562 matches
-
are o stea norocoasă, pe care, dacă o caută, o găsește. Iar dacă n-o caută, Îl va căuta ea...“, șoptea vocea Învățătorului pierind În depărtări. Unde era steaua norocoasă a Mașei? La câți ani lumină ardea departe de Pământ? Mașa ridică ochii și privi Luceafărul de ziuă ce strălucea stingher pe cer. „De-ai fi tu steaua mea norocoasă, oftă ea, aș avea noroc În fiecare zi...“ După care adăugă: „Femeie În toată firea și visezi cai verzi pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea, aș avea noroc În fiecare zi...“ După care adăugă: „Femeie În toată firea și visezi cai verzi pe pereți, ia apucă-te de treabă, nu vezi că s-a crăpat de ziuă?!“ Și, abandonând pe cerdac tămâia și agheasma, Mașa desprinse dintr-un cui găletușa, se Îndreptă spre grajd, unde căprița ei, pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia clipocind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de treabă, nu vezi că s-a crăpat de ziuă?!“ Și, abandonând pe cerdac tămâia și agheasma, Mașa desprinse dintr-un cui găletușa, se Îndreptă spre grajd, unde căprița ei, pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia clipocind În găletușă, Mașa se gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un cui găletușa, se Îndreptă spre grajd, unde căprița ei, pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia clipocind În găletușă, Mașa se gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie de fetru, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea un simplu pămătuf cu care Încerca să curețe mulțimea de pânze de păianjen ce apăruseră În grajd. Ograda o lua drept un snop de fân și o puse În spinare plecând cu ea la cimitir. „Hei, babulea, o strigase Mașa din urmă, ce faci? Vrei să ne iei și ultima bucățică de pământ?“ Iar babulea Îi răspunse: „Voi aici aveți pământ destul, În cer Însă abia dacă dai de niște urme...“. Apoi nici una, nici două, bătrâna o Întrebă: „Există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nevoi interioare de-a repeta o parte dintre experiențele trecute și de-a se bucura Încă un timp de lucrurile care o bucuraseră de-a lungul Întregii sale vieți. Tot locul, Începând cu casa și ograda, clocotea de prezența ei. Mașa era atât de obișnuită cu aceste apariții, Încât punea În cerdac, În locul unde zăcuse mult timp cutia de violoncel, străchini de grâu fiert În miere, pâine de secară și câte o sticluță de rachiu. Babulea devenise un fel de zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bun, pe atâta de nebun, care apăra casa de fulgere, de tunete și de duhurile rele ce bântuiau prin preajmă. Capra nu stătea liniștită o clipă, se fâțâia de pe un picior pe altul, mestecând tainul pe care i-l pusese Mașa lângă iesle. Femeia trebuia să aibă mare grijă de găletușa pe care o ține strânsă Între genunchi: Evlampia obișnuia să răstoarne laptele când nici nu te așteptai. Mulgând, gândurile Mașei zburdau, ca niște iezi pe câmp, În voia lor cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce-a existat cândva pe planetă și a dispărut În cursul evoluției sau cu un fenomen al naturii și nicidecum cu ceea ce a fost cândva sau ar fi trebuit să fie un om În plenitudinea forțelor sale!? Pentru prima oară Mașa mersese cu avionul, zburând mult deasupra norilor. Jos, sub ea, clădirile arătau ca niște cutii de chibrituri, iar munții, ca niște grămăjoare de nisip În care se scaldă găinile pe timpul arșiței de vară. Râurile nu erau mai late decât sârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avionul, zburând mult deasupra norilor. Jos, sub ea, clădirile arătau ca niște cutii de chibrituri, iar munții, ca niște grămăjoare de nisip În care se scaldă găinile pe timpul arșiței de vară. Râurile nu erau mai late decât sârma pe care Mașa Își Întindea la uscat rufele În zilele de vară sau iarna, când dădea câte un ger năprasnic. Și parcă nici mai lungi. Iar norii semănau adesea și ei cu niște zdrențe ce se legănau ușor În bătaia vântului sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca și zborul, părea