1,766 matches
-
izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfîrșeală, acea iluminare! 18. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu-se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că-l ardeau măruntaiele, ci o țigară, așa cum pe vremuri unul din strămoșii săi ceruse cîteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcîie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cheia pe care o căuta și o introduse Într-o Încuietoare protejată de o carcasă din sticlă umplută cu relee și cu roți dințate care sugera o cutie muzicală la scară industrială. La o rotire a Încheieturii, mecanismul țăcăni ca măruntaiele unui automat și văzui pîrghiile și suporturile lor alunecînd Într-un balet mecanic uimitor, pînă cînd blocară poarta cu un păienjeniș de bare din oțel care se adînci Într-o stea de orificii din zidurile de piatră. — Nici la Banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și am pătruns din nou În inima labirintului. Ori de cîte ori coteam, mă opream să marchez rafturile cu un C și un X pe marginea culoarului pe care intram. Douăzeci de minute mai tîrziu, mă pierdusem cu totul În măruntaiele turnului, iar locul unde urma să Îngrop romanul mi s-a dezvăluit din Întîmplare. La dreapta mea, am Întrezărit un șir de tomuri despre secularizare, datorate penei ilustrului Jovellanos. În ochii mei de adolescent, un atare camuflaj ar fi Înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și, cu un gest, Îi indică tatei că trebuia să-l Întindă pe Fermín În pat. Îi ajută feciorul doñei Encarna, care aspira să devină boxer. Fermín gemea și se zvîrcolea ca și cînd o fiară i-ar fi devorat măruntaiele. — Dar ce are sărmanul, pentru numele lui Dumnezeu? Ce are? gemea doña Encarna din ușă, scuturînd din cap. Doctorul Îi luă pulsul, Îi cercetă pupilele cu o lanternă și, fără o vorbă, Începu să-i prepare o injecție dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vagon populat cu ordonanțe, servitoare și zilieri care duceau cu ei sandvișuri de mărimea unor cărămizi, Învelite În foi de ziar. M-am refugiat În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra pe fațadele micilor palate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am ajuns să spun acest lucru, este pentru că acele voturi în alb, care au venit să aplice o lovitură brutală normalității democratice în care decurgea viața noastră personală și colectivă, nu au căzut din nori, nici n-au răsărit din măruntaiele pământului, s-au aflat în buzunarele a optzeci și trei din fiecare o sută de alegători din acest oraș, care, cu propria, dar nu patriotica lor mână, le-au depus în urnă. Altă înghițitură de apă, aceasta mai necesară deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de-a doua votări, atât de cei care s-au insinuat în rânduri ascultând, cât și de cei care, cu camere video și microfoane ascunse, se plimbau în mașini, de-a lungul lor. Începând cu această operație de scotocire în măruntaiele informative, li se punea la dispoziție agenților, înainte de a se lansa cu entuziasm și nas de copoi în acțiunea directă, în munca de teren, o bază imediată de cercetare cu ușile închise, din al cărui conținut, am avut ocazia, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
chipul acestuia. - Vezi buzele și limba umflate? Ca și când s-ar fi sufocat Într-un aer prea Încărcat, explică el Îndepărtând flacăra de fața mortului, a cărui barbă Începuse să se cârlionțeze din pricina căldurii. Otravă. N-a fost un atac la măruntaie; mai curând o substanță care i-a curmat puterea de a respira. În timp ce dădea drumul la capul mortului, pe grumaz alunecă ceva, rostogolindu-se ca un șarpe. Părea un medalion aurit, acoperit cu semne mărunte și cu caractere arabe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și pergamente adunate de pe unde se nimerea și răzuite cu grijă, pentru a mai putea fi utilizate. Răsfoi câteva pagini. Pe una din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă de uscături și de ape. Iar În măruntaiele sale, marea cavernă unde să situeze osândiții, așezați În cercuri Într-un imens amfiteatru, În jurul cumplitului puț ÎN CARE geme pentru vecie Lucifer. Și apoi stânca imensă Înălțându-se din ape, pe care, urcând, se curăță păcatele. Și apoi... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
