7,652 matches
-
înzestrată cu același tip de motor, alimentat de baterii. Ea poate fi atașată în partea inferioară a aparatului de fotografiat. Fig. 2.29. Magazia pentru material fotosensibil la aparatele de format îngust Anumite aparate de format mediu permit utilizarea unor magazii interschimbabile, fapt care facilitează fotografierea pe diferite tipuri de peliculă (de exemplu, alb-negru, color, diapozitiv) a aceluiași subiect, fără a mai fi nevoie să se expună toate cadrele de pe o casetă de film pentru a o încărca cu altul nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
decât în momentul expunerii. Pentru controlul parametrilor de expunere, anumite camere digitale SLR (DSLR) au un ecran suplimentar (figura 9.8). În ultimii ani, producătorii de aparatură fotografică digitală au dezvoltat back-uri digitale pentru camerele foto de format mediu cu magazii interschimbabile de film. Acestea pot fi montate exact ca și magazia foto (figura 9.9). Atingând performanțe foarte bune, de ordinul câtorva zeci de megapixeli rezoluție pentru senzori, ele au și un preț pe măsură, care depășește 10.000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
digitale SLR (DSLR) au un ecran suplimentar (figura 9.8). În ultimii ani, producătorii de aparatură fotografică digitală au dezvoltat back-uri digitale pentru camerele foto de format mediu cu magazii interschimbabile de film. Acestea pot fi montate exact ca și magazia foto (figura 9.9). Atingând performanțe foarte bune, de ordinul câtorva zeci de megapixeli rezoluție pentru senzori, ele au și un preț pe măsură, care depășește 10.000 de euro. În anul 2006, firma Mamiya a lansat pe piață primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
la alta, Ema și Silviu schimbară brusc direcția de mers și se ciocniră violent. Se ridicară de jos și se pitiră în clipa în care Dan termină numărătoarea, gata să se înece. Exista un loc tabu în gospodăria familiei: podul magaziei cu lemne. Copiii nu se apropiau nici măcar de ușa acesteia. Unele din istorioarele Bicii povesteau că acolo își are casa Baba-Cloanța, vrăjitoarea din poveste. Luana epuizase orice locușor în care se putea ascunde. Ema și Dan îi cunoșteau toate vizuinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din poveste. Luana epuizase orice locușor în care se putea ascunde. Ema și Dan îi cunoșteau toate vizuinile. În timp ce alerga nebunește se întreba: Unde nu mi-a trecut prin cap să mă pitesc vreodată?" Deschise portița de la grădină și văzu magazia. Se opri o secundă, respiră adânc și fără să stea prea mult pe gânduri trase zăvorul. În bezna din interior se născu pe neașteptate o oază de lumină. Stive de lemne, lăzi și cutii deslușiră misterul averii doamnei Cloanța. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
abia atunci realiză că, în afară de vrăjitoarea cea rea, mai exista un pericol, mult mai real și mai palpabil decât primul: șobolanii. Părul i se zburli de spaimă, se ridică într-o clipită și coborî scara. Deschise, cu infinită grijă, ușa magaziei și păși tiptil afară. Lumina zilei dispăruse. Nu-i veni să creadă. Stătuse singură și îngrozită în locul acela înfiorător până înserase și nimeni nu venise s-o caute. Năvăli în camera lui Dan atât de indignată, că avea ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-n gaură de șarpe. Ce vrei, să intru după tine? Luana tremura de indignare. Ar fi vrut să fugă și să nu-i mai vorbească niciodată dar știa că Dan are dreptate. Băiatul nu s-ar fi apropiat de ușa magaziei nici să-l pici cu ceară. Ce fusese, oare, în mintea ei, atunci când luase hotărârea de a se ascunde acolo?! El îi întinse farfuria cu plăcinte fără să-i mai spună nimic. Se uită doar lung la ea și fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era foame. Mestecând voinicește, cu privirile furate de năzdrăvăniile de pe ecran, nu se putu abține să nu se laude: Știi unde m-am ascuns? Nici nu-mi bat capul! După un moment de pauză spuse, plină de mândrie: În podul magaziei cu lemne. Dan scăpă farfuria. Se uită la ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