să nu aibă nici Început și nici sfârșit. Timpul se scurgea cu o Încetineală uluitoare. Minutele și secundele erau parcă făcute din gumilastic. Cu cât doreau să treacă mai repede, cu atât se lungeau mai mult. Mașa se uita mereu la ceas, dar acele lui păreau că s-au Înțepenit pe loc. Avionul zbura când lin, când se Înclina Într-o parte, Începând să se zgâlțâie din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu prin aer, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dar acele lui păreau că s-au Înțepenit pe loc. Avionul zbura când lin, când se Înclina Într-o parte, Începând să se zgâlțâie din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu prin aer, ci pe arătură. Privind prin hublou, Mașa Își făcea mereu În gând semnul crucii, rugându-se de Dumnezeu s-o aibă În pază. Broboane de sudoare mari cât niște mătănii șiroiau pe fața ei Încremenită de așteptare. Golurile de aer prin care trecea avionul se suprapuneau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mereu ochii larg deschiși și să privească prin hublou. Ajunse În Țara Sfântă pe Înserate, contemplând din zbor o mulțime de minarete și cupole ce sclipeau În aerul roșiatic, ca niște sfeșnice poleite cu aur și argint. Coborând din avion, Mașa Își făcu din nou În gând semnul crucii, rostind Tatăl nostru și rugându-se de Dumnezeu să n-o uite printre străini. De cum puse piciorul pe pământ, Înțelese că se află pe un alt continent. O șocă la Început mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care le simțise la Rădăuți sau În vreun alt oraș pe care-l vizitase. Mirosea a păcură, a tămâie, a sudoare de elefant și de cămilă și a fel de fel mirodenii. Și toate aceste mirosuri te făceau, nici Mașa nu știa de ce, să te simți străin de tine și apropiat de Dumnezeu. Cerul era Îndepărtat - și totuși, privindu-l, Mașa avu impresia că Îl poate atinge cu mâna. Iar șuvițele de nori ce adiau la orizont păreau dulci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sudoare de elefant și de cămilă și a fel de fel mirodenii. Și toate aceste mirosuri te făceau, nici Mașa nu știa de ce, să te simți străin de tine și apropiat de Dumnezeu. Cerul era Îndepărtat - și totuși, privindu-l, Mașa avu impresia că Îl poate atinge cu mâna. Iar șuvițele de nori ce adiau la orizont păreau dulci și ispititoare. Era ca și cum ar fi luat un copil vată de zahăr pe bețișor parfumat și ar fi Întins-o, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și ar fi Întins-o, jucându-se, pe cer. Îți venea să te ridici pe vârfuri și să le culegi dulceața cu buricul degetelor sau cu vârful buzelor Însetate să soarbă toată sfințenia ce plutea În Înălțimi. La aeroport, pe Mașa o aștepta un delegat al firmei Golden Weyr, care o angajase să lucreze În Țara Sfântă, un domn grăsuț, Între două vârste, Îmbrăcat Într-un costum de un alb impecabil, un anume Ruby Cohl care, urcând-o Într-un „Opel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Temerile Mașei s-au dovedit a fi fără temei. Reprezentantul era un om serios, care nu se murdărea pe mâini umblând cu astfel de tertipuri. El Îi oferi găzduire pentru noapte, iar a doua zi, după micul dejun, la care Mașa se Îndopă mâncând o groază de banane și alte fructe exotice, o conduse la bătrâna pe care urma s-o Îngrijească. Bătrânica, Mașa nu știa de ce Îi uita mereu numele, În ciuda celor nouăzeci și trei de ani ai săi, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de tertipuri. El Îi oferi găzduire pentru noapte, iar a doua zi, după micul dejun, la care Mașa se Îndopă mâncând o groază de banane și alte fructe exotice, o conduse la bătrâna pe care urma s-o Îngrijească. Bătrânica, Mașa nu știa de ce Îi uita mereu numele, În ciuda celor nouăzeci și trei de ani ai săi, avea o energie debordantă, mișcându-se prin casă cu o vioiciune uluitoare. Cu memoria Însă stătea cam rău. Ca și bătrâna Tatiana, confunda lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nouăzeci și trei de ani ai săi, avea o energie debordantă, mișcându-se prin casă cu o vioiciune uluitoare. Cu