăsă între ei o scurtă tăcere, timp în care Vlaszo, căutând să nu se depărteze prea mult de războinicii ce mărșăluiau înaintea lor, conduse carul cu precauție, pe o pantă lungă și accidentată. Când terenul deveni plan, Go-Bindan se întoarse din nou spre el: — Mandzuk a spus că o să mă învețe să călăresc, să mânuiesc sabia și să trag cu arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i slăbească. Ura semănată cincisprezece ani mai înainte pe malurile Rinului încă își arăta roadele otrăvitoare și unul dintre acestea îl privea doar pe Balamber: ostilitatea feroce, de neînvins, a Fredianei. Cu toate acestea, faptul că de mute zile coloana mărșăluia fără să fie deranjată de dușmani îl făcea să-și spună că, foarte probabil, ceata sa încetase și ea urmărirea. De altfel, eventualitatea unei noi întâlniri cu Frediana nu-i stârnea nici o emoție. Toate planurile, toate fanteziile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
carosabil, părând să aștepte defilarea unor trupe, sau a unor surori de caritate, sau a unor cercetași, sau mai știu eu a cui, care ar fi urmat să-și părăsească locul de adunare din Lexington sau Third Avenue și să mărșăluiască pe lângă ei. — Oh, Doamne! Și acum ce mai e? a întrebat doamna de onoare. M-am întors și aproape că ne-am lovit cap în cap. Se aplecase în față, strecurându-se în spațiul dintre mine și doamna Silsburn. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rămăsese pe față cu un astfel de semn. Noroc că se afla În apropiere de tâmplă și-l putea masca pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum Increatul se afla În podul casei lor. Babulea Îl auzea cum mărșăluiește Învârtindu-se În cerc În jurul hornului, intonând, cu un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Se aude...!?” Operația desbrăcatului fiind terminată, Liberul tună Înfricoșitor. „Acum, echipareaaa!” În sfârșit, reușiră să se Îmbrace. Liberul le ordonă să se Încoloneze disciplinați afară unde fură luați În primire de garda Înarmată a penetenciarului care-i Înconjură pe flancuri mărșăluind prin curtea Închisorii către carantină unde avea să aștepte timp de trei săptămâni vizita medicală ca apoi să fie dirijați la muncă fiecare după profesia lui. Tony Pavone era suficient de timorat având o senzație de pierdere a echilibrului fizic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dirijat către alte și mai teribile canoane, dar În ciuda acestui paradox, nu-și putu reține un zâmbet amarnic referitor la imaginea sumbră, apsolut grotescă Încât, mai mult ca sigur nici În „Iad” nu putea fi mai rău. Convoiul deținuților ce mărșăluia În curtea Închisorii era Apocaliptic! Așa numitele haine militare care li se oferiseră drept Îmbrăcăminte pentru interiorul pușcăriei datau de ce-l puțin din războiul de independență cu turcii din anul 1877 și, care putea concura cu cele mai năstrușnice fantezii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
arestații, pentru a nu se face șirul prea lung, fură așezați În linie pe rânduri de patru, urmând ca cei din mijlocul coloanei să poată merge pe poteca deja existentă În timp ce restul...! În această situație, cortegiul arestaților nu mai putea mărșălui În linie păstrând cadența impusă, unii fiind nevoiți să escaladeze până la genunchi troienele de zăpadă laterală care deja pe alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte Însă de-a se agăța
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al lui Max Weber, știut de Sammler pe dinafară: „Specialiști fără spirit, senzualiști fără inimă, această nulitate Își imaginează că a atins un nivel de civilizație nemaiatins Înainte.“ Deci se putea presupune că nu exista altă alternativă decât de a mărșălui Înainte În aceeași direcție, de a aștepta ca o forță neglijată, lăsată În spate, să năvălească din nou În linia Întâi și să recupereze ascendența. Poate printr-un acord crescând Între cele mai bune minți, nu foarte departe de conspirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deranja? Lila a dat din cap. Nu, sigur că nu. Am urmat-o în holul larg spre bucătărie. O femeie tânără cu părul împletit stătea la masă și citea ziarul. S-a uitat la noi cu o curiozitate rece, în timp ce mărșăluiam înăuntru. — Megan, Sheba vrea să vorbească cu tine înainte de a se hotărî dacă îl scoate sau nu în oraș