833 matches
-
Și îngândurate privesc înspre zări. In palmele zilei norii se-ascund. Gene de aur clipesc din senin... Chemări din vecie parcă aud, Când simt lovituri cu venin. Cerul mă-nvăluie, mă strânge duios. Îmi mângâie clipirea cu lacrimi... „Așteaptă, poete! Fii maiestuos! Tu cântă cu mine și uită de patimi!” Cluj Napoca, 22 mai 2016 Referință Bibliografică: Șoapte cerești / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate
ŞOAPTE CEREŞTI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378994_a_380323]
-
din ținut. La marginea apelor Nilului, se afla bogăție de stufăriș, de trestie inundată de ape și de smârcuri de copaci, între care, cel mai sus se înălțau palmierii. În lagunele de la marginea fluviului răsăreau vegetații încântătoare de lotus, înflorind maiestuos. Mai erau și pâlcuri de papirus cu coroane armonioase, lucitoare, reflectând bunătatea și lumina soarelui. Dincolo de tufărișul înfrățit cu ape, se vedeau maluri înalte, galbene precum spicele grâului, pe care creșteau pâlcuri de pomi mândri, veșnic verzi, de palmieri și
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
în plin frigul minunii : alaiuri - crai și crăiese de abur - zăbovesc sporovăiesc - prin somn și haruri - la fântâna sticlindelor daruri MULȚI ANI mulți ani - nu-nseamnă motiv de trufie: doar să privești - cu liniștea soarelui lumea-n ochi - iar privirea maiestuos transatlantic - să-nainteze - trainic - prin mrejele tulburi de alge - printre bancuri de scoici bănuit perlifere - printre bancuri de pești sumedenii brăzdând neguroase mituri de chiți și s-ajungă - în fine - dar negreșit - la locul de proapăt susur Luminii NINGE... ninge
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MICA SIRENĂ Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului MICA SIRENĂ Ea trăia fericită-ntr-un castel de mărgean În apa dintâia, departe și pururi albastră A marelui cald, maiestuos și pacific ocean, Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră. Și crescută-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase
MICA SIRENĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381374_a_382703]
-
-ntr-o pânză de Șirato.... XX. MICA SIRENĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016. MICA SIRENĂ Ea trăia fericită-ntr-un castel de mărgean În apa dintâia, departe și pururi albastră A marelui cald, maiestuos și pacific ocean, Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră. Și crescută-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
țărm, tot mai des adăsta-n așteptarea Și-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor. El era biet pescar pe la marginea ... Citește mai mult MICA SIRENĂEa trăia fericită-ntr-un castel de mărgeanîn apa dintâia, departe și pururi albastrăA marelui cald, maiestuos și pacific ocean,Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră.Și crescută-n candoare de delfinii cei buni,Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoaseși era fericită când căluți mici și bruniO purtau în viteză prin adâncuri stâncoase.Și avea
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Lama, în Lhasa, pe cea mai înaltă platformă a lumii, în Tibet), pare că trăiește și Marian Malciu, la Ruginoasa, în satul Dumbrăvița, alături de preotul Pavel Pavel și soția sa, Maria, care, după o luptă de douăzeci de ani, ridică, maiestuoasă către cer, o biserică nouă. Personalitatea puternică a preotului, credința și cultura lui, (care îl ridică mai sus de condiția de simplu om) îi inspiră pana scriitorului: Îl priveam pe preotul Pavel din locul astfel ales încât să pot observa
MARIAN MALCIU LA A DOUA INCURSIUNE ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII INTERIOARE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374480_a_375809]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TAINICA IUBIRE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului E ora de amiază, Maiestuos, Azurul se înclină Spre Mare Cu trupul său de Lumină Vibrând de iubire . Din Înalt, când se aruncă, Îndrăgostite valuri I se supun ca la poruncă. Și blând ca zefirul Ce-adie pe undă, Cu blândețea iubirii adânci Le inundă
TAINICA IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374556_a_375885]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului Soarele-și aruncă și azi strălucirile Albind ferestrele spre răsărit Fantomele nopții ‘s topite, întunecimile Alungate în mit. Iată! Ghioceii sunt tot albi, narcisele Zambilele, toporașii, au același miros Îmbătate cu lumină, neînvinsele Se înclină maiestuos. Un zîmbet și un tremor înfiorează Ca în trecutul îndepărtat grădina Același cântec se apropie, se depărtează Sporindu-ne lumina. Codrul e veșnic, dominant, magnific Ascunzând mistere ce umplu de spaime, În labirintul lui neegalat, mirific, E stăpânul pe taine
