18,601 matches
-
format. între ei, Jacques Callot, lorenezul care va poposi la curtea florentina pentru un deceniu și își va lăsa definitiv amprenta cu scenele lui populate de personaje minuscule și nervoase, asemenea scenei de bătălie din expoziție, convingător atribuită de curatori maestrului. Sau Alfonso Parigi, fiul lui Giulio, cu un desen cu valoare documentara, ilustrînd una din întîlnirile Academiei della Crusca. Sau Stefano della Bella, probabil cel mai cunoscut artist florentin al secolului, singurul căruia formația europeană (călătorește la Paris, Amsterdam, Romă
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
șine reclamîndu-și drepturile financiare de la un comanditar rău platnic, a fost pe drept reatribuit lui del Bianco, îmbogățindu-i astfel opera cu un desen autobiografic ce-și are paralelă doar în scrierile sale. Desenul trădează nu doar mîna sigură a maestrului, ci și verva să narativ-umoristică, care va culmina în arta florentina la un artist precum Giovanni da Șan Giovanni sau Îl Volterrano, singurul artist florentin baroc, prezent în expoziție cu nu mai puțin de patru desene. Dincolo însă de calitatea
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
Cearta cu Bernadski, provocarea la duel și scuzele lui". "șHasdeuț se bate în duel și e rănit", comentează G. Călinescu.24 Dar îi și rănește pe alții. Baronul Mayendorf, protectorul tînărului Hasdeu, era "căpitan de cavalerie, instructor de frunte și maestru în duel." " Se spunea că era unul din cei dintîi ochitori din întregul imperiu - notează Hasdeu în jurnal. Se zicea de dînsul că era atît de ghibaci la tragere în țintă, încît din fundul unei camere prin ușa întredeschisă, ochind
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
aleatoriu, poeta sosește în alt punct aleatoriu, sugerînd acea coerență a imprevizibilului care face parte, pînă la un punct, din "logica" plăsmuirii artistice moderne. Cunoscătorii pot savura rafinamentul numeroaselor corespondențe frapante și totuși captivante precum numerele de prestidigitație ale unui maestru: "țin minte mîinile tale deprinse să șoptească/ deprinse să umple potire/ pe mine mă descriau navigînd de-a lungul unei linii/ ce urca pe așchiile madrigalului, caligrafiind filosofal o distonie" (firul subțire al zilei ce se înfiorează de sine). Ca
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
neîncetat de-a baba oarba, locuitori ai "țării B (bătrîni și bolnavi)". Adică toți cei de care nu (mai) vrem să știm... Urmează, la rînd, cei care nu vor să știe de noi și de regulile noastre, vînzătorii din talcioc, maeștrii "graf-ului", prostituatele, homosexualii. Abordări diferite, de la empatie, chiar tandrețe, pînă la povești dureroase de familie, "exorcizate" așa și, în fine, la "autoficțiuni" provocate, pe o temă dată, reușesc, fără filistinisme, să informeze și să ne provoace, eventual, o reacție
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
Gabriel Dimisianu Am în față o foarte atrăgătoare carte al cărei subiect l-am enunțat în titlul comentariului meu. Cartea i-o datorăm lui Ion Hobana, maestrul S.F.-ului românesc și expertul nostru numărul unu în materie de Jules Verne. L-a tradus, i-a consacrat numeroase articole și o substanțială monografie (20.OOO de pagini în căutarea lui Jules Verne, 1979), publicată și în Italia. Acum
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
trăia ultimele zile înaintea sfîrșitului lumii. În această atmosferă "de pierzanie", au apărut amorurile nepermise, infidelitățile erotice, izbucnirile de gelozie și, inevitabil, duelurile. Pentru boierii români, Chișinăul de la începutul anilor 1820 a fost o veritabilă școală a duelului. Unul dintre "maeștri" a fost poetul romantic A.S. Pușkin, care - în perioada 1820-1823 - a fost exilat de țar la Chișinău. Un oraș pe care Pușkin îl numea "Sodomul-Chișinău". A.S. Pușkin și boerii români În decurs de numai cîțiva ani, Pușkin a fost implicat
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
a bucurat de o faimă mondială, deoarece nu i s-a mai găsit cadavrul. Cîțiva savanți au sugerat că acei fossilis colegi de cameră cu pictorul l-au anticipat pe Lenin și, deși nu comunicau prin cuvinte, au comunicat cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă umbră de os. De ce i-a rezistat însă opera rămîne o întrebare pentru
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
Horia Bârnă José Manuel Blecua Perdices s-a născut la Zaragoza, Spania, în 1939. A studiat la Universitățile din orașul natal, din Madrid și din Barcelona, unde i-a avut ca maeștri pe Francisco Ynduráin, Rafael Lapesa, Antonio Badía și Martín de Riquer. Doctoratul în filologie romanica l-a obținut în 1970 cu teza Silva de Poesía del doctor Eugenio de Salazar, condusă de renumitul José María Castro y Calvo. A predat
