1,130 matches
-
într-o patrie liberă și întregită.” Din păcate, optimismul său declarat nu rezistă prea mult pentru că lipsa îndelungată a comunicațiilor cu România (scrisorile lor către familii nu primeau răspuns) îl face să se întrebe: „Să fi început oare marele cadril macabru?” Mai lucid ca toți, Pamfil Șeicaru încetează curând a mai nutri vreo iluzie. Condamnat la moarte în contumacie la 27 mai 1945, el afirmă îndurerat că autoritățile comuniste îi reneagă pe cei ce „îndrăznesc să spună că poporul român este
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
divergențele. Funcționează aici principiul intertextualității, idem et alter, cu un înțeles destul de complex în acest caz. Complexitatea ar veni din posibilitatea unei duble raportări a celor două opere similifantastice. Ambele pot fi colaționate cu sursa folclorică de care depind, accentuat macabră, dar nu ne permite spațiul decât s-o sugerăm. Mai importantă e comparația ce relevă originalitatea fiecărei opere, în care legenda străveche devine simplu vehicul ce poartă absolut independent, în structuri literare diferite, mesaje personale. Un scriitor nu a cunoscut
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
sat trecuse ciuma, „bătrânele bocesc cu gesturi dintr-un ritual ancestral”. Poate că, în concepția regizorală a lui Dan Puric, tabloul ar fi însoțit sonor de bocetul pe nai al lui Zamfir. Acesta e momentul de ruptură, de trecere spre macabru. Rămasă singură, fără fii, mama „își trăiește tragedia lăuntrică”, înghenunchează pe mormântul lui Constandin, „ridică brațele și blestemă”. Aici accentul cade pe forța blestemului, în timp ce la Kadare accentul e pus pe respectarea jurământului (besa), blestemul e doar un pretext provocator
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
pus pe respectarea jurământului (besa), blestemul e doar un pretext provocator. Dar ambele texte lasă să se înțeleagă că biserica osândea legenda învierii unui om de rând. În scena Învierii, așa cum e gândită de Blaga, se produc metamorfoze de un macabru grotesc greu de imaginat regizoral. Fratele își aduce sora, pe un cal fantastic, în noaptea când la biserica satului se prăznuia învierea lui Isus. Aici Blaga iese din scenariul baladesc, cu intenția de a-și insinua concepția ce subminează dogma
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ȘI SUFLET Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului E nemilos să rupi flori, dar e macabru să le și sluțești pe pânze, pictându-le naiv, ca pe straie de stambă, ca pe căruțele de la bâlci ori turnându-le în plasticuri reci, fără ființă, fără parfum, mozolite în culorile industriei vopsitorești. De când e lumea, pictorii florilor sunt
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
la Timișoara și în cursul zilei de sâmbătă. Pentru ce? SE AȘTEPTA UN CADAVRU. Comuniștii vroiau cu orice chip un cadavru. Oamenii aceștia hrăniți cu literatura sumbră a rușilor vroiau cu orice chip să termine congresul lor cu o manifestare macabră. Și fiindcă nu puteau găsi nicăeri un cadavru, au auzit că la Câmpina se găsește așa ceva, și au trimis să le fie adus. În cursul nopții de sâmbătă a fost adus la Timișoara, cu un automobil de către trimișii blocului, cadavrul
Agenda2005-38-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284215_a_285544]
-
Sankt-Petersburg, un mit literar (Ed. Știința, 10 lei); Ștefan Iureș - Vecia abreviată (Ed. Hasefer, 21,80 lei); Jean Giono - Husarul de pe acoperiș (Ed. Leda, 20 lei); Emil Brumaru - Opera poetică (Ed. Cartier, 38 lei); H.P. Lovecraft - Dagon și alte povestiri macabre (Ed. Leda, 14,90 lei); Mario Vargas Llosa - Peștele în apă (Ed. Humanitas, 35 lei); Carol Iancu - Miturile fondatoare ale antisemitismului din antichitate până în zilele noastre (Ed. Hasefer, 15,26 lei); Friedrich Nietzsche - Amurgul idolilor (Ed. Humanitas, 16 lei); Matei