GÂND DE PRIMĂVARĂ. de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373372_a_374701]
-
mână. Rețeță: se iau la întâmplare muzici și imagini din realitate, se petrec până la o ușă, se permută numerele și căsuțele șotronului, se face un semn discret cu mâna. back back back " Pe lângă plopii cei cu soț Ce se înalță maiestuos În satul mic și luminos Treceam și ieri și trec și azi... Ah, dragoste, inima-mi arzi!" Am rupt manuscrisul. Mi-a fost rușine. Eram printr-a noua și tu erai o hipopotămiță albastră și fugară bălăcită în apele Atlanticului
CREATIONEM II de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373581_a_374910]
-
straie-alese de regină Pădurea, ca-n povestea de demult Și capătă pământul o lumină De diamante albe strălucind. Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios, Își toarce iarna fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gura sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E noapte. Iese luna în înalturi Și scărțâie zăpada sub picior, Ia forme promoroaca de pe garduri Sculptată
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
împodobind.Se-mbracă-n straie-alese de reginăPădurea, ca-n povestea de demultși capătă pământul o luminăDe diamante albe strălucind.Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios,Își toarce iarna fulgii în fuiorulCovorului regal întins pe jos.Ce maiestuos alai prin curți se-adună,Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi!Povești la gura sobei iar răsună.Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi.E noapte. Iese luna în înalturiși scărțâie zăpada sub picior,Ia forme promoroaca de pe garduriSculptată de Maestrul
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
și Răzvrătit pe veci înbotnițat smintit și făr-de-lege oropsit făr-de- sentință prăduit de legiuri și santinele cu dinți de ură și măsele din piatră dură și de-un os ce nu va fi cântând duios nicicînd și nicăieri. Pe Poetașul maiestuos cu flinta-n brațu-i musculos el, mesagerul arțăgos, sus pe Golan privind în jos l-am confundat cu zeul Pan nimfo-maniacul dolofan cel cărui i s-a spus Poetul - un fugaci - el pictor fals al miilor de draci smoliți și
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
mușețel! Vreau mistreț! Și urs! Acuș îți cer și niște fazan ori vreo doișpe potârnichi murate! Un pumn trântit în mijlocul mesei îi făcu pe toți să dispară subit, muzica localului să crească în intensitate și pe bietul câine să urle maiestuos, îndelung, până ce primi un picior din partea brutei și se vârî încolțit sub masă, departe de năpastă. Urmară clipe încremenite, după care foiala personalului localului reîncepu, într-o încercare zadarnică de a obloji rănile mentale ale consumatorului recalcitrant. Individul fu întărâtat
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
ar înbunătăți culoarea și gustul, ca vinul!). Într-o zi ca aceasta, în care sunt sărbătoriți artiștii, timpul face repaus, privește și-și revizuiește actele; se bucură în sinea lui de timp, pentru că artiștii sunt vulturii lui falnici, frumoși, curajoși, maiestuoși, zburând cu el între lume și ideal! La mulți ani, maestre Alexandru Arșinel, vulturul timpului! (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Alexandru Arșinel. Vulturul timpului / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2070, Anul VI, 31 august 2016
ALEXANDRU ARŞINEL. VULTURUL TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375529_a_376858]
-
lume, cuminte. Iată, urme de pași prin omăt și prin frământările-mi târzii. Ninge, ninge genial de banal. O sanie trasă de-un cal, plină de amintirile verii, trece discret peste discul palid al lunii, natura întreagă plutește în alb maiestuos, iar eu visez la gura sobei că beau o cană de vin fiert cu Eminescu, de ziua lui. Și ninge, ninge profund și fecund, ninge armonios și duios peste nepăsarea omului de zăpadă și peste rănile omului din carne și
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
migăloasă, vom sesiza aceeași tendință de a induce lectorului simțământul comod al lucrului știut și răsștiut. Numai că apar semnalele magice din afara arealului tradițional creștin, când cu gândul nu te aștepți. Clopotul însuși este deturnat din simbolistica lui clasică. Pendula maiestuoasă a timpului e asimilată cu sirena, simbolul păgân al morții ca ispită blestemată. Cuvintele și sunetele naturale sunt lipsite de ecou, tăcerea zăvorăște timp și spațiu : Prispa azilului /o găsesc năpădită /de rugi și buruieni, uși blocate cu zăvoare obtuze
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
