1,021 matches
-
cuib am alergat spre casă și i-am făcut loc lângă colecția de îngeri. **** o poezie ce preț are v-ați întrebat vreodată cât costa o lacrimă prelinsă din sufletul trist neâțeles al unui poet daca ți-a rămas ceva mărunțiș prin buzunare nu-l da de pomană mai bine cumpără-i cartea am să vă spun un secret poeții sunt oameni sărmani care dăruiesc trecătorilor grăbiți indiferenți mărgăritare cioburi de vise zdrențe de suflet poezii de Dorina Stoica Referință Bibliografică
CE PREŢ ARE O POEZIE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350471_a_351800]
-
cădem și ispite sunt aici cu duiumul. - Ce ispite aveți aici, că femei nu-s, nici calculatoare, nici telefoane mobile, televizoare, bani, bunuri sau alte lucruri care fac cu ochiul omului de la oraș? - l-a întrebat un pelerin. - Astea-s mărunțișuri. Pe noi ne atacă dracii continuu pentru a nu ne împlini menirea. Bagă zâzanie-ntre noi, ne dau vedenii înșelătoare, ne întrerup în timpul rugăciunii, ne tulbură somnul, strică slujbele. Pentru un pustnic este și mai greu, că nu are suportul
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
ai soaței sale. Multă vreme după înmormântare, se adunau femeile acasă la el, nevasta lui scotea hârtiile care începuseră să se taie de atâtea împăturiri și despăturiri, citeau și plângeau cu toate. Oamenii cumpărau pâine pe cartelă dar și alte mărunțișuri de îmbrăcăminte, calculate toate după un anume punctaj. Am prins și perioada cotelor obligatorii de carne care nu erau deloc neglijabile dar oamenii se achitau în cursul anului, cum puteau. De treaba aceasta se ocupa din partea primăriei Idumă, poreclit probabil
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
închinând cuvinte Cosașului, “Făcătorilor de pâine”, care: “Din vechime, ei, cu munca, țin viața mergătoare, / Stând în brazdă-n recea ploaie sau uscați de caldul soare, / Iar când toamna, chiar de-i bună, e să-și vândă ce-au lucrat, / Mărunțiș primesc la munca, ce nădejde le-a tot dat. // Ei, eroii fără nume, sunt cohorte rennoite, / Ce-și tot seamănă hotarul cu-a lor suflete smerite, / Și pe-un bob de fericire dau amarul vieții lor, / Din pruncia chinuită până-n
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
și dacă nu, dau o fugă prin magazine să găsesc ceva deosebit. - Nu-mi pot permite ceva nou în ținuta vestimentară. Banii primiți de la părinți pentru luna aceasta i-am cheltuit repede pe niște cărți de medicină și alte câteva mărunțișuri. - Eu am norocul să găsesc tot ce-mi trebuie în bogata bibliotecă a bunicului meu. Mă uimește câte cărți poate să adune omul într-o viață, mai ales în cazul său, cărți de medicină. A scris și el câteva în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
aceeași oră zvârlit de furnicarul străzii în dreptul locuinței, cum face banda rulantă cu o piesă de care nu mai are nevoie Două trei uși închise în urma mea în căutarea unui refugiu iluzoriu: liniștea de gradul unu; Cicăleleala zilnică a soției mărunțișurile ndramei diurne în așteptarea gheizerului interior și a calmului răspândit de acesta: liniștea de gradul doi Desenatul florilor pe colțul ziarului, pe șervețelele de hârtie, în aer, în podul palmei, în oglindă, în minte, până când una din ele, una singură
LINIŞTEA DE GRADUL TREI de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348054_a_349383]
-
să se mute la bloc. Undeva la periferie. Tatăl său se întorsese fără picioare din Rusia și, fiindcă participanții la războiul antisovietic nu primeau pensie, își deschisese în casa proprie un debit de tutun. Mai vindea pe lângă țigări și alte mărunțișuri, săpun, pastă de dinți, ba chiar și bilete de loto. Nu mult după ce a fost silit să se mute la bloc, omul s-a sinucis prin electrocutare... Făcuse să pară un accident, susținea fiul, ca să fie îngropat cu popă, ca
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
Pe clape de pian urc o scară Luna aplaudă, deschide secretă poartă Îmi văd în jos viață pe o hartă. Mă urmărește un postaș cu tolba de scrisori? Poate și eu l-am urmărit cândva, Am adunat un pumn de mărunțiș, Restul uitat de el pe o tejghea Și l-am jucat la zar, acuma poate vrea Să facă schimb cu soarta mea! Îi spun că sunt un biet dresor de cocori Îmi port aripile trofeu în nori, Cu pelerina de
CASTELUL DE CEARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350261_a_351590]
-
