3,302 matches
-
o detentă mult mai largă și un spațiu de manevră, virtual, nelimitat. Lecturile, audițiile, variatele experiențe culturale pot fi mai bine puse în valoare. Astfel că, de la cronica pitorească a Bucureștiului vechi, în a cărei vâltoare istorică "rezistentă e doar mahalaua", la tema morții în teatrul lui Ionesco, de la proiectarea lui Blaga pe cel mai înalt versant al dramaturgiei autohtone (alături de Caragiale) la rearticularea dilemei lui Gelu Ruscanu, de la lectura în oglindă a jurnalului maiorescian la interpretarea (extrem de personală) a poeziei
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
basmului, pe canavaua căreia se țese intriga propriu-zisă a romanului, totul ține de o Românie cât se poate de reală, recognoscibilă, aflată sub ochii noștri. Evocând copilăria personajului său, Stelian Țurlea face o plină de pitoresc descriere a vieții din mahalalele românești dinainte de venirea comuniștilor la putere: "La noi lumea era așezată cum trebuie: care avea o cizmărie, care o sifonerie, care o frizerie, care vindea înghețată sau borș, care ascuțea cuțite și foarfeci, care era croitor, ceaprazar, măcelar, ceasornicar n-
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
trebuie: care avea o cizmărie, care o sifonerie, care o frizerie, care vindea înghețată sau borș, care ascuțea cuțite și foarfeci, care era croitor, ceaprazar, măcelar, ceasornicar n-aveam, ăștia aveau prăvăliile mai spre centru. Era ca în orice altă mahala, oamenii se cunoșteau între ei și se-ajutau, își transmiteau din tată-n fiu meseriile. Mulți lucrau la rafinăria din apropiere. Mai spre margine erau câțiva machidoni care umblau cu oile de colo-colo, făceau brânză și iaurt pe care-l
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
în pofida capacnelor care i s-au întins în mod grosolan, în pofida manevrelor de culise ale unor geambași ai pieței subterane de artă și în pofida injuriilor incalificabile pe care un cor de agramați din București sau din provincie, dar din aceeași mahala morală, i le-au adresat sistematic, el a reușit să-și păstreze încrederea în vigoarea creației, în vitalitatea artei și în șansele culturii de a trece teafără atît peste mizeriile mărunte și spontane, cît și peste atentatele mari și bine
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
Ceva mai "încropit" a fost Eminescu; la Ipotești avea un domeniu, casă mare și un lac în pădure (căruia i s-a spus "lacul codrilor albastru"), cu nuferi, barcă, lebădă... Otilia Cazimir are, și ea, o căsuță pitită într-o mahala ieșeană căreia i se spune Beilic. Casa de la Haimanale, lîngă Ploiești, a familiei Caragiale nu mai e. în schimb, Vasile Alecsandri are un conac la Mircești; atît i-a rămas întrucît casele din Iași și Bacău s-au restituit. Și
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
îi atrage atenția fiicei sale că nu poate trăi cu Birică "din cîntat". Dar Glanetașu, tatăl lui Ion al lui Rebreanu este un muzicant profesionist și porecla îi vine de la instrumentul de suflat cu care se produce. Muzică "ușoară", de mahala, se face din belșug în Groapa Cuțaridei, imortalizată de Eugen Barbu. Romancierul reproduce versuri numeroase de iubire, dor și jale (La șalul cel negru, pîngeam în tăcere). Versurile narează faptele eroilor care le ascultă, hoți și dezertori (Am fugit de la
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
și jale (La șalul cel negru, pîngeam în tăcere). Versurile narează faptele eroilor care le ascultă, hoți și dezertori (Am fugit de la armată/ pentru-n puișor de fată). Aceștia se identifică pînă la plîns cu personajele cîntecelor. Studentul mutat în mahala, Pricopie, are gramofon și plăcile poartă cîntece sentimentale, mai ales tangouri care o vrăjesc pe fata minoră a gazdei. Cînd e înjunghiat, șeful de bandă Bozoncea cere, ca ultimă dorință, să fie dus la groapă cu muzică. Fără lăutari, cheful
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
patimă... estetică, știuta, de la Bacovia, "vreme de beție". Titlul ciclului următor, Foi îngălbenite, înșală. Poetul se desparte, de fapt, de retorica ofilirii, recuperînd epica, fa-bula din vîrste mai vechi ale poeziei. Iată o imagine cu poantă a dimineții ridicate peste mahala care, cu tot derizoriu-i, scutește un final frumos: "Monopedul cerșetor/ Stă, cu nasul ca un mac,/ La ieșire'ntr'un picior,/ Să mai capete-un pitac.// Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
