543 matches
-
totuși și păpuși de cauciuc, înfățișînd niște negrese cârlionțate. Erau căluți albi, cu șa de pânză lăcuită, roșie ca flacăra, urși galbeni și cafenii, păsări mecanice de tablă. Mereu se aflau pe tejghea cinci-șase jucării care țopăiau, săreau, băteau toba, mașinuțe care înaintau prin frecare, rachete care scoteau scântei din coadă. Mama îmi cumpăra de obicei jocuri ieftine, ca acela în care trebuia să reconstitui scene din Albă-ca-zăpada, Cenușăreasa, Crăiasa zăpezilor, îmbinînd bucățele de carton de forme ciudate. Mă plictiseam repede
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
piatră. Cât timp eu căscam gura la el, de pe trotuar, mama intra în diverse dughene ca să cumpere câte ceva pentru sora ei și pentru vărul meu, Marcel. Lua de obicei lavandă foarte ieftină, care se vindea în sticle în formă de mașinuțe, câteva cutii de carton cu ciocolată Piticot sau bănuți aurii de ciocolată. Uneori cumpăra bomboane praline, în formă de păpuși, roze și cu umplutură de cafea. Alte bomboane, portocalii, erau pline cu miere. Când găsea (dar s-a găsit tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în camera lui și venea cu o cutiuță de Cavit 9. Mă servea cu o tabletă galbenă și parfumată, de consistența cerii. Puteam zăbovi așa, jucîndu-ne în colțul nostru de sub mașina de cusut, și-o zi întreagă. El își aducea mașinuțele paradite și-o plimbam pe Zizi peste tot, în remorcă. Se prefăcea că o răstoarnă până mă făcea să plâng de-a binelea ,i se uita pe sub fustă; în acest timp, peste capetele noastre treceau conversația celor două femei, lătratul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un om curios și o fire afectuoasă... Tandră... Cu cei care nu mai sunt în țară a păstrat legătura. Are corespondență cu fiecare, mi-a arătat scrisori, teancuri de foto grafii colorate ! Știa despre fiecare ce face, unde e. Cu mașinuța cumpărată din economii, a colindat cu nevestica lui toată Europa. La ultimele călătorii luaseră cu ei un nepot, pentru că, totuși, aveau de-acum o vârstă ! Atunci când îl întâlnisem eu trecuse de șaptezeci, asta ca să-ți dai seama ce absurdă e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
roage să aducă pentru fiecare dintre membrii familiei câte un dar. Pentru sine, însă, uită să ceară ceva. În noaptea Ajunului, năstrușnicul Moș Crăciun bate la ușă, împarte darurile și, spre surprinderea lui Cristinel, îi înmânează acestuia cadoul dorit: o mașinuță cu telecomandă. Uimirea care se citește pe chipul micuțului nu are margini. El înțelege că este răsplătit tocmai pentru faptul că a pus familia înaintea dorinței sale și nu s-a mai gândit la cadoul propriu. Autoarea subliniază cu grație
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
erau două săptămâni până atunci și mereu o întreba pe mama lui cât mai este, câte zile să mai numere. Tare mai era nerăbdător!... O întâlnea deseori pe bunica și, vorbind cu ea, îi spunea că și-ar dori o mașinuță cu telecomandă sau un DVD cu multe jocuri sau o minge de fotbal sau o bicicletă sau un laptop doar al lui. Multe își mai dorea Dumitrel! Bunica se uita la el și ofta, gândindu-se că nepoțelul ei se
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
își dorește. Moșul se oprise din împărțit daruri, iar Cristinel hotărî să se bucure pentru ceea ce au primit ai lui. Totuși, parcă o umbră se așternea pe chip. Când era gata, gata să plângă, moșul darnic scoase din săculeț o mașinuță mare cu telecomandă. Fața lui Cristinel se însenină, deși știa că nu e pentru el, că doar nu scrisese, dar moșul se îndreptă spre el, îl luă în brațe și îi oferi cadoul. Cristinel se fâstâci și uită să mulțumească
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