amenință și toată autoritatea mea se va ridica să te ocrotească! Celălalt schiță un zâmbet Întristat. - Nici toate legiunile vechii Rome nu m-ar putea ajuta, messere. De mult urina mea miroase a miere și un foc lăuntric Îmi mistuie măruntaiele. Mă rog lui Dumnezeu numai să Îmi mai lase timpul să Îmi duc opera la bun sfârșit, Încheie dânsul, aplecându-se să mai bea o dată de la fântână. Priorul Îl așteptă să Își potolească oarecum arsura. Apoi omul se ridică, lingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și de milogi și a unei Biserici corupte și simoniace? Oare aceea să fi fost calea de ieșire din capcana În care se vârâse? - Da, hotărî el. La naiba cu florentinii ăștia afurisiți. Ajunse la destinație Învingându-și arsura din măruntaie. Toată zona era ocupată de prăvălii, dar nu exista nimeni la Încărcatul sau la descărcatul mărfurilor: clopotul bătuse nu de mult ora a noua și probabil că toți hamalii se apucaseră de mâncat. Astfel, Dante se Îndreptă spre magazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
O grimasă de suferință Îi altera expresia ce purta Îndeobște pecetea unei seninătăți conferite de o viață bogată și Închinată artelor liberale. Dante avu impresia că era afectat de o durere insuportabilă, ca și când un junghi neașteptat i-ar fi devorat măruntaiele. În momentul acela, Marcello deschise ochii și Îl recunoscu. Ca prin farmec, chipul său se destinse, redevenind cel dintotdeauna. - Ce vânt bun te aduce, priorule? Vii și dumneata În această biserică extraordinară ca să Îi mulțumești lui Dumnezeu? - Nu, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atelierul lui Alberto lombardul. În laborator, la primul etaj, Îl găsi pe mechanicus Încă lucrând la instrumentul găsit pe galeră. Observă de Îndată, cu satisfacție, că pe bancul de lucru nu mai exista grămada aceea de angrenaje de alamă, aidoma măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un aspect mai ușor de necunoscut, o făcea să pară și mai bizară. - Se pare că ai izbutit În Încercarea dumitale, meștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atitudinea curială, cu fața dominată de un nas proeminent, ca masca unui roman din antichitate. - Pentru că, atunci când vrem să stăm de vorbă cu un om, e mai bine să ne adresăm minții lui, decât să facem apel la mădulare sau măruntaie. Și, cu siguranță, dumneata ești mintea acestui Consiliu, după câte știm. - Se pare că umila mea persoană face obiectul unui studiu atent din partea servitorilor lui Bonifaciu, șuieră poetul. - Servitorii lui Bonifaciu sunt servitorii Bisericii. Păstorii poporului lui Dumnezeu. Și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
silă. Apucă spada de la șold cu ambele mâini, ridicând-o deasupra capului și apoi coborând-o cu toată puterea. Lama o lovi pe Amara În dreptul rinichilor, pătrunzând În carnea delicată și sfărâmându-i vertebrele. O ploaie de sânge și de măruntaie se coborî. De pe buzele ei larg deschise ieși doar un geamăt, urmat de slabul behăit al unui miel tăiat, pe când un râu de sânge Îi scăldă pieptul. Își agită de mai multe ori brațele Într-un ultim spasm, ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că nu o fac. Mănâncă adesea împreună, la RĂbillon și în alte hanuri; mesele lor durează ore întregi; se aduc toate felurile de mâncare, mai ales specialități din carne de porc și de pasăre: tobă, sângerete, picioare de porc pană, măruntaie, creier, rinichi prăjiți. Până la urmă, cunoscându-se așa de bine și comandând aceleași mâncăruri, cei doi au ajuns să semene: aceeași culoare a pielii, aceeași burtă, aceiași ochi ce par să privească pe deasupra lumii pentru a evita noroiul străzilor, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase suferința înainte de a-i cădea pradă. Puțea îngrozitor, e drept, dar primarul nu era în fond decât un