2,300 matches
-
c-am acceptat invitația? întreba ea. — N-ați acceptat-o? Fanny se scula agale în picioare. — O sa ma înfășor în prosop, zise ea. — Cum vreți, răspunse el. Fanny șovăi, lua reportofonul și opri înregistrarea, apoi îl puse la loc pe măsuța de cafea. Adrian îi tinu ușa de la bucătărie deschisă. — Pe-aici, o invită el. Fanny părea să fi luat o hotărâre. Se îndrepta de mijloc, traversa încăperea și se duse glonț spre ușa, fără să se mai uite la Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dinspre bucătărie, tot într-un halat de baie alb, flaușat, si cu slapi de cauciuc în picioare. Aducea o tavă pe care erau o cutie cu suc de portocale și două pahare. Privi spre Fanny în timp ce așeza tavă pe o măsuță. — Cum te simți? o întreba el. — În culmea fericirii, răspunse Fanny, deschizând ochii. Pe mine, una, m-ați convertit. — Atunci e bine, zise el, turnând două pahare cu suc de portocale. — Ați avut perfectă dreptate, spuse Fanny. E mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul lui Fanny pe măsuța de cafea, îl lua și îl suci pe toate părțile, ca și cum s-ar fi întrebat ce-o fi conținând. Aparatul miniatural nu avea microfon. Aruncă o privire scurtă către combină hi-fi din bibliotecă. Beculețele aprinse arătau că-i încă pornită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Uitați, îmi pare rău! Judecând retroactiv, poate că sauna n-a fost o idee prea bună, dar mi-a lansat un fel de provocare și niciodată nu dau înapoi în asemenea împrejurări. Fanny traversa încăperea și își lua reportofonul de pe măsuța de cafea. — De ce-ați venit aici? o întreba Eleanor. — Ca să-i iau un interviu soțului dumneavoastră. — Da, dar de ce tocmai lui? Nu se mai numără printre autorii cunoscuți. — Tocmai asta m-a interesat. Am vrut să aflu de ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ai sculat! zise el, căznindu-se întrucâtva să pară jovial. Adrian îl privi cu răceală. — Ce cauți aici? — Am sosit azi-dimineață de la L.A. Am trecut doar așa, să văd dacă-mi pot lua vasul de ceramică. Traversa cameră până lângă măsuța pe care era expus vasul și-l ridică. — Credeam c-o să fii plecat o lună. — Mi-am schimbat planurile, răspunse Șam, întorcând vasul pe toate părțile. Are un smalt minunat. — Vrei să zici că te-au pus pe liber tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
un râs ca ăsta poți provoca avalanșe, În Elveția, de pildă. Noroc că elvețienii nu râd ca noi. Demult ar fi fost Îngropați de vii. Îmi permiteți să dau un telefon acasă? Vorbesc puțin. Telefonul era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un taburet din aceeași esență! Gheretă formă numărul rar, pronunțând precaut fiecare cifră pentru a evita Încurcăturile. Așteptând declicul Își drese vocea ca Înaintea unei mari Încercări. Alo, casa Gheretă? Zorela? Te sărut. Aici Gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tonul scrisorii, grav ori ironic, ritmul sacadat al frazelor scurte, contrastau În mod vădit cu caligrafia nesigură, chiar chinuită a cuvintelor. O prăbușire lentă, amânată parcă de o undă de regret bine disimulată. Luă un pix aflat la Îndemână pe măsuța de telefon și sublinie cuvintele „vinde tablourile”, „10% din afacere”, „Muzeu”, „Mica publicitate” „vânzare” și „Iolandei”. Sugestia unei licitații era evidentă. I se oferea ocazia neașteptată de a o atrage pe Iolanda Într-o aventură pe care firea ei curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi putut afla Încă În acea zi ce Înseamnă un scenarist. Acest curaj, nu curajul pur și simplu, ci unul anume, cel cu care, bunăoară, mugurii trec În frunze și bobocii În floare, i-a lipsit Întotdeauna. Așeză cutiile pe măsuța de răchită de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de căldură care năvăli afară umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar Între cișmea și grădină. Netezea În felul său calea capitalismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el. Scaunul său era Însă liber. Pentru orice eventualitate. Dacă Îl apucă din senin un dor de frig și zăpadă? Elveția e scumpă, iar Austria nu mai e nici ea cea de pe vremea lui Wittgenstein, Karl Kraus sau Adolf Loos. Măsuța lor de la Ajan rămase În viziunea lor singurul loc din oraș unde „a sta de vorbă” mai Însemna ceva, vorba lui Cain. Restul e publicitate! Dovadă, textul care apărea la intervale regulate pe ecranul televizorului cu diagonala de 54 instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Trebuie să fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe-un palier mic. Am văzut încă o ușă, dar era încuiată, așa că am luat-o în jos pe scări. Treptele tocite duceau la un antreu îngust, în capătul căruia se afla o ușă de intrare. Alături de ea era o măsuță, iar pe măsuță un plic mare și albastru, așezat în picioare și îndreptat cu fața către scări, așa că ochii mi-au căzut direct pe el. Pe plic scria cu litere mari, negre, ușor aplecate: ÎȚI ESTE ADRESAT, iar dedesubt: DESCHIDE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mic. Am văzut încă o ușă, dar era încuiată, așa că am luat-o în jos pe scări. Treptele tocite duceau la un antreu îngust, în capătul căruia se afla o ușă de intrare. Alături de ea era o măsuță, iar pe măsuță un plic mare și albastru, așezat în picioare și îndreptat cu fața către scări, așa că ochii mi-au căzut direct pe el. Pe plic scria cu litere mari, negre, ușor aplecate: ÎȚI ESTE ADRESAT, iar dedesubt: DESCHIDE-L ACUM. Apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au căzut direct pe el. Pe plic scria cu litere mari, negre, ușor aplecate: ÎȚI ESTE ADRESAT, iar dedesubt: DESCHIDE-L ACUM. Apropiindu-mă, am observat că plicul era doar cel mai evident dintr-o grămadă de obiecte aranjate pe măsuță. În stânga era un telefon. Pe-un bilețel post-it lipit pe butoane erau mâzgălite o săgeată care arăta spre receptor și cuvintele: FORMEAZĂ COMANDA RAPIDĂ 1 - FOLOSEȘTE-MĂ. În dreapta, un set de chei de mașină; iar lângă ele o fotografie polaroid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridicat, de oriunde ar fi venit. Cum îl cheamă? — Ian. — O, făcu ea. — Mda, știu. Decisesem să nu aduc scrisoarea primită de la Primul Eric Sanderson la a doua întâlnire cu doctorița Randle. Mințisem la început, negând că găsisem ceva pe măsuța din antreu, în prima zi a vieții mele și - pe de-o parte - era mai ușor să continui pe panta asta decât să revin la adevăr. Pe de altă parte? Ați putea-o numi o atitudine de așteaptă și vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dar dar dar. Cum să explic asta? Era pur și simplu prea repede - nu mă aflam pe lume de destul timp ca să mă simt în largul meu cu atâta încredere oarbă câtă aveam în diagnosticul stabilit de ea. Scrisoarea de pe măsuța din antreu, a doua scrisoare care sosise cu câteva ore în urmă și orice altă scrisoare viitoare - toate aveau să sfârșească într-un dulap din bucătărie și să rămână acolo până când aveam să mă simt pregătit să i le dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Telefonul suna. Cu excepția unei dăți când doctorița Randle mă sunase ca să mute o ședință, telefonul nu dăduse niciodată vreun semn de viață. M-am împleticit prin antreu amețit de somn, luptându-mă să mă trezesc, dar, când am ajuns la măsuța de la intrare, țârâitul se opri. Amintirea unui ecou se lovi de pereții din jurul meu. Am format 1471. Pe fir am auzit un zgomot ca vuietul unei scoici puse la ureche; acel sunet apropiat de timpan al unor valuri fantomatice spărgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am întins piciorul în spate ca să împing ușa. Într-o sincronizare perfectă cu pocnetul ei, fundul cutiei cedă și deșertă