pe Ben azi, a zis Richard. — Sigur, a ciripit Megan generoasă, de parcă i s-ar fi cerut ei permisiunea. — Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe Marcia. Richard venise acum în bucătărie cu vin pentru toată lumea. — Dragul meu, de ce nu le iei pe Marcia și pe Saskia în sufragerie ca să stea jos? Și poți tu s-o rogi pe Polly să întindă masa? Richard a mărșăluit cu fosta soție și cu fiica la remorcă. Câteva clipe mai târziu, l-am auzit țipând la Polly să închidă televizorul. — Mișcă-ți fundul, Polly! Apoi ne-am trezit cu riposta înflăcărată a lui Polly: — De ce trebuie să fiu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se ascundă-ntr-un colț și-o să-nceapă să urle dacă vreun bărbat o să apropie prea tare de ea. Ești prea dură cu ea, a remarcat Jina. Irene a dat din mână în semn că n-are dreptate. Apoi a mărșăluit până la șifonierul Jinei și-a început să cotrobăiască printre haine, evident nemulțumită, până când a găsit o rochie albastră de mătase, pe care Jina n-o mai îmbrăcase de ani de zile. A ales o pereche de pantofi negri, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
băț pe care trebuie să-l regăsești încă o dată și-apoi încă o dată și încă o dată. Naji s-a deslipit de barcă și-a venit în spatele lor. Irene, a spus el cu asprime. Irene și-a ignorat soțul și-a mărșăluit înspre Alice, care a înșfăcat mânerele scaunului. N-o să te pocnesc, a anunțat-o Irene. Sunt destul de sigură de asta. De ce nu ? i-a replicat Alice începând deja să plângă. Lovește-mă odată. Irene a clătinat din cap. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de dezvoltare o anumită zonă a orașului, mai ales În suburbii, vînzarea gazului propan să fie Înfloritoare. Dar cînd se ajunge la un anume punct cu dezvoltarea, pătrunde gazul din oraș prin conducte și gata cu noi! Sunăm goarna și mărșăluim spre alte zone promițătoare dar Încă nedezvoltate. Alergăm pe la autoritățile locale și centrale pentru a culege date, a obține aprobări, angajăm alți negustori ș.a.m.d. Ei bine, datorită creșterii uriașe a orașului - e În plină efervescență acum -, sămînța semănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
plecat din oraș în 22 decembrie, cum plănuisem, mai ales că am aflat că cei de la CUG într-adevăr porniseră spre centru, unde noi îi așteptam, dar fuseseră și ei opriți de armată. Spre prânz eram într-un grup care mărșăluia spre sediul miliției municipale. Aproape toți aveau brancarde tricolore, nu știu de unde. Pe drum, au apărut tot mai mulți oameni prin balcoane. „S-o-ntrerupt, băă, discursul lu’ Ceaușescu la București, băă! L-au fluierat ăia! Gata! Gata!... Dinescu-i la televizor! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sorbea cafeaua, ultimele picături, mă uitai pe fereastră: zăpada se lovea în rotocoale de gardul de vizavi pe care afișul lipit cu o lună și ceva înainte fâlfâia în vânt, cu partea de jos zdrențuită. Seară de seară trupele rusești mărșăluiau pe strada lungă, aproape pustie, în drum spre cazarmă, venind de la instrucție, cântau cântece de stepă, purtau mantale lungi, la culoarea în parte a pământului, puștile, automatele după gât. Trupele Marii Alianțe. Președintele își aprinse țigara, acum, târziu, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puțin în timpul zilei. Doar seara mai ploua, când Helen stătea cocoțată pe garduri cu aparatul ei foto. Reveria a fost întreruptă când Holly a început să zbiere; după părerea lui Maggie, avea nevoie să i se schimbe scutecul, așa că am mărșăluit cu toții spre casă, unde Maggie a încercat, în van, să-i convingă mai întâi pe mama, apoi pe tata, s-o schimbe pe Holly. Nu m-a rugat și pe mine; uneori e grozav să ai mâna ruptă. În timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
împotriva alteia. Dacă unul avea rezultate bune, era o ocazie să sublinieze eșecurile altuia. Îi plăcea de asemenea să-l întărâte pe Franklin împotriva lui Mary-Jane, coordonatoarea celorlalte șapte mărci. Apoi se terminase totul, pentru încă o săptămână. În timp ce toată lumea mărșăluia afară, mai multe persoane murmurau: — N-a fost prea crunt. A fost binedispusă azi. Și partea bună cu ȘLD era că, odată ce se încheiase, săptămâna nu putea decât să devină mai bună. Capitolul 27tc " Capitolul 27" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]