3,294 matches
-
De la macarale, contactori, pastile d-alea. Am muncit o lună de zile, de le-am dezlipit cu cuțitul toată noaptea, zi și noapte. Și alea, înroșeam vârful cuțitului la aragaz și dădeam așa... Am furat și după (de pe) BIG, la macaralele alea, că e blocurile alea. Era 300 de mii kilogramul. Și el m-a dat în primire. A făcut: „De unde le-ai luat?“. I-a dat două... nu i-a dat mai mult, două! „Păi, le-am luat din cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eu știu, ceva care să atragă. Și se bagă pe unu, pe doi se bagă, ca să-ți pice șase și cinci, deci să-ți pice cele mari. Când ai nevoie de zar mic, dai în partea cealaltă, unde nu-i macara. Când ai nevoie de zar mare, de fugă, dai la macara. Dacă-l prinzi, plătește dublu. Deci așa se face. Joc cu tine barbut și, dac-ai câștigat și văd că ești nașpa, îmi plătești dublu cât am pierdut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe doi se bagă, ca să-ți pice șase și cinci, deci să-ți pice cele mari. Când ai nevoie de zar mic, dai în partea cealaltă, unde nu-i macara. Când ai nevoie de zar mare, de fugă, dai la macara. Dacă-l prinzi, plătește dublu. Deci așa se face. Joc cu tine barbut și, dac-ai câștigat și văd că ești nașpa, îmi plătești dublu cât am pierdut eu. Și-atunci, dacă vrea, bine; dacă nu, nu joci cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
veche Și înțeapă mai ales. Mlădioasă ca o iușcă Și apare din senin. Pe cei neatenți îi mușcă Și-i împroașcă cu venin. Sper să nu comit o gafă, Dacă o descriu așa: Are gâtul de garafă, Seamănă cu-o macara Cu urechi și cu cornițe Și cu hainele pestrițe. Voind lumea să o vadă, Scoate capul prin zăpadă. Câte-n lună, câte-n stele, Toate-s adunate-n ele; Câte-n apă, pe pământ, Tot în filele lor sunt. Le-
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ceva, dar... Îi era greu să accepte decepția, tocmai ea care nu era obișnuită cu înfrângerile... — Mă întreb pe unde-o fi Gaston. — Nici măcar nu știm cum arată, răspunse Takamori, neluându-și ochii de la actrița de pe punte. Când a apărut macaraua care urma să coboare pasarela, lumea a dat buzna în direcția aceea. Pasagerii, cu bagajele în mână, se pregăteau să coboare. Luați de valul mulțimii, Takamori și Tomoe au ajuns la capătul pasarelei. Primul care a ieșit, transportat cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fratele ei. Marinarul a dat disprețuitor din umeri. Marinarul respectiv i-a condus printr-un coridor în formă de fagure, cu cabine de clasa întâia pe dreapta și pe stânga, până la o punte bătută de soare, unde lumina era orbitoare. Macaraua scotea, cu un scârțâit asurzitor, pachetele din plasa de bagaje și le îngrămădea într-un colț. — Voila! Marinarul cu ochi albaștri le arătă cu degetul o deschizătură la picioarele lor. Era o intrare pătrată, care ducea în cală. O scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Hotelul de lângă noi avea mult mai multe oferte distractive - pe lângă obișnuitele sporturi nautice ofereau iubitorilor de adrenalină posibilitatea de a face: parasailing, windsurfing, kiteboarding, bungee jumping de pe o instalație amplasata pe un mal tăiat în stâncă, dotată cu lift și macara de recuperare a sportivilor. Da, erau ceva mai bine organizați în această privință, dar plaja îngustă cu nisip fin, devenea mizerabilă la intrarea în apă a câtorva zeci de oameni, iar dimineața grămezile de alge, crustacee și moluște aduse de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
n-avea. O luă de braț și Începu să meargă În urma sicriului, dînd semnalul localnicilor insulei, care alcătuiră un cortegiu Înaintînd agale În direcția cimitirului. La cîțiva metri distanță, pe chei, Fersen și Morineau supravegheau descărcarea unei platforme. Deodată, cablul macaralei scîrțîi, se rupse brusc, platforma se răsturnă și toate lăzile căzură În apă Într-o jerbă de stropi. Se scufundară pe loc. Fersen nu-și putu opri uun șuvoi de Înjurături. Morineau Își luă un aer Îngrozit: - Tot materialul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a fost reabilitat, printre alții, și Lucrețiu Pătrășcanu, Focan a vrut să refacă tabloul, dând portretului trăsăturile