iar, puși pe rele. Doar am promis, nu-i așa? întrebă Tommy Rupp. N-am zis c-o să ajutăm la recuperarea băiatului? El și Cain scoaseră la iveală mingi de spumă cu aripioare în coadă, jocuri electronice portabile, chiar și mașinuțe teleghidate. Mark reacționă, mai întâi cu o zăpăceală plată, apoi cu o voioșie de automat. Într-o jumătate de oră, prietenii lui îi îmbunătățiră coordonarea ochi-mână mai mult decât reușise fizioterapeutul în zile întregi. Duane era foarte grijuliu. — Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să sun la fabrică, nu-i așa? Trebuie să mă întorc la muncă, mă-nțelegi tu? Nu pot să trăiesc pe bani moca la nesfârșit. Începuse terapia cognitiv-comportamentală cu doctorul Tower. Karin îl ducea la Kearney în ceea ce Mark numea „mașinuța japoneză“. Renunțase la ideea că ar putea să încerce să-l omoare într-un accident. Sau poate că pur și simplu se resemnase în fața destinului. Tratamentul presupunea șase evaluări săptămânale, urmate de douăsprezece „ședințe de adaptare“ și de oricâte completări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vremuri. Nici Nababul nu era mai abil. ― Interesant, observă de circumstanță Raul Ionescu. Aveți mașină? Profesorul clătină capul. Tot Șerbănică explică: ― Nu. De unde să scoți așa, șaptezeci-optzeci de mii? Ioniță Dragu viră brusc. Se simțea din ce în ce mai stăpân pe volan. " O mașinuță bună... Motor excelent... Ce-ar fi să intru într-un stîlp? Dacă-l ucid pe ăsta, rezolv problema. Cârnul e nebun, celălalt, aproape inofensiv. În fond, ce mai aștept? Ce mai aștept în general? O moarte frumoasă... N-am mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de culori, o conspirație țesută în jurul obiectelor interzise care ajungeau, de peste graniță, ca să îi bucure și să îi fascineze pe urmașii harnici și curajoși ai celor mai drepți dintre traci. Totul arăta și suna diferit atunci când luai în mâinile tale mașinuțele lucioase și mici ale căror portiere se deschideau fără zgomot, totul arăta și suna diferit atunci când gustai băutura fermecată pe care străinii o savurau pe malul Mării Negre (elixirul Sinalco), totul arăta și suna diferit atunci când gustai, cu aerul unei revelații
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
păstrând același tipar al cărții, cu coperțile lor cartonate și limba franceză ivindu-se dintre bulele narațiunii. Posesorii lor (printre care nu m-am numărat niciodată) dețineau între noi un statut niciodată egalat, un statut asemănător celor care își etalau mașinuțele minunate cumpărate de părinții lor din Occident sau din Libia. Tintin, magnifica carte cu povești, nu era decât rareori împrumutată - ea era admirată de la distanță, râvnită și jinduită cu acea invidie hipnotică pe care numai socialismul biruitor o putea naște
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vânătoare, arătând ca o bucată promițătoare de harbuz. Din spate, unde stătea întotdeauna deoarece citise undeva că locul de lângă șofer era cel mai periculos, urmărea cu dezaprobare manevrele violente și neîndemânatice ale mamei sale. Bănuiesc că ai distrus complet biata mașinuță pe care cineva a lăsat-o cu inocență în spatele acestui autobuz. Mai bine ai reuși să pleci de aici înainte să apară proprietarul ei. — Taci din gură, Ignatius. Mă faci să mă enervez, se răsti doamna Reilly, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
idealist. E prea deștept. O să-ți joace încă o festă. Fii atent! Te va trimite din nou după cai verzi pe pereți. Îndărăt la Mandeville! De data aceasta or să te oprească acolo. Om între două vârste, la volanul unei mașinuțe sport, bună să se joace cu ea un student! — Mă duc direct la el acasă. Doamna Levy își adună însemnările despre fundație și opri planșeta, spunând: — Dacă tot mergi în oraș, ia-mă și pe mine cu mașina. Sunt îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pants era ca un defect congenital, un blestem moștenit. — Toți cei pe care îi cunosc au câte un Sedan mare și confortabil, spuse doamna Levy, urcându-se în micul automobil. Tu, nu. Nu și gata! Tu trebuie să ții o mașinuță de adolescent care costă mai mult decât un Cadillac și-mi zburlește mie tot părul. Ca să-i dea dreptate, o șuviță, țeapănă de fixativ, începu să se agite în bătaia brizei, pe când goneau vuind pe autostrada de pe coastă. Amândoi rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fiecare dată, înainte. Brad avea sentimentul vag că viața lui era pe muchie de cuțit. Dar împinse la o parte toate acele gânduri, în timp ce se uita la șinele ce se înălțau mult deasupra lui și la oamenii care țipau, din mașinuțele lor. Ce mai montagne rousse! Mighty Kong! Având o pantă de coborâre de peste o sută douăzeci de metri, oferea oamenilor toate motivele să țipe. Coada posesorilor de bilete nerăbdători fremăta în anticipație. Brad așteptă, așa cum îi era obiceiul, până ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Thelonius Monk și am făcut ceva și mai frumos: i l-am dăruit. Mi-a propus să vin să-l ascult la ea acasă și am fost uluit să văd cum izbutea să-și strecoare lungile-i picioare sub volanul mașinuței Mini Cooper. A demarat la fel de iute cum a izbucnit dragostea noastră. Era dansatoare la Royal Ballet și tocmai urmase niște cursuri de perfecționare la școala Rosellei Hightower din Cannes. Se născuse În India, cu puțin Înainte de proclamarea independenței. Părinții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fost vorba de un tren fantomă, ceea ce, de altfel, nu mi-ar fi displăcut. Ar fi putut scrie: „Am asistat la căsătoria fiului meu cu aceeași plăcere pe care o aveam, cînd el era copil, văzîndu-l că urcă Într-o mașinuță electrică la bîlci“. Ne dădeam În vînt să mergem la bîlci, iar tata, care ar fi putut descoperi aici o mină de comparații, nu semnalează acest lucru În nici o carte. Preferă să dea cu zarul despre providența lui Dumnezeu. Preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dîră de gaze de eșapament În urma lui. N-ar trece de inspecția tehnică, gîndește Wakefield. Și nici vechea lui țară n-ar trece-o, cu dîra ei de fum, ucigător de la mii de kilometri depărtare. Așezată din nou la volanul mașinuței ei, Susan rămîne tăcută preț de ceva timp. — Ei, a fost un eșec, spune În cele din urmă, aprinzîndu-și o țigară. Îmi pare rău. Vrei ceva de băut? Discursul de la muzeu e programat pentru ora opt și este deja cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vrei, neintenționat - ca și acum când vorbesc, dumneavoastră faceți ceva, gardienii stau cu noi și sunt plătiți. Ajungând la concluzia asta, am ajuns să nu mai fac preț pe oameni, pe caractere, nu mai vorbesc - în rest oamenii sunt niște mașinuțe. Poate și pe unde am trecut, bucuriile și necazurile mele, și fapta pentru care sunt acum la pușcărie am făcut-o din prostia lor, a victimelor. I-am întrebat unde sunt banii și au spus că nu vor să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram doi băieți și-o fată. Mama o lua cel mai rău. Nu știam ce-i zi de naștere, decât când, m-am sărbătorit singur. Cred că nici nu știa când eram noi născuți. Jucării în casă n-aveam. Nici mașinuțe, trebuia „să-nvățăm, să-nvățăm și iar să-nvățăm“. Și mai avea o vorbă „Dacă nu știi - te-nvăț, dacă nu poți - te-ajut, dacă nu vrei - te oblig!“ În casă n-aveam jucării; aveam bibelouri. Am spart bibelouri. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
2 ness 1970-PE FONDUL DETERIORĂRII RELAȚIILOR DINTRE MINE ȘI PĂRINȚI (TATA, INFLUENȚAT DE MAMA, MĂ BATE DIN CE ÎN CE MAI TARE), ÎNCERC SĂ TREC GRANIȚA, ÎN YUGOSLAVIA, DAR SUNT PRINS LA STAMORA-ORAVIȚA. MĂ MUT LA PĂRINȚII MAMEI(CHIRA) ÎN BUCUREȘTII NOI ÎMI PLAC MAȘINUȚELE, TRENULEȚELE ELECTRICE, BICICLETA, FOTBAL, TENIS DE CÂMP, CA MODELE ȚIRIAC ȘI NĂSTASE. PROFESORI FAVORIȚIDOI PROFESORI DE MATEMATICĂ ȘI O PROFESOARĂ DE GERMANĂ(FOTOMODEL). MATERIIPLĂCUTEMATEMATICA, FIZICĂ, GEOGRAFIE, ISTORIE, BIOLOGIE, REZISTENȚA MATERIALELOR. MATERII NEPLĂCUTE-DESEN, LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ, FILOZOFIA, ECONOMIA POLITICĂ SOCIALISTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care ea Îl botezase dihor, din cauza mirosului său nocturn pe care-l emana și care-l făcea să semene cu micuțul mamifer speriat. Cu câteva luni În urmă făcuseră un contract secret. Valentina Îi dădea câteva mii pentru jocurile pe mașinuțe sau pentru video game, iar Kevin nu-i spunea mamei că, În unele zile, Vale Îl punea să vină singur acasă. Azi era una din acele zile. Urma să-l urce În metrou, la stația Flaminio, iar Kevin avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm cu spor Deși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-l dezbrace și, lăsîndu-se să alunece la picioarele lui, Începu să-l sărute. În timp ce dorința creștea, uită că Yves Îi putea surprinde, după cum uită la fel de repede oroarea de noaptea trecută de pe faleză. 5 Bacul era tras la chei cînd mașinuța Méhari opri În port. Literele cursive, albe, se deslușeau net pe emailul bleumarin al coșului. Compagnie de l’Iroise. Gildas spunea că Într-o bună zi o va răscumpăra, iar naveta va duce turiștii direct la hotelul lui Loïc... Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]