KorAP: Find »[drukola/base=mamaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...33 >

803 matches

Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403

de la fetele lui Gafton, cu puțin timp înainte. Mamaie mă ocăra, iar tataie se văieta, gândindu-se că Dumnezeu îi ocrotise în ziua aceea. Numai eu, cu ochii măriți de frică priveam când la unul când la altul. Înțelesesem că mamaie îmi observase lipsa după ce trecuseră țiganii și speriată alergase în urma lor, să vadă dacă nu cumva mă țineam după ei cu restul copiilor din sat. S-a întâmplat să vină și tataie de la câmp și amândoi, înnebuniți de lipsa mea

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
să mă apropii de poartă. Trebuia să mă joc în mijlocul curții, „la vedere”, cum spunea tataie. După mai bine de o oră, plictisită, dar totuși mulțumită că ar fi putut fi și mai rău, m-am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
în mijlocul curții, „la vedere”, cum spunea tataie. După mai bine de o oră, plictisită, dar totuși mulțumită că ar fi putut fi și mai rău, m-am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer porția de lapte proaspăt. Mamaie mă privea cu coada

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer porția de lapte proaspăt. Mamaie mă privea cu coada ochiului. Într-un târziu m-a întrebat: -Ce prostie ai mai făcut de stai așa cuminte? Am ridicat din umeri, ceea ce ar fi putut însemna “Eu știu ce înseamnă prostie pentru tine?” și la fel de cuminte, am

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
cana mea din tablă smălțuită, albă cu floricele roșii, era agățată sub o policioară. La fel de repede m-am întors, dar cum în ziua aceea totul îmi mergea „de-a-ndoaselea”, am alunecat cum am intrat în grajd și m-am oprit în mamaie, care se rdica cu găleata în mână. După câteva balansări pe care le-am făcut amândouă, m-am oprit cu piciorul în găleată, iar mamaie a căzut înapoi pe caunul șubred, care trosnind sub greutatea ei insignifiantă, a dezechilibrat-o

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
îmi mergea „de-a-ndoaselea”, am alunecat cum am intrat în grajd și m-am oprit în mamaie, care se rdica cu găleata în mână. După câteva balansări pe care le-am făcut amândouă, m-am oprit cu piciorul în găleată, iar mamaie a căzut înapoi pe caunul șubred, care trosnind sub greutatea ei insignifiantă, a dezechilibrat-o încă o dată. Speriată a încercat să se agațe de mine. Laptele îmi umpluse pantofii și o priveam cu ciudă pentru nenorocirea în care mă vârâse

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
să se ridice înainte să ajung?” Eram una peste alta, cu laptele care se prelingea încet printre picioarele noastre și mirate de rapiditatea scenei, nu îndrăzneam să ne ridicăm. Numai mugetul vacii ne-a trezit din starea de șoc pe mamaie iar pe mine, din cea de frică. Cu inima bătând să-mi spargă pieptul așteptam să vorbească ea întâi. -Te-ai lovit? m-a întrebat cu o voce grijulie. M-am bucurat că era întuneric în grajd și nu mi-a

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
voce grijulie. M-am bucurat că era întuneric în grajd și nu mi-a văzut zâmbetul; atunci în mod sigur și-ar fi schimbat culoarea timbrului. Am oftat mulțumită și am răspuns cu un mârâit care însemna mai mult „da”. Mamaie speriată m-a împins de pe ea, cu un oarecare efort s-a ridicat, pipăindu-mă din cap în picioare, să vadă dacă mă durea pe undeva: -Slavă Domnului, că nu ți-ai rupt ceva, maică! Astăzi prea nu ne-a

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
nu ți-ai rupt ceva, maică! Astăzi prea nu ne-a fost bună ziua. Mă așteptam să fiu acuzată și ajunsesem să fiu compătimită, așa că deodată din mintea mea sentimentul vinovăției a dispărut ca o picătură de rouă și după vorba mamaiei, am crezut că „așa ne fusese scris în ziua aceea să pătimim!” -Și laptele?! am întrebat-o mirată. -Să fie morților! mi-a răspuns cu voce calmă, ca și cum le făcusem un bine morților ei dragi. -Să le fie! i-am

