1,211 matches
-
interioare" a poetului st?pânit? acum de sentimentul tragic al unei existen?e ce ?i-a pierdut Încrederea În „limpezimea ?i senin?tatea" din care alt?dat? credin?a (În propriul destin artistic) z?mislea „icoanele" unui suflet Îmb?ls?maț de „pove? tile-i feerici": „Subiectivitatea interioar? este adev?râtul izvor al liricii", afirma Hegel În „Prelegeri de estetic?", atâta timp cât sentimentele comunic? adev?ruri generalumane, dep??ind experien?a individual? a artistului: „... intui?iile ?i sentimentele, oricât ar apar?ine În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Inc? mintea mea. [...] ?i-acum vedeam, plin de mândrie, Cum În tabloul meu Încape O molcom? monotonie De marmur?, metal ?i ape. Un Babilon de sc?ri ?i-arcade Se Întindea la nesfâr?it; Havuzuri Împro?cau cascade Pe aur maț sau ?lefuit; ?i mari ? uvoaie-ap???toare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, str?lucitoare, Pe ni?te ziduri de metal" . Contemplând, iscodind „z?ri dep?rtate", mintea poetului creeaz? spa?îi „nesfâr?ițe", imagini ? i sugestii ce uimesc prin for
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sine". Câteva pagini aparțin umorului negru, urmuzismului, acel râs galben, ceea ce ne îndeamnă să credem că Theodor Codreanu are disponibilități multiple de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre pildă: "Nae T. e chel. Are mațe de salcie. Râde portocaliu. Uneori merge la cenaclul gâștelor din spermatozoidul porcului. Rânjește la microfon și suduie de Papa. Se pomenește strugure de cățea. Cumpără organe majore și vinde chibrituri cu mămăligă. Își bate joc de capre. E cu gândul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care avea 15 ani de Închisoare și i-am spus: „De ce ești slab?”. „Păi, de o lună de zile nu beau decât apă. Criminalii ăștia nu știu ce au cu noi”... I-am spus: „Mănâncă ce-ți dă, că o să mori, că mațele au 36 de metri, o’ să se lipească și le dăm satisfacție la criminali”. Și În ’59 am auzit că a fost Împușcat. Făcuse 15 ani de Închisoare și fusese Împușcat. Procesul cum s-a desfășurat? Nu știu de ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăștia, cu mâna-ți aruncam un cartuș În cur. Doară nu-s toți așa de proști”... Hai de capu’ meu! Ce fel de mâncare primeați În Gherla? În Gherla ne-o dat o dată o mâncare... da’ cel puțin dacă spăla mațele alea și cu burta, cel puțin să fi fost curate, să nu fie mizeria aia... N-am putut să o mănânc. Și ne-o dat o dată o supă de fasole cu ciorha de la vacă... Știți ce Îi aia ciorhă? Locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să o mănânc. Și ne-o dat o dată o supă de fasole cu ciorha de la vacă... Știți ce Îi aia ciorhă? Locul pe unde fată vaca... O jumătate de castron am avut... Când am văzut... am crezut că Îmi dau mațele afară. Și zic către un consătean: „Auzi, mă, mănânci?”. „Mănânc, da.” Și bagă lingura, o apucă, o bagă În gură și o Înghițește cum Înghite barza... Când Îl văd... Doamne, Maica Domnului! Într-adevăr că o fost foame acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de cameră, care era sănătoasă și în formă de zile mari: Eu nu pot să merg la Sala Palatului, mi-este foarte rău. Nu rezist nici până jos la recepție. Anunță-l pe secretar că sunt bolnavă. Mă usturau cumplit mațele, iar stomacul se zbătea într-una. Eram atât de amețită, încât nu puteam să stau pe picioare. Peste zece minute a venit secretarul, însoțit de o asistentă medicală. Mi-a dat să beau un praf gălbui diluat cu apă. Mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ne mai și despărțisem, că îl văzusem pe Gorman în mașina de poliție care trecea prin mulțime, apoi căderea uimitoare a apelor Niagarei, că mă trambalasem în mașinile din Buffalo toată ziua, mâncând alune și chifle vechi, că îmi simțeam mațele ca de cauciuc și că orașul era neprietenos și umed - pentru că dacă n-aș fi nimerit într-un stat cu vreme așa de urâtă poate mi-aș fi dat mai devreme seama că Simon nu o să îmi trimită nici un ban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