locuise de prin sudul țării era renumit pentru cuceririle sale. Partea cu șutitul din buzunare era un fel de hobby pentru don Basilio. Nu lua de la cei săraci, ci dimpotrivă, la cei din gașca lor le arunca ori de câte ori avea bani, mărunțișul. Avea ochitori, care îi recomandau victimele ce aveau portofelele pline. Aceștia le urmăreau traseul și don Basilio opera la timpul potrivit. Erau taxați fie în momentele când ieșeau de la restaurante sau chiar în magazinele mari. Era un fel de boss
BASIL CUCERITORUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361850_a_363179]
-
îndrăgostit de fată. “Alma nu mă iubește, dar poate cu timpul...” Alma intră în camera ei și scotoci după caietul de istorie. Nu-l găsi prea ușor. Cărți poștale, pixuri, gume, brelocuri, poze îngălbenite de vreme, diverse broșuri și alte mărunțișuri erau înghesuite într-un sertar supraaglomerat, în interiorul său fiind o dezordine de neînchipuit. Nici chiar o furnică nu și-ar mai fi găsit loc să se miște pe acolo. În cele din urmă îl descoperi și, ca de fiecare dată
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
înger rătăcit printre profani lăsat orfan ca un pui căzut din cuib. Dar cartea lui scrisă cu suferință și dăruită fără nici o recompensă va fi pusă la loc de cinste evlavioasă în bibliotecă, lângă colecția de îngeri. Prețul poeziei? Un mărunțiș de prin buzunare, niște „cioburi de vise,/ zdrențe de vise,/ poezii.” E aici o atitudine romantico-ironică ( amintind de Holderlin, liricul german „La ce bun poeți-n vremi sărace” sau Eminescu al nostru în „Sarmanul Dionis” „Poezie-sărăcie”) Sensul general al cărții
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
TOATE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 932 din 20 iulie 2013 Toate Articolele Autorului te porți cu mine ca o femeie de rând cu bărbatul ei, care îi dă toată leafa în casă neoprindu-și, bietul de el, mărunțiș de o bere ori de-un covrig, când îi ghiorăie stomacul de foame iar eu, alt nătărău, te-am băgat în altarul inimii mele și asta, altă tâmpită, se crede că stă cu picioarele pe sobă și bate de parcă ar
TU EŞTI ÎNAINTE DE TOATE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365169_a_366498]
-
să lucreze nevastă-mea după ei! Lucrează destul săraca, că n-are-ncotro, că n-o cruță nimeni!... De la mine ea nu vede un leu! Că eu am un principiu în viață: bărbatul se ocupă de treburile importante ale familiei, femeia de mărunțișuri. Așa c-o las pe ea să se descurce cu plata facturilor, cu cumpărăturile și ce-i trebuie copilului, meditații în particular, cărți, caiete și-alte prostii; banii mei se duc pe cabană, c-acolo-i mândria mea! Să vadă
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
ale mâinii și minții omenești. Cred că atunci, când Marele Creator a lucrat la realizarea făpturii lui Nicolae Bulumac, El a pus într-o mai mare măsură darul hărniciei, făcându-l asemenea țăranului care se scoală în zori, mătură repede mărunțișurile zilei și, ca un bun gospodar, se apucă de lucru. Medicul mi-a amintit de țăranii din vremea copilăriei mele petrecute în aceeași zonă, în Țigănești, o localitate întruchipând, pe atunci, hărnicia. Nicolae Bulumac se aseamănă cu țigăneștenii mei de
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
lipsă instrumentarul și-l aruncă în closet. Toate bune și la locul lor. Vine omul acasă, mănâncă bine se duce în grădină, se gândește să-și aprindă o țigară și sare în aer cu privată cu tot. Întrerup, caut niște mărunțișuri fără importanță și văd doi pisoi, parcă erau din porțelan de Saxa, jucându-se peste grămada de lemne. Probabil ai vecinului. Mă privesc cu neîncredere sporită, îmi scanează fizionomia, iau o probă de miros să mă recunoască după, și se
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
nu plictisească. O geometrie flexibilă în stare să răsucească acțiunea romanului leagănă și împletește întâmplările sociale cu unele legate de viața personajului principal care parcurge o perioadă dificilă. O despărțire pronosticată lasă urme de neșters și obsedează cu acele inevitabile mărunțișuri care îi fac viața un coșmar din ce în ce mai greu de suportat împingând-o în final spre o iubire care o face să uite viața anterioară dar ridicându-i noi probleme. Iubirea după cum bine știm nu cunoaște bariere, nu are limite iar
HELENE ŞI-A SCHIMBAT IDENTITATEA! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364938_a_366267]
-
Oamenii când întorceau capul și vedeau cine e lângă ei, lăsau drumul liber să treacă omul cel înalt. Unii chiar credeau că este de la vreun circ și merge pe catalige, dar se înșelau. Până la urmă au găsit un vânzător de mărunțișuri care avea bricege. Beldie s-a uitat lung și nu știa nici ce să zică. Grapă cu glasul lui domol i-a spus să aleagă un briceag. Când l-a arătat cu degetul, negustorului atât i-a trebuit căci i-