Agenda2005-39-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284249_a_285578]
-
Stellan Skarsgard, Izabella Scorupco. Unul din cele mai terifiante filme din toate timpurile, „Exorcistul“ a fost sursa unor nenumărate coșmaruri chiar de la debutul său din anul 1973. Scris de William Peter Blatty și regizat de William Friedkin, filmul relatează povestea macabră a lui Regan, o fetiță de 12 ani care ajunge să fie posedată de un demon. Singura forță care o poate elibera din prinsoarea demonului și care poate pune capăt torturii ei este un exorcism puternic, pus la cale de
Agenda2005-10-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283467_a_284796]
-
cele mai diverse mijloace, începând de la descântece în vremuri imemorabile și până la procedee sofisticate în epocile moderne. La Institutul de Medicină Legală din Timișoara o echipă de reputați medici legiști trudesc în slujba vieții și adevărului. O istorioară, e drept macabră, a șocat la începutul anilor ’50 populația urbei noastre. Se povestea atunci că șoferul unui autocamion, implicat într-un accident rutier, petrecut la intrarea dinspre Arad în municipiul nostru, și-a pierdut viața la scurt timp după nefericitul impact și
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
VĂLUL PLUMBURIU Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
locul de execuție Ialy-Kioșc, din apropierea marelui serai. De față erau, pe lângă șirurile de ieniceri și mulțimea de popor îngrozită, și sultanul Ahmed al III-lea, crudul său vizir, Gin Ali, precum și ambasadori mai-marilor puteri europene de atunci, invitați special la macabrul spectacol. Cumplita dramă n-a durat decât un sfert de ceas, după spusele unor martori oculari. Călăul i-a pus în genunchi pe toți șase, la o oarecare distanță unul de altul, li s-au scos bonetele, li sa îngăduit
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
până când au ajuns la destinație și s-au deschis vagoanele. Între timp, în Iași au continuat crimele: criminali locali, puși pe jaf, au profitat de ocazie ca să ucidă evrei pe stradă sau în casele lor, unde îi găseau. Acest episod macabru a ajuns să fie cunoscut, la scurt timp după ce a avut loc, în toată Europa și în S.U.A.. Și, cum era de așteptat, a devenit o pată neagră pe istoria României. Astăzi, când se discută despre multe din cele întâmplate
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
nemișcarea sa nega faptul că ar fi putut exista, În el, măcar o scânteie de viață. Mâinile legate de stâlp și rigiditatea stratului de tencuială, care se Întărise, Îl mențineau Într-o poziție dreaptă, puțin aplecat În față, aidoma unei macabre statuete de la prora unei corăbii. Caron, luntrașul umbrelor, s-ar fi putut folosi de el ca ornament pentru barca lui, se gândi. — Înțelegi acum de ce ar fi oportun să se ocupe autoritatea supremă a Comunei. Ar trebui să chemăm... ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Acolo, despărțite doar printr-o fâșie de spațiu gol, parcă Într-o alegorie a râului ce marchează hotarul cu Împărăția morților, se găseau băncile cadavrelor În așteptarea Îngropăciunii. Vii și morți laolaltă, se gândi Dante, ca În rotirile unui dans macabru. Poate că era un lucru bun faptul că acel spectacol Înfiorător era ascuns de vederea oneștilor cetățeni. Poate că vechii persani aveau dreptate: exista, Într-adevăr, o regiune a tenebrelor sustrasă ochiului luminos al lui Dumnezeu, un loc unde chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Privirea Îi alergă spre cufărul ferecat. Pe jos, dinaintea capacului deschis, zăceau foile pe care le zărise prima oară. Le culese cu aviditate, În timp ce constata că leacul miraculos dispăruse. Cel ce Îl ucisese pe spițer Îl sustrăsese, după ce Își executase macabra punere În scenă. Apoi trebuie că examinase foile, pe care Dante și le amintea