foarte convins că în momentul de față trebuie să punctăm atât de mult pe acest specific local, cât pe valori europene. De aceea, l-am ales pe Cărtărescu. Cărtărescu este om de punte. Există în literatura sa București-ul cu mahalalele sale, Zaraza, dar și, sau mai ales, literatura mare - de la Kafka la realismul magic al sud-americanilor, de la Beat Generation până la sursele autohtone - Bacovia, Eminescu, Budai-Deleanu etc. Așadar, prin el literatura română are mai multe șanse de a pătrunde în contextul
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
un mecanism pneumatic ascuns, decolează și fîlfîie puțin, zepelin de secol XIX în Bucureștii veacului 21. Bunăoară, Școala de la Sfîntul Sava, pe vechiul ei loc, lîngă biserica numită la fel, cu elevi de familii bune, dar șotioși ca puii de mahala. Bulevardul Academiei, cu clădirile lui mutate, una cîte una, sub pămînt. Case cu nume, case cu personalitate. Statui, precum cele de la Universitate, din care prima dezvelită, într-o atmosferă de sărbătoare populară, cu odă scrisă de Alecsandri, cu drapele și
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
expresivă pierzându-se la orice încercare de rezumare. O voce narativă vioaie, ce empatizează permanent cu personajele și care se strecoară cu dibăcie în lumea evocată, ne transportă în Bucureștiul începutului de secol XIX, un București al imitațiilor și al mahalalei, ce se zbate între Orient și Occident, populat de "o lume pestriță și amestecată, în care anteriul și ișlicul se amestecau cu umbreluța și evantaiul" (p. 34). Ne aflăm în plin proces de înlocuire a practicilor tradiționale cu modelele "evropenești
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
Lisa, care merge cu vacile Mali și Cioanta la păscut, fie adolescentul adus cu forța la București pentru a urma liceul "Spiru Haret", fie studentul la Drept, Litere și Filozofie care citește febril pentru examene, pe acoperișul casei dintr-o mahala pitorească... Urmează alți "avatari", redactorul la Radio, corespondentul Agerpres, intelectualul proiectat în funcții înalte (la Televiziune, Radio, "România liberă"), până la desprinderea totală de Sistem, cu câțiva ani înainte de Revoluția ce avea să aducă o nouă angajare civică și publicistică. Acesta
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
cîntecele de boală, "de foame de scrum". Bolnița lui se numește Spitalul amorului, culegere de stihuri de epocă ale minților rătăcite pe destul de ocolite drumeaguri. E, în ele, o pedagogie superficială, a scufundării în viață și în tabieturile timpului, a mahalalei ascultate în momentele ei de lamento, ca și în cele de frenezie, cînd viața ei colorată se desface în paiete care acoperă, protector, vulgaritatea. Iubitorul de mahalale politicoase, Caragiale, se va fi indignat pe bună măsură. Întîlnirea celor două feluri
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
ele, o pedagogie superficială, a scufundării în viață și în tabieturile timpului, a mahalalei ascultate în momentele ei de lamento, ca și în cele de frenezie, cînd viața ei colorată se desface în paiete care acoperă, protector, vulgaritatea. Iubitorul de mahalale politicoase, Caragiale, se va fi indignat pe bună măsură. Întîlnirea celor două feluri de a face morală, predi----- cînd-o, și culegînd, sur le vif, consecințele, cîteodată, pe moment, atît de dulci, ale lipsei ei, în umbra îndepărtată a orașului, nu
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
mic funcționar, apoi funcționar mediu și epitrop al Bisericii Enii, acolo unde și tatăl său fusese preot și epitrop, Filimon și-a dus existența în perimetrul îngust din jurul Bisericii Enii, locul nașterii sale: Sărindarul, Scaunele, Podul Mogoșoaiei, Sfîntul Gheorghe-Nou, Lipscanii, mahalaua Lucaci înconjurau biserica pe o rază ce nu depășea un kilometru-doi. Mai mult chiar decît Anton Pann, vecinul său de mahala, Filimon a rămas toată viața un bucureștean sedentar. Pașoptist ca traseu biografic (se născuse în 1819), nu a fost
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
a dus existența în perimetrul îngust din jurul Bisericii Enii, locul nașterii sale: Sărindarul, Scaunele, Podul Mogoșoaiei, Sfîntul Gheorghe-Nou, Lipscanii, mahalaua Lucaci înconjurau biserica pe o rază ce nu depășea un kilometru-doi. Mai mult chiar decît Anton Pann, vecinul său de mahala, Filimon a rămas toată viața un bucureștean sedentar. Pașoptist ca traseu biografic (se născuse în 1819), nu a fost cunoscut de pașoptiști și nici apreciat de aceștia. Spre deosebire de aristocrații care au format prima generație de romantici români, și care, încă
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