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
și dezertând rușinos, în cele din urmă, de pe frontul separeului de restaurant. Experimentatul Negru, abia ieșit dintr-o nouă partidă (a câta?) cu insațiabila Ursula, nu s-ar mai sătura privind-o și ascultând-o. Iar și mai hârșitul Orăscu, maestrul întâmpinat ca atare (deși poreclit, cu tandrețe colegială, "porcul") zboară din floare în floare, rămânând în bun menaj cu picanta sa nevastă. Dincolo de plăcerea sesizabilă a articulării și parcurgerii unor astfel de secvențe, Virgil Duda ambiționează să realizeze un desen
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
de ecou în blocada instituită, nu-i așa, de "boierii minții". Îmi aduc aminte că atunci când am auzit prima oară expresia, am găsit-o de-a dreptul simpatică. Îmi închipuiam că se referă la axa culturală românească pornită o dată cu marii maeștri ai secolului al nouăsprezecelea și continuă până la generația lui Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara sau Bălăceanu-Stolnici. Ignoram atunci că una din plăcerile de căpetenie ale ideologilor din zona "cultural studies" e să pervertească sensurile cuvintelor, așa cum viermele pervertește fructul în care
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
la față, rândurile de mai jos, trimise în stilul apocaliptic al mustăciosului Salvador Dali... Iată-le, considerând că ele izvoresc din Gârla scânteietoare la suprafață de jocul gratuit al chimicalelor revărsate dintr-un Baril de țiței scufundat în ea: Iubite Maestre, V-am citit memoriile între două fenomene astronomice: solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară. Sunteți un mare, un fascinant scriitor. O forță de creație uriașă... trezește în viață personaje neașteptate. Oameni obișnuiți devin personaje în Marea poveste a lumii
O promisiune ținută by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11817_a_13142]
-
În linii generale, gîndim, vorbim și scriem maiorescian. În detalii, sîntem noi înșine". (p. 370) Există, categoric, o moștenire a lui Maiorescu la nivelul vieții intelectuale românești, dar ea ar putea fi cu greu numită maiorescianism. Chiar dacă reflexele intelectuale ale maestrului își fac încă simțită prezența în disciplina vieții universitare sau în disputele de idei, aproape nimeni nu mai conștientizează sursa. Ceea ce, în fond, este chiar unul dintre pariurile majore ale criticului junimist. Nuanțat și inteligent, niciodată plicticos, scrisul lui Alexandru
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
postului de radio Cultural și Muzical, am apelat la un tânăr și brav redactor, Eugen Lucan, rugându-l să mă... salveze. Efectiv, cum se spune, nu mai aveam somn. Astfel, aflai că era vorba de corul ilustru Madrigal, de sub conducerea maestrului Marin Constantin, ce împlini de curând cifra, rotundă și grea, de 80. Să fie sănătos!... Autor, - cum de uitasem, - clasicul nostru Chiriac!... Vocea, între noi, amicii, făcând presupuneri - cei mai mulți credeam a fi fost a marelui nostru bas din primii ani
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
am zice, hedonist, legat de împlinirile pe diverse planuri ale ființei omenești, de acea joie de vivre care poate mijloci raportul cu o anume tradiție filosofică și literară. Lucrețiu, Horațiu, La Bruyčre, La Rochefoucauld, Montaigne, Voltaire, Anatole France sănt cățiva maeștri declarați ai eseistului nostru ce relaxează perspectiva religioasă pănă la ceea ce dl Cristian Bădiliță numește "o credință naturală și senină în Dumnezeu". Homo religiosus se arată dispus a pactiza cu epicureul, sub acolada voluptuoasă a "veacului luminilor", cănd noțiunea de
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
București, pe care fiul său, profesorul arhitect Sorin Vasilescu o plănuiește de multă vreme. Implinirea acestei binevenite idei întârzie însă și ignorarea persistă asupra unui nume pentru care arta s-a scris cu majusculă. Aurel Vasilescu l-a avut ca maestru la Școala de Arte Frumoase din București, pe Camil Ressu de care îmi vorbea întotdeauna cu multă admirație. Marii pictori din prima jumătate a secolului XX - și în special Gheorghe Petrașcu - au exercitat o puternică influență asupra tânărului artist care
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
în ceafă. Cât privește supliciul lui conu Costică - acest om atât de extraordinar atât în rele, cât și în altele, a durat câteva luni! Conjuncturile, împrejurările erau potrivite cu atît meșteșug, încât puteau invoca justiția imanentă. Inspirată parcă de un maestru al Inchiziției. Vrând să cruț firea delicată a unora, nu insist și trec mai departe. Mă cheamă șeful (inginerul Aurel Ivanovici)... Ai citit ziarele, nu? mă ia el ca de obicei... Ia vezi și tu ce spune un Canarachis, un