caracter mărunt, fără inimă și fără măruntaie. Mai puțin decât nimic. În schimb, tânăra învățătoare era o doamnă: ea care ieșise din locuință fără să judece pe nimeni și fără să se îngrozească. Privise cerul care ducea cu el aburii și norii rotunzi, făcuse câțiva pași, ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ud, cămașa în dezordine, pantalonii descheiați la câțiva nasturi și inima bătând nebunește. Iar aici, îl zăresc deodată pe scări, în picioare, impunător ca un diavol, un adevărat maestru de ceremonii, pe procuror, imperial și la fel de viu ca mine, cu măruntaiele la locul lor și sângele în vene. Brusc, văzându-l astfel, drept ca un catarg, cu brațele deschise către nimic, cu ochii fixați în depărtare și buzele tremurând, îmi spun că dacă nu i s-a întâmplat nimic lui, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la ușa tatălui meu. Și, seară de seară, tata aștepta ca Fantin Marcoire să adoarmă lângă vaca lui pentru a face același lucru la ușa acestuia. Asta a durat mai mulți ani. Ca un ritual. O formă de salut. Politețea măruntaielor. Se știau din școală. Se urau fără să mai țină minte de ce. Alergaseră după aceleași fete, jucaseră aceleași jocuri, trăiseră fără îndoială aceleași dureri. Iar timpul îi distrusese așa cum distruge trupurile și inimile tuturor oamenilor. — Deci e mort? — Mort de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și de sânge, de fiere, de bălți arzând. Zilele care treceau o schimbau pe Lysia Verhareine, cu toate că noi, ceilalți, nu observasem nimic. Tânăra cea frumoasă, delicată și dulce devenea pe dinăuntru o ființă care urla în tăcere și își sfâșia măruntaiele. O ființă care cădea. Care nu se oprea din cădere. În unele scrisori se lega de logodnicul ei, reproșându-i tăcerea și scrisorile rare, îndoindu-se de dragostea lui. Dar în ziua următoare îi aducea ghirlande de scuze și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
priveam râul. Curentul acesta, îmi spuneai, este viața noastră care trece, privește cât de departe se duce, cât este de frumoasă aici, între nuferi, alge pletoase și malurile de pământ argilos. Nu aveam curaj să-ți cuprind mijlocul. Aveam în măruntaie un nod atât de strâns încât de abia mai puteam respira. Tu priveai în depărtare. Iar te priveam pe tine. Îți simțeam parfumul de heliotropi și mai simțeam miresmele râului, prospețimea și izul ierburilor acvatice. Apoi, te-ai întors pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
umorul profund uman și constructiv. Umorul ăsta funcționează numai dacă vine din interior. Acest interior a fost sfârtecat de o otravă cu efect rapid. Unii mor mai discret și, poate, în chinuri și mai mari. Astfel i‑au fost distruse măruntaiele, iar povestitorul danez de basme a rămas posterității doar sub forma peliculei de celuloid. În felul ăsta, ceva din el i‑a supraviețuit. Frumoase, frumoase, frumoase vremuri erau. Nisip încins din deșert. # O lumină foarte blândă de primăvară se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
New York pe care le păstram În minte formau În interiorul meu un soi de corp străin, a cărui natură nu puteam să o Înțeleg. Era vorba oare de schimbarea, de confuzia sentimentelor? Nu, resimțeam această suferință În coșul pieptului, În adâncul măruntaielor, o simțeam palpitând Înăuntrul meu ca un mic animal ascuns acolo. Ca și cum ți-ai da brusc seama că doctorul și-a uitat un instrument În adâncul corpului tău, după o operație chirurgicală. Femeia Își reveni și oam auzit-o spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva moale și umed care-ți Înconjoară organele sexuale, frecându-se de ele, ci senzația aceea că undeva În adâncul trupului tău se ascunde un tremur nestăvilit, dorința impetuoasă de a-ți smulge pielea de pe tine, de a-ți expune măruntaiele până când acel tremur interior s-ar fi potolit. Încă de când eram la liceu am avut ocazia să locuiesc o perioadă de timp pe Coasta de Vest În America, apoi În Hamburg, datorită serviciului tatălui meu. De atunci am prins gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]