inspirată, de altfel, deoarece, la un moment dat, prezența Emei îi fu Luanei de ajutor. Se aflau în magazinul universal când, îmbulzeala cumpărătorilor la un anumit raion, le făcu să se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea în magazii, vânzătoarele dădeau la iveală covoare persane. Oamenii se repezeau călcându-se în picioare, stârnind un vacarm și o înghesuială de proporții alarmante. Sanda trase fetițele spre ea și le ordonă în grabă: Stați cuminți aici, mă duc să prind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
învățătoare, în spatele catedrei, devenise și mai însemnată. Când o auziră vorbind parcă nu era glasul ei: Luana Leon, vino aici. Timpul se opri în loc. Vreme de câțiva pași, cât dură drumul până la catedră, Luana gândi: "Te-ai ascuns în podul magaziei și ai stat la taclale cu Baba-Cloanța. Acum nu va mai fi la fel de simplu!" Se apropie de catedră cu ochii nefiresc de mari, ca o căutătură de bufniță, într-o stare generală anormală. Întinde mâinile cu palmele în sus. Palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi era neputința. La concursul fetelor, alături de Luana, mai participau două fetițe, surori, care locuiau peste drum. Copiii trăgeau banca metalică din fața ușii mătușii Vanda și-o înfigeau în mijlocul curții. Asta era capra. Apoi, târâiau bara de bătut covoarele din magazie și aveau paralelele. Cum unchiul Dali făcea rost de orice, verișorii dispuneau de o bârnă nou-nouță. Covorul scos din sufragerie reprezenta solul. Gata! Putea începe concursul. Arbitrul se așeza la masă, cu o coală de hârtie în față, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de lacrimi îl lăsară interzis. Ce-ai pățit? Fata se ridică cu demnitate și-i șuieră printre dinți: În viața ta să nu-mi mai vorbești. O singură dată dacă te mai apropii de mine... O luă la fugă spre magazie. Scoase bicicleta și fără s-o mai șteargă de praf și pânzele de păianjen, agățate peste tot, încălecă și ieși pe poartă în strigătele disperate ale băiatului: Luana, vino înapoi! Unde te duci? Luana! Găsi familia adunată în chioșculeț, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viața, o femeie singură. Se chinuise să trăiască decent cu propriile puteri. Avea act de donație pe bucățica ei de casă și pământ deci putea dispune de ele după cum dorea. Mătușile nu-i ceruseră părerea când își construiseră bucătării, băi, magazii sau garaje. Ea era, la rândul ei, o femeie singură. Divorțase, nu interesa pe nimeni de ce, se întorsese acasă, acasă la ea, în ograda în care se jucase, în locul în care crescuse. Își dorea, mai mult decât orice, un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de bruschețea cu care-l tratase. Îi dactilografie adeverința și i-o înmână personal, cu scuzele de rigoare. Radu simți că leșină sub atingerea dulce a zâmbetului ei angelic. Într-o altă zi, cei doi dădură nas în nas în magazia Nuții. El se fâstâci și fata se întrebă de ce tânărul Noia roșește ori de câte ori dă cu ochii de ea. La începutul primăverii, domnul Zereghia ieși la pensie și organiză masa de rămas bun la unul din restaurantele Iașului. Domnișoara Leon își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sunt femeie cu tine, domnule, ai înțeles? făcu șefa registraturii tremurând. Te rog să-mi vorbești politicos. Eu nu sunt din acelea cu care să-ți permiți să fii grosolan. Nu mai spune! Ai uitat că te-am surprins în magazie cu fustele suflecate. Nu-mi mai jigni soția altfel ai de-a face cu mine. Ești femeie bătrână, ce naiba! Chestia cu magazia o înghiți Nuța cum o înghiți dar aia cu bătrâna puse capac furiei ei dezlănțuite. Avea doar patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu care să-ți permiți să fii grosolan. Nu mai spune! Ai uitat că te-am surprins în magazie cu fustele suflecate. Nu-mi mai jigni soția altfel ai de-a face cu mine. Ești femeie bătrână, ce naiba! Chestia cu magazia o înghiți Nuța cum o înghiți dar aia cu bătrâna puse capac furiei ei dezlănțuite. Avea doar patruzeci de ani iar mucosul ăsta depășise orice limită. Neagră de mânie, năvăli în biroul directorului și se puse pe plâns. Înflori povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tavan. Se vedeau ceva petice de lumină pe pardoseala de pă mânt bătă torit, dar Adam a avut nevoie de câteva clipe ca să zărească ce se găsea acolo, cherestea umedă, care Începuse să putre zească, anvelope uzate, Îngrămădite În fundul acelei magazii lungi și Înguste, și niște cadre de bicicletă atârnate pe pereți, fără roți, fără lanțuri și fără pedale, ca scheletele unor făpturi ciudate. Din a des fășurat o prelată și s-a apucat să mute niște scânduri. Continua să fluiere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de parcă ei i se adresase, iar acum aștepta să-i răspundă. La urma urmelor, a adăugat el Într-un târziu, nu-i decât o sticlă goală. și a zvârlit-o puternic pe lângă Adam, Înspre o stivă de scânduri din fundul magaziei. Sticla s-a izbit de lemn cu zgomot surd, Însă nu s-a făcut țăndări, mai degrabă s-a spart nespectaculos În trei sau patru cioburi care au căzut pe pământul bătătorit. Haide, a spus el. Trebuie s-o luăm
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ta! Ei, spune-i bunicii că și pe mine mă doare în același loc. Ați auzit? Rolă de calcul, întrebă când află ce dorește Carmina, de unde naiba? Uite eu o folosesc și pe față și pe spate, știi că la magazie nu se găsește nici dram. Nici măcar de sămânță. Pare a fi foarte amărâtă de conflictul cu soacră-sa. Acum, de îndată ce pleacă de la birou se duce întins acasă, să vadă ce au mai făcut nebunii ăia de copii, vecina de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un îngheț, de o eră glacială ca să mai poată păstra nealterat ceea ce încă era în ea bun. Nu se simțea capabilă să mai alerge după o himeră fără formă și fără conținut. Care-i? În curtea școlii, pe peretele unei magazii, se cățărase o plantă, ajunsese până la acoperiș, era plină de flori albastre, rotunde. Pentru ce ne sunt date florile? Mai întâi trebuie să știi ce vrei, mă, auzi vocea inflexibilă a lui Alexe și văzu cum buza de jos i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o anexă ce cuprinde o bucătărie modernă și dușuri cu faianța albă. Mai sunt și alte acareturi, printre care un fel de șopron ce adăpostește un cuptor de uscat, și ceea ce la prima vedere pare a fi un fel de magazie de unelte, doar că-i construită dintr-o esență lemnoasa superioară și are o singură ferestruica pătrată, încastrata în ușă, cu geamul fumuriu și opac. — Știai că fulgii de porumb conțin hidrocarbonați în proporție de optzeci și patru la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
gând cu amărăciune și cu părere de rău. Avea Însă, socotea el, datoria morală față de sine Însuși să cumpere cortul. Căută să-și compună o mină cât mai destinsă, eliberată de tirania aritmeticii de fiecare zi. Șefa se Îndreptă spre magazie cu fața spre el, gata să se oprească la cel mai mic semn. Dispăru după o perdea de pluș care masca ușa depozitului de unde se Întoarse cu un minunat cort cenușiu. O culoare pe care Petru o detesta. Singura bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
numea obișnuință. Singurătatea Împrumuta forma casei lor: cu picătura sonoră de apă prelingându-se la intervale egale pe țeava nichelată a chiuvetei din bucătărie, cu cheia Întoarsă de două ori În broască și pusă apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori devastat de căldură. Ducea cu el această singurătate În timp ce urmărea cu fruntea lipită de geam succesiunea regulată a merilor bătrâni care străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În afumătoare. Adus pe jos din târg În fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
simți nu era nevoie să ajungi până aici. Puteai sta și În Piața Carolina. Poarta era Închisă, dar cheia se afla la locul ei. Deschise fără greutate și intră În curte odată cu noul val de ninsoare. Se apropie de ușa magaziei de lemne. Prin Întuneric, degetele sale lungi și fierbinți pipăiau sfioase cuvintele Irlandezului: „je vais me réveiller, dans le silence, ne plus m'endormir, ce sera moi, ou rêver encore, rêver un silence, un silence de rêve, plein de murmures
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]