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
obicei... Ia vezi și tu ce spune un Canarachis, un Kalustian... un Kriticos, un Sandu Tudor, teribilul Scutaru. La mai marii rechini ai presei... un Pamfil Șeicaru, un Stelian Popescu, la Blumenfel etc. nu puteam să ajung... Audiența la acești maeștrii ai șantajului începea cel puțin cu un cec de (indescifrabil). Dacă aveai bube în cap. Și cum avem toți... În România, jigodiile sunt ieftine - spune Panighian - în afară de câteva excepții... Stelian Popescu (Universul)... Pamfil Șeicaru (Curentul)... câteodată și Nae Ionescu (Cuvântul
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
inventa și a se reinventa o dată și încă o dată. Vroia să placă. Vroia să surprindă. Uneori era o exilată avidă să se întoarcă acasă. Pe o insulă pustie a găsit un cufăr cu cărți, iar la întoarcere și-a surprins maeștrii corectîndu-i, simțindu-se mai bună ca ei și sfîrșind prin a-i exaspera: “Ai citit prea mult, fetițo”. Știa prea mult, se ascundea în faldurile unei culturi pe cît de strălucitoare, pe atît de blestemate. Nu știa să se inventeze
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
românilor. lîn ZIUA înregistrăm un început de polemică între doi vecini de rubrică. Pe aceeași pagină în care Dan Pavel, politologul care a devenit consilierul lui Gigi Becali, scrie despre „Democrație pe-apucatelea”, Toader Paleologu își intitulează comentariul „Oierul gentilom și maestrul de politologie”, luîndu-l peste picior pe Pavel pentru opțiunea pro Becali a acestuia. „Oier cu cazier. Gigi Becali, condamnat penal!” titrează EVENIMENTUL ZILEI. Altfel spus Becali a pierdut procesul cu Anghel Iordănescu, urmînd să-i plătească despăgubiri pentru insultă și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
autor care a oferit și până acum câteva cărți fundamentale — Reinventarea politicului și Fantasmele salvării sunt doar două exemple — Stalinism pentru eternitate așază trei sferturi de secol de istorie românească în rama judecății politic-filozofice cu gesturile magice ale unui mare maestru al penelului. Galeria în care-și invită oaspeții se află la conjuncția dintre viziunile înspăimântătoare ale lui Bosch și portretistica macabră a „Capriciilor” lui Goya.
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
ochii noștri că scrie „Arhiva operativă” nu se află, de fapt, dosare de „Arhiva operativă”. Dar ce se află? Felicitările de Paști ale turnătorilor? Astfel de exemple demonstrează, în cel mai bun caz, că dl. Pintilie aspiră la titlul de maestru într-un set de materii descrise de-un jurnalist drept „stupide abureli”.
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
de-o incredibilă generozitate, Vladimir Tismăneanu n-a ezitat să-și împărtășeacă imensa experiență, fie că respectivii o meritau, fie că nu. Au existat experimente reușite (Stelian Tănase ori Dan Pavel), dar și pseudo-reputații clădite pe copierea febrilă a propozițiilor maestrului și livrarea lor grăbită la tipografie (nu dau nume, pentru că le-aș face o reclamă nemeritată!) Marea lovitură reprezentată de această carte (Robert C. Tucker vede în ea „lucrarea definitivă asupra comunismului românesc”) provine din perspectiva abordării. Pe cât de simplu
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
privind o istorie ce pare de-o mare simplitate, dar care, pe măsură ce-o parcurgi, își dezvăluie nebănuite zone de întuneric. Imbatabil în deslușirea complicatelor ițe care leagă personaje, evenimente, interese, frustrări și resentimente, Vladimir Tismăneanu este un veritabil maestru al suspense-ului bazat pe amestecul de ficțiune și realitate — ambele avându-și originea în documente. Strategia romanescă e vizibilă și în formula de expunere a subiectului: „istoria” propriu-zisă e o poveste narată progresiv, dar, în contrapondere, există un fabulos joc
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
cromatice ori enarmonice, mai puțin riguroase ori tranșante, dar infinit mai subtile și provocatoare. Discursul, eminamente expozitiv, comportă un travaliu în tonalitate impresionistă, ce recurge la tehnici repetitive sau improvizatorice. Rând pe rând diarist, grefier, martor, avocat, judecător, ucenic sau maestru, Valentin Petculescu ia act, se miră, se confesează, operează și, ceea ce este poate cel mai important, pune degetul pe rană, în așa fel încât entuziasmul ușor exasperat și exasperarea puțintel entuziastă sunt ca niște arcuri misterioase ce nu-și prea
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]