În dispozitivul bateriei de la capătul pistei, unde facem instrucție, se trîntește pe iarbă, Își aprinde o țigară și comentează tot ce se Întîmplă. E un palavragiu compulsiv și cel mai adesea Îl sîcÎie pe Portocală, care pare preocupat să scoată mațele din noi, alergîndu-ne Încoace și-ncolo peste biute și movile de pămînt, trîntindu-ne la pămînt sau făcîndu-ne să pornim șarje Împotriva unui inamic nevăzut. De multe ori, apare o amenințare chimică și ne ordonă să ne punem măștile de gaze
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am coborît din tren, am mers ca liliacul, ghidîndu-mă după un instinct care În acel ceas de noapte s-ar putea să fi fost dereglat de oboseală, de frig și de deznădejde. De fapt, auzeam cum Îmi zbîrnîia ceva În mațe, ceva Între enervare și disperare, lăsînd la o parte foamea. Am fost tentat de cîteva ori să mă Întind pe jos, chiar dacă ceea ce simțeam sub picioare era un fel de ogor, În orice caz un teren neregulat, clisos. La un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e a lor că am ajuns aici, În această fundătură de viață. E numai vina lor că ne risipim un an și patru luni din tinerețea noastră scurtă În acest scenariu atît de absurd, Încît simți cum ți se Încurcă mațele În tine cînd te gîndești. SÎntem totuși niște tipi cu potențial, merităm mai mult, dar iată că acum sîntem AICI, stînd pleoștiți pe lăzile de muniție, sub un mal cenușiu de pămînt și o burniță care se transformă Încet În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întîmplare, uluiți. — A FUGIT CEAUȘESCU, răcnește un tip la vreo 50 de ani, ieșind din salon cu pijamaua descheiată, abia stînd pe el, pe abdomen are lipit un tifon, cu leucoplast - dacă nu se potolește, probabil că-i vom vedea mațele. Ies din Îmbulzeală spre o fereastră, o deschid. Tot orașul ăsta mic țipă un singur lucru. Se văd oameni alergînd pe străzi, la blocul de alături niște copii stau atîrnați pe ferestre fluturînd mîinile și țipînd. Tot orașul bubuie, e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
E nevoie de consens, a zis bine Iliescu. Golani, eu n-am zis că-s golani... — Ai văzut? Aia... — Ce să văd? N-am avut destulă liniște pînă acuma? Am avut la liniște de ne țiuiau urechile, de-ți auzai mațele cum ghiorțăie, și pe-ale tale, și pe-ale lu’ vecinu’. Tot zice Iliescu ăsta chestii care să-i convină lui. A zis că nu se pune la conducere și că comitetu’ ăsta de salvare națională nu participă la alegeri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Haute cuisine Ritz. Și toate au fost bune și frumoase pînă am descoperit unele inconveniente: ciorba de fasole cu afumătură. Asta pentru că după un astfel de festin, seara, În micuțul dormitor din pavilionul de vară, am cunoscut clipe de oroare. Mațele lui Jordache ne-au vorbit limba morții. Lunganul slăbănog din Constanța rînjea tăcut, urmărind ușor amuzat cum faptele curului său otrăvit ne stîrneau o panică oribilă. S-a ales cu o serie de porecle care să reflecte această calitate pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tare - de ce tremuri, mă?» - ălalalt zbiera Înăbușit sub palmă. «Și când te-ai proptit a treia oară, câți centimetri ai vârât, mă? Zece? Cinșpe? Sau a Încăput toată mătărânga?» - și, scurt, l-a Înjunghiat În burtă și i-a răvășit mațele. «Nu eu, nu eu, am mințit», apucase să strige lăudărosul Înainte să primească toată lama. «Știu», a răspuns Enin cel tânăr În timp ce scotea oțelul plin de borhot și sânge, «da’ nu trebuia să minți În gura mare...» A plecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