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
iernii și știam că fusese săracă și șchioapă. Eram mulțumită, dacă nu chiar mândră de întâmplarea cu laptele. Atâția morți aveau ce bea în seara aceea! Nu am mai avut timp să fac altă „prostie”, era deja târziu. Spălată de mamaia, cu codrul de pâine albă în mână, făcută în cuptorul de chirpici din spatele casei, înmuiat în laptele cald, dar muls de dimineață, căci cel de seara îl lăsasem să se verse pentru morți, m-am lăsat dusă de tataie în

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
laptele cald, dar muls de dimineață, căci cel de seara îl lăsasem să se verse pentru morți, m-am lăsat dusă de tataie în brațe până în casă și o dată culcată am adormit mulțumită. Pentru prima dată nu o auzisem pe mamaie spunându-mi „Să vină Maria să te ia, că dacă nu m-au albit fetele mele, tu o să mă și omori, maică!” Nu făcusem nimic mai mult decât de obicei, poate chiar mai puțin, atunci de ce să fi dormit supărată

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418

și încercam să-l sar, dar ochiul ei expert mă trimitea înapoi și numai după ce îl silabisam în gând sau îl înlocuiam cu altul de la mine, citeam mai departe. Într-o sâmbătă am plecat la țară. Îmi era dor de mamaia și poate un pic mai mult de tataie. Cu o vară înainte îi promisesem “Orfanei” să o duc la păscut. Dacă în tabără plecasem cu inima cât un purice, la țară plecasem cu ea plină de bucurie și mai ales

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
calul pentru colectiv. Norocul nostru că tarlaua cu cartofi era peste gârlă, la marginea pădurii, așa că nu aveam prea mult de mers pe jos. La cel mai mic zgomot, în zori am deschis ochii; tataie se îmbrăca pe întuneric, iar mamaia îl certa să nu mă trezească. Am sărit din pat ca un titirez și am fugit să-mi iau din camera de la drum rochița albă. -Nu te duce, mamă, cu rochia asta bună la câmp, las-o pe când te duci

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
Am sărit din pat ca un titirez și am fugit să-mi iau din camera de la drum rochița albă. -Nu te duce, mamă, cu rochia asta bună la câmp, las-o pe când te duci la tuș-ta! mi-a spus mamaie cu părere de rău, când mă chinuiam să mă îmbrac repede. -Lasa-mă, mamaie, că nu m-a văzut nici Veta, nici Moacșa și nici astea de peste drum; vrei să mă vadă tot mică și proastă! i-am răspuns grăbită când

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
din camera de la drum rochița albă. -Nu te duce, mamă, cu rochia asta bună la câmp, las-o pe când te duci la tuș-ta! mi-a spus mamaie cu părere de rău, când mă chinuiam să mă îmbrac repede. -Lasa-mă, mamaie, că nu m-a văzut nici Veta, nici Moacșa și nici astea de peste drum; vrei să mă vadă tot mică și proastă! i-am răspuns grăbită când stăteam cu palmele întinse să-mi toarne apă să mă spăl pe față

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
nici Moacșa și nici astea de peste drum; vrei să mă vadă tot mică și proastă! i-am răspuns grăbită când stăteam cu palmele întinse să-mi toarne apă să mă spăl pe față. -Gogule, adu tu vaca! i-a strigat mamaie când mă chinuiam să-mi închid cataramele sandalelor pe care mi le cumpărase mami, înainte să plec în tabără. -Du-te, maică, în teneși! mi-a spus mamaia cu părere de rău. Nu i-am răspuns nimic, dar în sinea mea

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
apă să mă spăl pe față. -Gogule, adu tu vaca! i-a strigat mamaie când mă chinuiam să-mi închid cataramele sandalelor pe care mi le cumpărase mami, înainte să plec în tabără. -Du-te, maică, în teneși! mi-a spus mamaia cu părere de rău. Nu i-am răspuns nimic, dar în sinea mea eram supărată pe ea că îmi făcea atâtea observații cu noaptea în cap; ce, eu nu eram țărancă la fel ca ea, doar veneam de la oraș și