memoria Însă stătea cam rău. Ca și bătrâna Tatiana, confunda lucrurile Între ele. Inițial, văzând-o cât e de vioaie, Mașa nici nu Înțelese de ce ar fi trebuit s-o Îngrijească. Bertha părea să nu aibă nevoie de nici un ajutor. Bătrâna, originară din Tiraspol, absolvise Facultatea de Finanțe din Petersburg și lucrase o perioadă ca secretară În cabinetul lui Buharin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la Început așa a fost. Bătrânica se purtă curtenitor și amabil cu proaspătă sa angajată. Era bucuroasă că are cu cine schimba o vorbă. Apoi deveni un adevărat zbir. Nonagenara trăia Într-o lume aparte, iar acest Buharin, despre care Mașa nu auzise În viața ei, ocupa un loc aparte. De dimineața până seara, bătrânica vorbea de el. Susținea că fusese asasinat de Stalin. Dar chiar așa, asasinat, Buharin continua să-i facă vizite și să-i aducă flori. Buharin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-i facă vizite și să-i aducă flori. Buharin nu venea Însă singur, ci uneori sosea Însoțit de Churchill sau de Truman, iar alteori În locuința lor descindea Însuși Iosif Vissarionovici, cu care bătrânica făcea conversație. Într-o zi, Mașa Își luă inima În dinți și o Întrebă cum e posibil s-o viziteze un om mort!? „Și ce dacă e mort, răspunse bătrâna. Am fost prieteni atât de buni, Încât mă vizitează și acum. Stă aici, pe canapea, picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fel de sărbători, dar se ruga În patul ei, invocând În fiecare seară un alt zeu, rostind rugăciuni În limbi necunoscute Mașei. „Pentru mine, spunea, Paștele-i În fiecare zi. De aceea nici nu mai are rost să-l țin...“ Mașa nu știa despre ce fel de Paște vorbea Bertha, care, Închinându-se când lui Iahve, cînd lui Buddha, cînd oricărui zeu sau dumnezeu, În loc de miel, cerea să i se aducă iepure șchiop. De altfel, nonagenara avea o poftă nebună: mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau dumnezeu, În loc de miel, cerea să i se aducă iepure șchiop. De altfel, nonagenara avea o poftă nebună: mânca orice și se plângea la vecini că n-a mâncat. Cum avea insomnii cumplite, noaptea bântuia prin frigider. În fiecare dimineață, Mașa trebuia să gătească din nou. Băga În ea tot ce-i cădea la Îndemână, decojea până și pereții, hrănindu-se cu var. Privind-o cum dezghioca zugrăveala, Mașa Își aducea aminte de babulea Tatiana, care, cu câteva luni Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâncat. Cum avea insomnii cumplite, noaptea bântuia prin frigider. În fiecare dimineață, Mașa trebuia să gătească din nou. Băga În ea tot ce-i cădea la Îndemână, decojea până și pereții, hrănindu-se cu var. Privind-o cum dezghioca zugrăveala, Mașa Își aducea aminte de babulea Tatiana, care, cu câteva luni Înainte de a se stinge, băga ce apuca În gură, comportându-se ca un copil. Bătrânețea și copilăria, ca și nașterea și moartea, se gândea Mașa, reprezentau În fond două fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Privind-o cum dezghioca zugrăveala, Mașa Își aducea aminte de babulea Tatiana, care, cu câteva luni Înainte de a se stinge, băga ce apuca În gură, comportându-se ca un copil. Bătrânețea și copilăria, ca și nașterea și moartea, se gândea Mașa, reprezentau În fond două fețe ale destinului uman. Nu le puteai despărți una de cealaltă. Ele căutau să reducă omul la câteva trăsături esențiale. Babulea Tatiana și Îndepărtata ei „rudă“ Bertha aveau multe puncte În comun. Ambele avea un comportament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
multe puncte În comun. Ambele avea un comportament ciudat, prima fiind reticentă la orice schimbare venită din afară, iar a doua părea dispusă să probeze pe ea Însăși orice element nou. Bătrâna Bertha se Îmbrăca excentric și insista ca și Mașa să se Îmbrace la fel ca ea. Dimineața mergeau la cumpărături, apoi se duceau la plajă, unde bătrâna nu se sfia să se afișeze În toată măreția de altădată a bustului ei gol, acum doar o ruină, ungându-și Încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]