integral cu Anton Pann, vecinul și prietenul său, din a cărui trupă veselă făcuse parte: spre deosebire de autorul lui Nastratin, Filimon trăgea cu ochiul spre Occident, îmbătîndu-se cu muzica europeană și cu literatura romantică. O tardivă încercare de a depăși lumea mahalalei bucureștene întreprinde Filimon abia în pragul vîrstei de 40 de ani cînd, probabil, după multe ezitări, îndrăznește să ia condeiul în mînă și să dea formă de cronici muzicale opiniilor sale despre muzică și despre interpretarea ei. Era în decembrie
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
în mînă și să dea formă de cronici muzicale opiniilor sale despre muzică și despre interpretarea ei. Era în decembrie 1857, în ziarul "Naționalul" al lui Vasile Boerescu. Prima și ultima dată cînd Filimon iese, fizic, din perimetrul îngust al mahalalei bucureștene se petrece în vara anului 1858, deci cîteva luni mai tîrziu, cu prilejul unei scurte călătorii prin Europa. în ochii săi, evenimentul a căpătat o asemenea importanță, încît s-a simțit dator să-l consemneze în memorii de călătorie
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
a căpătat o asemenea importanță, încît s-a simțit dator să-l consemneze în memorii de călătorie publicate mai întîi în foiletonul aceluiași "Naționalul", apoi în volum separat (Escursiuni în Germania meridională, București, 1859). Va reveni după trei luni în mahalaua Enii, pe care nu o va mai părăsi pînă la moarte, în 1865. A visat vreodată Filimon să scrie literatură? Fără îndoială că da, după ce văzuse că poate scrie cu relativă ușurință, fără eforturi deosebite. Pentru cîntărețul bisericesc ajuns la
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
ulița Colții spre Sf. Gheorghe cel Nou, era pe timpii aceia o piață triunghiulară din care își luau începutul trei ulițe: una ducea spre Bărăție, alta către hanul lui Filaret și cea din urmă se îndrepta spre pescăria veche din mahalaua Scaunelor", cap. X). Pornit pe această pantă încă de la începutul romanului, adică din secțiunea cea mai reușită, Filimon se lasă antrenat în reconstituirea de dragul reconstituirii, fără legătură directă cu trama narativă. Pasiunea arheologizantă a autorului se transformă în artă. Bucureștii
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
vîntul aducînd troiene de zăpadă, iar decorul în care Tuzluc își serba onomastica era altul decît al petrecerilor de vară, "de la via Brîncoveanului din Dealul Spirii și grădina lui Bellu de lîngă Văcărești". Același Tuzluc își sfîrșește zilele bolnav în mahalaua Oțetarilor, după ce suferise un atac în timpul căsătoriei lui Păturică cu Kera Duduca la Biserica Lucaci, aflată peste drum de casa lui Anton Pann, prietenul romancierului. O topografie intimă schițată subtextual formează țesătura cea mai rezistentă a romanului și atestă asimilarea
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
cu presupusul. Poate a trecut prin casa Bărcăneștilor, epitropi ai Bisericii Ienii, unde dascălul îi dă, o vreme, o aspră educație. Pesemne că a fost solist la cor, în trupa Henriettei Karl, a cîntat, în orchestră, la flaut, a bătut mahalalele, a arhivat catastife, a scris cronici. Informate, susținute prin călătorii în capitalele unde se făcea și se desfăcea muzica lumii, cu scopul, dat pe față, de a educa urechile prea puțin șlefuite ale compatrioților lui. Interesat de oameni - cum observă
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
constă în a te duce într-un studiou de televiziune pentru a te întâlni - surprinză, surpriză! - cu mătușa din Australia, de care nu mai știi nimic de patruzeci de ani? De ce se bagă pe gâtul populației astfel de subproduse ale mahalalei minții? De ce modelele românului trebuie să fie cutare vedetă cu decolteu adânc și fese arătate cu generozitate, și nu creatorii și profesioniștii acestei țări? Nu mă uimește numirea lui Alexandru Sassu, mă uimește însă, docilitatea (ca să nu spun servilismul) unei
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
1966 în "Biblioteca pentru toți", ceea ce înseamnă o performanță de consacrare). S-ar zice că Grigore e, dacă nu un întemeietor, atunci primul stăpân al locului, invidiat și respectat ca atare. Dar mai mult decât atât, el e martorul extinderii mahalalei: Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
înseamnă o performanță de consacrare). S-ar zice că Grigore e, dacă nu un întemeietor, atunci primul stăpân al locului, invidiat și respectat ca atare. Dar mai mult decât atât, el e martorul extinderii mahalalei: Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]