acestuia. Pătrășcanu era tot în fața unei ferestre, prin care se zărea de data aceasta o pădure de blocuri, fabrici și un fel de macarale de care atârnau pancarte cu citate din discursul lui Nicolae Ceaușescu la acea Plenară. De partea cealaltă a ferestrei, dând să-l cuprindă pe Pătrășcanu ca un fel de mantie ocrotitoare, drăgăstoasă, fâlfâia un mare steag roșu, cu stema Partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui Pătrășcanu. Acum, pentru alegerea lui Băcănel, retușase doar conturul obrajilor fostului lider comunist și schimbase steagul roșu cu stema Partidului Comunist Român de sub fereastra rămasă tot larg deschisă cu un tricolor găurit. În fundal lăsase aceleași blocuri, fabrici și macarale, doar că acestea aveau acum atârnate semnele electorale ale Vechiului Partid Istoric. Din colțul din dreapta-sus, un înger surâdea bucălat, desfășurând o pamblică tricoloră, pe care stătea scris: „Renașterea Națiunii și a Speranțelor, prin credința în Dumnezeu și Rege și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doamna Pancratz nu a mai apărut. Dar nu numai că nimeni nu a mai văzut-o, dar a dispărut și apartamentul ei. Nu mai mă învecinez cu nimeni. Deschid ușa și vizavi e doar perete. Și un tablou mare, cu macarale și buldozere, cum se lucra pe șantiere până nu demult. Și tabloul acela, ce curios, îl pictase unul, Condrat Focan. Nu cred că ați auzit de el. Era în vogă acuma vreo treizeci-patruzeci de ani. Cu proletcultismul, dacă ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Marie, hai, fii cuminte și ieși de acolo, te rog. Se aplecă peste marginea trapei. Nu primi nici un răspuns, numai zgomotul apei picurând pe piatră. — Dacă se rupe scara, o să pici în apă și o să trebuiască să te scoatem cu macaraua de acolo. Să vezi atunci distracție! — Asta dacă nu o mănâncă aligatorii mai întâi, intervenii eu. Am văzut un film așa, adăugă Lurch. Trăiau în canalizare, nu-i așa? Crocodilii ăștia, vreau să zic. Scăpase unu din grădina zoologică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că putem să ne întoarcem să lucrăm aici mâine? Da, cred că e bine așa. Până atunci o să scoatem corpul. Noi ca noi, dar mai mult voi. Bez era prins într-o discuție aprinsă cu un alt polițai, în legătură cu amplasarea macaralei. Deși era foarte interesant din punct de vedere tehnic, mi-am dat seama că-mi tot năpădeau în creier alte gânduri, cum ar fi gazele toxice din stomac și revărsarea inevitabilă de apă și fluide din cadavru, pe măsură ce-l ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
limbricii lui Theo. —Dar nu poți... a început el, după care s-a oprit. Bănuia că, de fapt, Amanda putea. Și dacă situația se înrăutățea... Și-a amintit de fotografiile din ziare cu tați care se legau cu lanțuri de macarale, opreau traficul sau aruncau cu pudră roșie în prim-ministru. Și toate astea pentru că le fusese interzis accesul la copii în urma divorțului. Oare asta îl aștepta și pe el? Oare așa ceva se putea întâmpla cu-adevărat? După ce el și Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prin cele 100 de porți ale înțelepciunii, din care nici Moise sau Iosua n-au desferecat mai mult de 95. Haide. Maximum 96... Sedus de materie, 94 DANIEL BĂNULESCU Că hâr, că mâr, l-au eliberat pe pehlivan, c-o macara și c-un scripete, dintre copcile zidăriei, l-au ghintuit pe moment între fiare și, în loc de-al mai îndrepta la comportament, cu stropșiri sau excludere din Organizația de Bază ori cu burnuzul, Cârmaciul, dintr-o prost înțeleasă solidaritate între
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe luciul cărora tărăboanța patinând, pentru o clipă, îi viră lui Genel culoarea naturală, oacheș-gălburie, a bucii obrazului, într-una precum a colii de hârtie. Bâjbâiră, o vreme, peste găurile de șobolani ale picamerelor, pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurând în jurul lor cu insistența unei ninsori de fulgi metalici și monstroși. Și dibuiră, într-o râpă peste care artificierii erau pregătiți să reverse curmăturile unui deal, plaja miraculoasă pe care, odinioară, descântatul pârâiaș Bucureștioara se vărsa cu vreo 150