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
puțin, de teamă că ceilalți copii râd de mine. Am aruncat două priviri fugare, una spre “Orfana”, care îmi stricase ziua și alta spre Marin, care, de data aceasta, mă privea cu părere de rău. Când am întratât în curte, mamaie a alergat spre mine îngrijorată. Mai târziu am aflat că vestea despre pățania mea îi ajunsese la urechi, mai repede decât avusese tataie timp să-mi găsească sandaua. -Dar-ar boala în ea de vacă, bine că nu ți-a băgat

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
a spus cu aceeași jale în voce, pe care o auzisem și de la tataie. -Mamaie, crezi că o să se supere mami că mi-am rupt rochia? am întrebat-o cu toată sinceritatea. - Dar-ar în ea de rochie! a început mamaie. Păi bine, mai fată, dacă te schilodea vaca, nu ne nenoroceai? De data aceasta nu am rezistat și cum eram singure, i-am răspuns: -Vorbești ca tataie și am început să-l imit. Cu ce vă nenoroceați? Cine rămânea schiload

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
nenoroceai? De data aceasta nu am rezistat și cum eram singure, i-am răspuns: -Vorbești ca tataie și am început să-l imit. Cu ce vă nenoroceați? Cine rămânea schiload[, eu sau voi? am întrebat-o curioasă să aflu răspunsul. Mamaie mă privea de data aceasta mirată, dar nu de întrebarea mea, ci de faptul că nu pricepusem, până atunci, că o nenorocire de-a mea i-ar fi durut și pe ei la fel de mult. -Păi noi te iubim! a început

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
odaia de la drum, unde am așteptat să scoată din șifonier a doua rochie, de care eram la fel de mândră ca și de prima, care acum zăcea ruptă în două pe prispă. -Las-o pentru duminică, când mergem la biserică! mi-a spus mamaie cu părere de rău. Nu i-am răspuns nimic și grăbită am tras-o pe mine, de frică să nu se răzgândească și să-mi dea alta din vara trecută. -De ce nu ți le-a făcut mă-ta mai

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
el și le lasăa la alții! i-am răspuns grăbită și fericită că mă vedeam mai frumoasă în rochia bleu cu cocoșei roșii. -Plec după Mia la vie! Mi-a spus tataie că păzește cu Mița! i-am spus hotărâtă. Mamaie vorbea, iar eu închideam poarta în urma mea fericită că nu-mi văzuse vânătaia de la picior, căci în mod sigur m-ar fi bandajat, cum avea obiceiul, cu o bucată de pâine înmuiată în vin. Nu-mi păsa că îl lasa

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
a continuat Mița. Mia răsucise deja trei țigări, le lipise marginele cu salivă și după ce le-a măsurat cu privirea, ne-a întins la fiecare câte una. De data aceasta îmi era frică la gândul că ar putea să afle mamaia și am ezitat înainte să întind mâna. Mia a aprins-o prima și cu aerul unei adevărate fumătoare, a tras din țigare, care ardea la fel de repede ca și flacăra chibritului, după care i-a aprins-o și pe a Miței

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
uitam la ea cu ură și mi-am spus în minte: Oare așa este la țară, nenorocirea unuia este și a celorlalți sau le este frică să nu-i bagi în vreun bucluc?” Tataie se plânsese că îl puteam nenoroci; mamaie de asemeni; acum Mia și Mița gândeau la fel, numai la mine nu se gândeau cât sufeream că îmi pierdusem rochiile. Vroiam să-i aud: Ne pare rău că te doare sau că nu mai poți să te fudulești cu

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
m-am așezat pe un preș sub prun și, cum le consideram vinovate de a doua nenorocire, le-am lăsat să coacă porumbul singure și să mă servească. Numai seara, când am întratât în curte, mi-am amintit că pe mamaie nu o impresiona domiciliul meu și riscam să mă certe pentru rochie, așa că, fără să mă vadă, m-am strecurat în odaia de la drum și după ce mi-am tras la repezeală un trening pe mine, am aranjat rochia pe un

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]