oamenii, firește, temându-se de moarte, ar prefera robia astrală în schimbul vieții veșnice. Mare dilemă pentru Dumnezeu ! Ei, dar unde este Dumnezeu ? Am aflat ( pe surse - firește ) că Insula Bali, un paradis exotic, o insulă tropicală recunoscută pentru vulcanii săi maiestuoși (înalți de peste 3000 m), tocmai a fost concesionată pentru vreo cinci sau șase veșnicii. De o singură entitate eonică, normal. Ghiciți de către cine ? ..................................... Peste exact un sfert de veșnicie (nici mai mult și nici mai puțin), maleficul Lucifer s-a
ÎNGERI ȘI OAMENI ÎN CĂUTAREA FERICIRII COSMICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372457_a_373786]
-
Sânger”, Eminescu a căutat să scrie o dramă istorică dedicată acestui personaj, care să poarte același titlu cu al poemului ”bardului de la Mircești”, mărturie conferită în manuscrisul 2278, f.18 și 2262, f.107v și următoarele, din cadrul Bibliotecii Academiei. Apropierea maiestuoasă a lui Alecsandri de creația populară a fost pentru tânărul Eminescu un exemplu plin de roade.( 13) Având ca susținere materială manuscrisele eminesciene de la Biblioteca Academiei, putem afirma cu toată convingerea că, dacă puterea financiară i-ar fi permis publicarea
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
totul, iau frumușel păstrăvul din jgheab, îl pun în pălăria mea pe care o umplu cu apă și urc drumul spre casă. Mă opresc însă la știubei și arunc păstrăvul în apă. A început să respire bucuros și să miște maiestuos din aripioare. Cât de frumos era, ce buline roșii îi împodobeau corpul, doar pe șira spinării era mai întunecat! Am alergat spre casă, am luat bucățele de pâine și le-am aruncat în știubei, să aibă păstrăvul meu ce mânca
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
-ului, dar și romanței”, Titel Popovici a fost unul dintre inspiratorii de la care s-a cules rod cu rod pentru „cămara” Patrimoniului Muzical Românesc, unde Editura „Biblioteca Bucureștilor” îmbogățește rafturile viitorului, cu bijuterii editoriale, unele dintre ele scrise tot la fel de maiestuos, cu mângâierea cuvântului și înălțarea prin cuvânt... cuvântul scris și cuvântul vorbit al celui mai dăruit cu har prezentator de spectacol, dar și jurnalist și scriitor, Octavian Ursulescu. Din aceasta a legat rod o floare de carte, într-o ediție
TITEL POPOVICI. O CARTE DE OCTAVIAN URSULESCU, PRIN CARE MUZICIANUL ŞI IAŞIUL LUI VIBREAZĂ . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346016_a_347345]
-
amintit de nucul bătrân din curtea casei sale. El este dominant în trăirile Elisabetei, chiar dacă nu știe cine l-a plantat în fața casei. Este mândră că el „e solitar și a pus stăpânire pe aproape jumătate din grădină, a crescut maiestuos în acest minunat ochi de curte, și-a întins crengile cât mai aproape de casă...”. De altfel, într-un interviu, autoarea sublinia cu emoție:„Nucul din curte, cu ani mulți de viață (peste patru decenii), ne-a adăpostit în zilele toride
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
am durat până acum, cu trudă și sacrificii. Acasă, sufletul meu este al meu și timpul îmi aparține, și fiecare piatră, și fiecare fir de iarbă, fiecare pom care înflorește, odată cu mine, pentru că legătura este pe viață. Acasă, sub nucul maiestuos, dătător de liniște și răcoare în arșița verii... Cu cele mai scumpe daruri ale vieții sale - sufletul și inima, gânditoarea și visătoarea artistă cutreieră lumea. Față de ele nu are nici un secret, nu le-a trădat niciodată și nici ele nu
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
mai mult inconștient decât conștient, o zvâcnire a orgoliului profan. În literatură, mulți sunt cei care au curajul să scrie, dar nu și vitejia de a putea transmite un mesaj elevat prin lucrarea lui. Scrisul este o îndeletnicire, o așezare maiestuoasă a literelor în pagină și numai ideile dezlănțuite dintr-un sistem superior fiindului teluric creează cuvintele pornite să dea înscrisului strălucirea luminii deusiene. Acel eu este cu totul diferit de existentul profan al pământului, el vede în eter și simte
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
cântăreț bisericesc cunoscut, care s-a înscris la loc de cinste în rândul marilor oameni de cultură, plămăditorilor de limbă, culegătorilor de folclor, muzicienilor rafinați, într-un cuvânt, reprezentanților de seamă, cu care veacul al XIX-lea românesc a intrat maiestuos în istorie. • 10. Al. Stănciulescu-Bârda, Nicolae Iorga. Concepția istorică (Prefață de Acad. Ștefan Pascu), ediția a II-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 370 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 26 lei; Prima ediție a cărții a apărut
OFERTĂ DE CARTE (19) MAI 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346963_a_348292]