repede și ca să nu apară alt client Între timp, dădeam o goană turbată până acasă. O dată, În fuga mea dezlănțuită, am călcat pe un pui de găină care-mi ieșise În potecă de pe un rând de cartofi. I-au izbucnit mațele, a dat de câteva ori din picioare și a murit. N-aveam timp să-mi fie milă de el: l-am luat de piciorușe și l-am azvârlit printre cartofi. Abia mai târziu, seara, Înainte să adorm, am plâns, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sau să sufle-n goarnă, așa cum impunea ceremonialul pionieresc. Intelectualul cel mai de vază al satului a trecut glonț pe lângă ei și s-a năpustit În curte trântind ușa cu geamuri În urma lui. În lațele bogate, crețe și galbene avea mațele și oscioarele unui porumbel ce odihnise până atunci Într-un borcan cu formol, iar În mâna stângă ținea, fără să știe, două coaste de om și câteva vertebre. Directorul Încremenise, iar Albu de la Pionieri a clipit de câteva ori nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acolo -, a doua zi să te ții pântecărăi și chiul de la școală. Chiar Îmi făcusem Într-un timp un obicei de umblam cu câteva ghinde prin buzunare. Le dădeam câte o bucățică celor suferinzi de pântece și li se strângeau mațele Într-o juma’ de ceas. Tatapopii făcea și vindea dintr-un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din două Înghițituri. Strigătele lui parcă sună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ia parte la discuții, stropea cu mâncare când Îi ieșeau vorbele din gură. Dordonea fierbea. Când aia scotea prima râgâitură, izbucnea și el: „Ieși afară, purcea nesătulă! Mi-e silă să intru În cancelarie. După ce că miroase de ți se Întorc mațele pe dos, mai și grohăi și plescăi ca-n cocină! Du-te și Îndeasă-n tine până crăpi În laboratorul tău de chimie. Poate dă Dumnezeu și-ți bagi lingura În vreun acid ori În sodă caustică!”. Lizica sărea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vă pot spune c-am Învins-o. Am făcut și sacrificii, dar voința mea a triumfat. Nu Îngădui nimănui - mai ales nemernicilor cu minte puțină - să ia peste picior suferințele mele. Poate că Într-adevăr am ieșit de acolo cu mațe de porumbel pe cap și coaste de om În mână și poate că Într-adevăr am spus că i-am modificat destinul inspectorului Albu, dar cred cu tărie că e numai treaba mea, nu și a oricărui repetent, chiulangiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În vânt. Nu puteai să mă bați numai? Uite și tu ce mi-ai făcut!” - și, cu o mișcare scurtă, Își săltă poalele cămășii. Deasupra buricului avea o rană largă, care mustea de sânge negru amestecat cu borhot țâșnit din mațe sparte. Lui Enin Îi veni să verse, dar se stăpâni și, cuprins de milă, Îl apucă de-o mână pe celălalt: „Hai, bă, dracului să mergem la doctor să te coasă, cum poți să stai așa?”. „I-auzi, domnule, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Începuseră să bată În galben. Trecu apoi Odraslă, ținându-se cu mâinile de pântece și răspândind miros de moarte. În urma lui, Foiște se chinuia amarnic să-l ajungă, strâmbându-și trupul beteag. În vârful bastonului ridicat ținea o bucată de maț tăvălit prin țărână. Striga aproape cu deznădejde către Odraslă, care nu Îl băga În seamă: „Domnule, tinere, dragul meu, ai pierdut ceva! Oprește-te puțin, ți-a căzut ceva pe jos, domnule!”. Trecu, În cele din urmă, și Gogoașă. Enin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încercaseră să mă umilească până atunci, subofițerilor și ofițerilor cărora le făcea plăcere să Înjosească le arătam, cu obrăznicie, din priviri, că Îi consideram niște dobitoci, săraci de minte, neputincioși și mici la suflet precum niște viermișori ajunși brusc din mațul gros la lumina soarelui. Turbau și abia așteptau să mă prindă cu ceva În neregulă ca să mă trimită la zdup. Unul, săracul, ceva mai răsărit la dovlecel decât alții - fapt pentru care l-am și iertat, până la urmă -, când vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un nenorocit În viață! O să fie vai de steaua ta! O să ajungi să cerșești, o să crăpi de foame și de mizerie! Ieși imediat, prostul planetei, boule ce ești, tâmpitule fără demnitate, ce stai acolo la fereală ca un limbric pe maț? Parazitule, vino imediat și pune mâna pe muncă!». Ai avut, ce-i drept, tăria de caracter de a nu-i da ascultare și ai rămas demn, În mijlocul canalului, plin de lipitori, dar cu spinarea dreaptă și privirea hotărâtă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]