întreg conținutul pe podea. Scrisori. Un teanc umed de scrisori pe covorul din antreu. Am sprijinit cutia goală de capătul măsuței și-am îngenuncheat să arunc o privire mai atentă. Simian Keslev, Sheffield Road nr. 90. Harrison Brodie, St. Mary’s Road nr. 102. Steven Hall, York Street nr. 3. Bob Fenton, Charlestown Road nr. 60. Nici una dintre acele scrisori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță de scris aproape de ușă. Am închis ușa după mine, am pus jos cușca lui Ian și mi-am sprijinit rucsacul de masă. Sub stratul gros și tăcut de praf, încăperea avea un miros vag de spațiu locuit - somn, deodorant, pudră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
capitolul boală) și numai cu cele lăsate esențial de Dumnezeu pe masă. E definitiv vegetarian. "Mortăciuni nu mănînc. Nu-i agreez nici pe porci". Din colțul celălalt al livingului, unde mestecă într-o oală albă, strigă să deschid cutia de pe măsuță. Găsesc un fel de brățară din plexiglas. O întorc pe toate fețele. Ce-i asta? Uituco. E... E curelușa mea de ceas, ruptă. De la minusculul ceas dăruit de Liselle. A păstrat-o. Ce poate fi mai trist decît să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu săgeata boantă, sacadat, ceasornicul, cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop, tremurau de râs flăcările lumânărilor de atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la familia Milan de pe bulevardul Karl Marx nr. 99. Doamna Milan, grasă ca o balenă în voaluri albastre și eșarfe bleu, își făcea vânt cu evantaiul răsfoind o partitură. După ce bău ultima gură de ceai, așeză paharul cu picior pe măsuță și deschise clapeta pianului. Câteva acorduri, degete trosnite în aer și Simfonia a V-a în Si Bemol Major de Franz Schubert, prinse viață. Știu despre doamna ceva vag! șopti Mioara. Dar nu-i amintirea mea. Bunicul meu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa o să te eliberezi, acum e momentul, ia uite ce derutat e și Poștășică, nu mai știe cum să te liniștească, pe ce să pună mîna, încotro să alerge. Mai luă o înghițitură de apă, dar puse imediat paharul pe măsuța aflată alături, de data asta simțind parcă un sloi de gheață alunecîndu-i pe gît. Nu c-ar fi fost cine știe ce mare lucru. Dacă a amînat atît de mult să-i spună direct despe ce era vorba, a făcut-o pur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fermoarul și dădu la iveală un portofel din piele. Comandară o salată de fructe Exotic mare, cîte o felie de Diplomat și două sticluțe de Coca-Cola. Își luară singure paharele, șervețelele și lingurițele de pe bufet, și se așezară la o măsuță într-un colț. Ce bine era că în sfîrșit puteau să discute nederanjate de nimeni, să-și amintească de vremurile bune, cînd viața mai era încă de trăit. Dacă cineva le-ar fi spus atunci că vor ajunge în scurt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Pîinea și muștarul îl aducea Radu, un amic vechi, coleg de școală. În afară de bunătățile luate pentru el mai cumpăra și pentru Codrin ceva, iar pentru Maria lua alune. La Radu mai erau trei amici și pe banca de sub nuc cu măsuță pe măsură, se bea bere. Nu bem vodcă, bem bere, avertizează gazda. Dar eu nu le am cu berea..., se codește Vasile. Atunci bea vodcă. Bărbații vorbesc verzi și uscate, beau cu lăcomie și mănîncă salamul ultimului musafir. Noi plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Păcat. N-au rămas vrea 4-500 mp? Nu, îmi pare rău. În lumea asta, fiecare cojoc își găsește acul și moș Damian și l-a găsit fără să vrea. Într-o zi vine deputatul, salută și se așează la o măsuță din curtea din spate, ferită de ochii lumii. Într-o sacoșă avea bere, salam și alte bunătăți. Hai la o bere, dom' George. Da' să știi că nu vînd. N-aș cumpăra nici să mi-l dai degeaba. Cum așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]