BELDIE LA IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366583_a_367912]
-
PORȚI Titlul cărții lui Teo Cabel e mai mult decât un proiect. Mă gândesc la istorică temere a Romei de odinioară: „Hanibal ante portas !”. După debut în volum de versuri, după o publicistica literară foarte echilibrată, Teo Cabel își adună „mărunțișul” cultural și decide: „Merg mai departe”. Eu îl cunosc bine, îi știu lecturile mărturisite. El e un luptător greu de convins că războaiele trebuie musai conduse de generali. Nu i-a băgat nimeni literatura în cap. Nici nu a căutat
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
DE PORȚITitlul cărții lui Teo Cabel e mai mult decât un proiect. Mă gândesc la istorică temere a Romei de odinioară: „Hanibal ante portas !”. După debut în volum de versuri, după o publicistica literară foarte echilibrată, Teo Cabel își adună „mărunțișul” cultural și decide: „Merg mai departe”. Eu îl cunosc bine, îi știu lecturile mărturisite. El e un luptător greu de convins că războaiele trebuie musai conduse de generali. Nu i-a băgat nimeni literatura în cap. Nici nu a căutat
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
Un fel de Lipscani cu mărfuri până-n trotuar, cu ofertă de „3,4,5 bucăți la 5 sau 10 dolari”, tricouri, baticuri, amulete cu înscrisuri ale orașului, matricole cu heraldica Repubicii California de-acum 15o de ani și mai bine, mărunțișuri cu iz de suveniruri ca să nu pleci cu mâna goală, cu pozari sau caricaturiști care „te fac la minut” din câteva tușe și-o „tușită” cum s-ar zice, un hâm mai prelung și tule-o la următorul peisaj sau pasaj
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
cui să-l mărturisească cu de la sine voință. Uneori îi venea să urle, atunci când deznădejdea i se cuibărea cu nerușinare în inimă, dar știa că totul ar fi fost mai mult decât zadarnic. Într-o lume care alerga avid după mărunțișuri de tot felul, călcând cu furie și cu ură peste tot soiul de cadavre, a nu-ți auzi nimeni durerea interioară devenise un fapt mai mult decât obișnuit. Filozofia personală a unei existențe chinuite printre străini nu interesa câtuși de
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
iată, ceea ce denumim generic și cu iz de superioritate vădită cultură. Nu, cultura nu era un concept de referință pentru nimeni în această ecuație ambiguă a supraviețuirii. Banul singur reprezenta centrul fundamental al descinderii lor forțate pe un alt tărâm, mărunțișul acela aruncat cu nonșalanță și ostentație de Occident în ochii mulțimilor hămesite de sclavi estici. Luca avea nevoie însă de mult mai mult decât Spania îi putea oferi. Avea nevoie de respect, avea nevoie de demnitate, avea nevoie să fie
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
PORȚI Titlul cărții lui Teo Cabel e mai mult decât un proiect. Mă gândesc la istorica temere a Romei de odinioară: „Hanibal ante portas !”. După debut în volum de versuri, după o publicistică literară foarte echilibrată, Teo Cabel își adună „mărunțișul” cultural și decide: „Merg mai departe”. Eu îl cunosc bine, îi știu lecturile mărturisite. El e un luptător greu de convins că războaiele trebuie musai conduse de generali. Nu i-a băgat nimeni literatura în cap. Nici nu a căutat
CARTEA CU PRIETENI XXXXVIII- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365750_a_367079]
-
să completeze. Fetele se priviră complice. Bărbații comandară și ei de mâncare și patru beri, aceeași marcă Stella Artois ca cea a fetelor. Până la sosirea berilor, care nu a durat mai mult de două - trei minute, au discutat de complezență mărunțișuri, despre cum au găsit litoralul, vremea și confortul hotelului. Pauza orchestrei s-a terminat și atacând din nou o melodie lentă, bărbații și-au invitat comesenele la dans. Fetele s-au privit din nou în ochi și cum nu aveau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
servesc cu un rachiu sau poți comanda altceva. - Havana Club aveți? Întreb eu. Atunci cel cu care discutam a fost amabil și m-a întrebat; - Câți bani ai la tine moșule? Ia arată-mi portofelul! Cum venisem pregătit cu niște mărunțiș, am început să mă caut prin buzunar, scoțând mai multe monede de la 1 ban până la 50 bani. Tipul se uita atent la sumă ce încercam eu să o adun. Mirat acesta a strigat la mine; - Cu ăștia vrei să bei
DEGHIZAT, CĂUTÂND UN LOCAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361644_a_362973]