legate, ordonat, cu o sforicică. Dezamăgirea Îi spori. Paginile erau albe, În afară de două. Pe prima era doar o frază scurtă, În timp ce, pe cealaltă, o mână așternuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lung ca să am timp s-o Întreb: - Dacă nu sunt indiscret, ce căutăm noi, de fapt, pe-aici? - O comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura lui de ambient IT, se metamorfoza treptat Într-o hardughie metalică grosieră, compactă și rece. Am cotit de două sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am timp s-o Întreb: - Dacă nu sunt indiscret, ce căutăm noi, de fapt, pe-aici? - O comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura lui de ambient IT, se metamorfoza treptat Într-o hardughie metalică grosieră, compactă și rece. Am cotit de două sau trei ori, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
chiar dacă nu am fost nicicând prezent la această scenă. Repede, repede, am să deschid geamul camerei în care mă aflu, chiar și cu cioturile mele înțepenite-n nemișcare și pline de sânge, pentru a-l opri să-și aducă planul macabru la îndeplinire. Da, așa am să fac, chiar eu am să salvez omenirea de la dezastrul ce va urma, chiar eu! Acum, haide, mai repede, deschide-te odată, fereastră blestemată, și lasă-mă să-i strig ceva acestui înger legendar, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de frânghie cu putere, până ce trupul lui Calistrat ajunse cu tălpile la două palme de pământ. Legă bine frânghia de tulpină, trăgând apoi de aceasta ca să se asigure că nu se desface. Făcu doi pași în spate, privind la tabloul macabru din fața sa. Verifica dacă nu îi scăpase vreun detaliu și se declară nemulțumit. Bătrânul nu se putuse urca singur acolo, mai trebuia ceva. Porni înapoi spre casă și intră înăuntru. Nu îndrăznea să aprindă lumina, așa încât, pe dibuite, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atît de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crîmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de-a pururi. Să-i fie țărîna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa, pașaportul, alte cîteva acte, ochelarii (lumina zilei se reflecta dureros În lentilele goale rămase lîngă toc). Toate astea, deci, i-au fost Înmînate mamei, la spital, a doua zi de la moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Se apropie să se uite și dânsul, iar apoi Își duse mâna la gură, cu un sughiț. - Dar sunt... - Sunt morți. Cum au spus oamenii dumitale. Zeci de vâslași, aliniați pe băncile lor, păreau să ia parte la o parodie macabră, aplecați peste rame parcă În sforțarea convulsivă a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul timonei. Cadavrele erau umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Mulți francezi din Languedoc. Și apoi pasageri, indicați ca „oameni de peste mare”. Dar de ce ar fi trebuit o corabie creștină să transporte păgâni, și nu ca sclavi la vâsle, ci găzduiți În cabina căpitanului? Și, În plus, sub acel Însemn macabru. Lor le fusese Încredințat tezaurul imperial. Și ce Însemna Împărăția Luminii? Și totuși, În scriere exista ceva inteligibil. Numele acela, Credincioși ai Iubirii. Secta din care făcuse și el parte În tinerețe, grupul secret angajat În luptă cu despotismul papilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce fac În orașul dumitale, e vorba doar de o etapă a ultimului meu drum. - Încotro te duci? Îl Întrebă Dante, din ce În ce mai curios. Și de ce acest drum al dumitale este ultimul? Acest cuvânt Îi răsuna În urechi ca un ecou macabru. Oare se simțea și el, precum Bernardo, aproape de sfârșit? Monerre se oprise În dreptul ruinelor porții romane. În depărtare se zărea colțul de la Închisoarea Stinche, cu Întunecatul său zid orb. Își trecu o mână peste frunte, ca pentru a alunga o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]