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care l-ai schimbat cu Frigul să fie atât de bun și de perspectivă. În sfârșit, Laur pleacă de la restaurant și merge până la capătul liniei de troleu respectând indicațiile primite. În Tomis, noul cartier al Constanței, se vede vânzoleală de macarale, utilaje și mașini specifice șantierelor de construcții, însă trebuia să meargă mai departe să ia o mașină dintr-o stație de autobuz. Nefiind oră de vârf, autovehiculele veneau rar ele făceau turul variantei prin Zona industrială a orașului și tocmai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
negri de soare, cu piepturile pline de un păr creț ca de miel, ținând în mâini mistrii ușoare și dălți de scobit piatra. El cioplea marmura și pe ceilalți îi avea de ajutor. Unii legau bucățile mari, lustruite de lanțurile macaralei, alții o așezau pe bile și el le meșterea. Întâi au potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă, cu muchii ascuțite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lumină ștearsă și grea. Își făcură loc printre despărțiturile de ciment înalte cât omul. Aici erau ucise animalele. Duhoarea de sânge apăsa. Un miros de murdărie deșertată, de sânge încleiat pe lucruri și de sudoare plutea între zidurile vechi. Zgomotul macaralelor care ridicau resturile și al scripeților ce scânteiau în viteză creștea. Toată această larmă de fier frecat și de voci groase și sparte se amesteca cu guitatul porcilor.Un parlagiu deșirat, cu fălcile căzute, îi împingea printr-o poartă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o parte și fripseseră șorici proaspăt. Se auzi un fluierat ascuțit și se ridicară în picioare, ștergîndu-și buzele murdare de grăsime. Sub brâiele de lână săltară cuțitele lor lungi și ascuțite. Plecară. Făcură loc celei de-a treia echipe. Uruitul macaralelor încetă. Începea tăierea boilor. Marin Pisică își încercă pe limbă tăișul cosorului său, cu lama subțire, albastră. O liniște desăvârșită coborî deasupra locului. Mulțimea murdară și zgomotoasă se potoli. Până și parlagiii, speriați de lipsa țipetelor înfiorătoare ale animalelor, vorbeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întoarcă lucrătorii și să-și reia treaba. Da’ nu s- au mai întors, au venit, în schimb, alții, cu niște mașini la fel de mari, parcă erau tramvaie, și le-au tras pe străzi, ca pe niște mistreți împușcați. Când au mutat macaraua, a fost un adevărat alai, toată mahalaua s-a adunat și a mers în spatele ei, ca la mort, până au pus-o aici, unde o vezi. Cabina macaralei se profila ca un elicopter încremenit pe cer. — Unii ziceau că mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au tras pe străzi, ca pe niște mistreți împușcați. Când au mutat macaraua, a fost un adevărat alai, toată mahalaua s-a adunat și a mers în spatele ei, ca la mort, până au pus-o aici, unde o vezi. Cabina macaralei se profila ca un elicopter încremenit pe cer. — Unii ziceau că mai bine le duceau de tot, continuă Petrache, mirat de cât vorbise. Ca să scăpăm de toate amintirile rele. Alții ziceau că mai bine le lăsau acolo, ca lumea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ursulețul de pluș. Petrache simți din nou căldura care-i făcuse inima să se mute, zvâcnind, când înspre creștet, când înspre pântec. — Veneam aici când eram puști, spuse, cu vocea tremurând și respirația tot mai grăbită. Arătă spre cabina macaralei : De acolo se vede tot orașul, până la castel. E odaia mea secretă, acolo, sus. Hai, să-ți arăt... — Mi-e frică, șopti Aurica, privind spre păianjenul negru al cabinei, înălțat la câteva zeci de metri. O spuse însă atât de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ți-e frică, vorbește, spune orice, dar nu te uita înapoi. Își descheie haina, îndesă ursulețul de pluș și trase fermoarul, lăsându-i doar capul afară. Îi făcu semn fetei s-o ia înainte, ea privi spre gâtul lung al macaralei de care, ca un fel de coloană vertebrală, stătea lipită scara, apoi se prinse cu mâna. Urcă primele trepte cu vioiciune, dar după câteva clipe se opri și păru să ezite. — Aș vrea să zic ceva, dar nu știu ce, spuse, ținându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]