2,207 matches
-
naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci se agață la ora asta de fundul opulent al acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin, al Maimuței). Bag mâna-n foc că-ți coci singură pâinea, nu? (La fel ca în noaptea aceea toridă de primăvară, în apartamentul meu din Yellow Springs, în chiloți și sutien, cu făină în urechi și linia frunții îmbrobonită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-n cur de bani sau averi. Hei, și pe mine mă doare-n cur, Dovlecel, nu m-am mânjit cu ele sau alte chestii din astea care țin de clasa mijlocie! Ah, tu, fată cu corp perfect disproporționat! Tu, opusul manechinului kilometric! N-avea, deci, pic de țâțe; și ce-i cu asta? Firavă ca un fluture la bust, dar dăruită ca o ursoaică mai la vale! Avea rădăcini, asta cred că vreau să sugerez. Avea niște picioare de fotbalist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-o fi dus la un telefon, să discute cu doctorul ei. Dar el ar fi stat de vorbă cu ea? Mă îndoiesc! Trebuie s-o facă, mutul ăla nemernic, până nu-și pune nebuna în practică răzbunarea ireversibilă! UN MANECHIN ÎȘI TAIE BEREGATA ÎN AMFITEATRUL ANTIC; spectacolul cu piesa Medeea întrerupt de o sinucidere... și vor publica bilețelul pe care îl vor găsi, mai mult ca sigur, într-o sticlă vârâtă în vongă. „De vină-i Alexander Portnoy. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru societate. Cu cât naturalețe își poartă idealismul, mi-am zis eu. Da, iată genul meu de fată, așa trebuie să fie - inocentă, inimoasă, zaftig 1, nesofisticată și zdravănă la cap. Da’ bine-nțeles! Nu mai vreau vedete de cinema, manechine și curve, sau vreo combinație între astea trei. Nu mai vreau cât oi trăi extravaganțe sexuale, sau continuarea extravaganței masochiste în care m-am complăcut până acum. Nu, nu vreau decât simplitate, sănătate, nu o vreau decât pe ea! Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei. Seara, după ce (la cererea mea) și-a petrecut ziua arătându-mi străvechiul oraș arab Akko, Naomi, și-a prins cozile într-un coc dublu, ca o bunică, îmi amintesc că exact asta mi-a sugerat. „Cât de diferită de manechinul meu, cu perucile și meșele ei, și cu ceasurile petrecute la Kenneth’s. Ce schimbare ar mai fi în viața mea! Un om nou! - alături de această femeie!“, îmi ziceam eu. Ea plănuise să înnopteze sub cerul liber, într-un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
darămite cu o Cuplare. Sper că lui Sanford i-au plăcut butonii, după toată povestea asta de dragoste neîmplinită, mormăi Thack, cu gura plină de ace de gămălie, În timp ce prindea cu mare grijă o bucată de tafta lila de un manechin de croitorie. —Și Încă o chestie groaznică. Trec prin toate astea, mă dau peste cap să rezolv treaba, și apoi mă duc la apartamentul lui Sanford de la Mark și totul a fost... a fost absolut groaznic, groaznic. Lauren Îi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
moară. M-a făcut dobitoc. M-a împins! În ziar îi arată pe mama și pe tatăl vecinului de deasupra, plângând lângă sicriu. Dar dăduse combina mult prea tare. În ziar zice că o fată pe nume Denni D’Testro, manechin, a fost găsită moartă în dimineața asta în apartamentul ei din centru. Și nu știu de ce, dar sper că nu Nash a preluat apelul pentru ambulanță. Stridie arată cu degetul spre radio și zice: — Haide, tati, omoară-l, altfel mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
agenda lui Helen au murit la data la care le-a fost notat numele. Printre celelalte știri, sunt articole de ziar despre lucruri și mai îngrozitoare. Azi, Denny D’Testro. Acum trei zile, Samantha Evian. Acum o săptămână, Dot Leine. Manechine tinere toate trei, găsite moarte fără nici o cauză aparentă a morții. Înaintea lor a fost Mimi Gonzales, pe care prietenul ei a găsit-o moartă în pat, fără nici cea mai mică urmă. Nu a existat nici un indiciu până la autopsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zic. Și Mona dă din cap deasupra ruinelor însângerate de pe prosopul de la motel. Zice: — Deci vreți să puneți capăt atâtor crime cu alte crime. E vorba doar de Helen, zic. Și poate și de Nash, dacă teoria mea în legătură cu moartea manechinelor e corectă. După ce-i omorâm, ne putem întoarce la normalitate. La televizor, tânărul cu microfonul zice că zona centrală a fost în mare parte paralizată de incendiul de gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
brânza nu e un vițeluș chinuit. Că este dreptul meu, ca ființă umană, să mănânc așa ceva. Fratele cel Mare cântă și dansează pentru binele meu, ca să nu încep să gândesc prea mult. În ziarul local de azi e un alt manechin mort. Este un anunț care zice: În atenția clienților magazinului de animale de companie Falling Star „Dacă un câine pe care l-ați cumpărat v-a molipsit copilul de turbare“, zice anunțul, „vă puteți constitui ca parte civilă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are legătură cu faptul că am stat la o aruncătură de băț de tânărul cu favoriți care a murit în barul de pe Third Avenue. — Aha, zice. Vă referiți la Marty Latanzi. Îl întreb dacă are legătură cu faptul că toate manechinele decedate prezintă semne de raporturi sexuale post-mortem, la fel ca soția mea în urmă cu douăzeci de ani. Și, fără îndoială, au înregistrarea video de la camera de supraveghere în care apar in timp ce stau de vorbă cu un bibliotecar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la infinitul spațiului cosmic, la frigul și liniștea de neînchipuit. Paradisul în care tăcerea este o răsplată suficientă. Îi spun lui Helen că trebuie să mă întorc acasă ca să rezolv ceva. Și asta repede, înainte ca situația să se deterioreze. Manechinele moarte. Nash. Polițiștii. Toate astea. Nu-mi dau seama cum a pus mâna pe descântec. Ne înălțăm mai sus, și mai departe de mirosuri, departe de zgomotul motorului diesel. Ne ridicăm către liniște și frig. Mona, care citește din agendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de pe Third Avenue în care mă întâlneam cu Nash, barul de lângă spital. — Ce gen de urgență medicală? Patruzeci de majorete profesioniste afectate de insolație. O echipă de volei feminin care are nevoie de respirație gură la gură. O echipă de manechine care solicită o examinare mamară. Dacă au un asistent de ambulanță pe nume John Nash, îi spun, pe el trebuie să-l trimită. Dacă nu-l găsesc pe Nash, îi spun, n-are rost să se mai deranjeze. Helen îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Într-un singur loc, zice. N-ai cum s-o scoți de-acolo. Mă duce gândul la anizantă, nu știu de ce. Și la scoica tărcată. Și la Stridie. Nash bea din sticlă, o lasă jos și zice: — Gândește-te bine. Manechinele, crimele, zic. Nu e bine ce face. — Te dai bătut? zice Nash. Trebuie să înțeleagă că e un lucru rău să faci sex cu femei moarte. Nash ia în mână lingura și zice: — Păi în Biblioteca Congresului, ce naiba! Ca să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și așa mai departe? Știi tu, mai departe, restul. Bull și-o imagină pe Juniper, cu posteriorul și șoldurile ei, cu perineul în formă de U și abdomenul plat, strâns într-o pereche de pantalonași de ciclism mulați, ca de manechin. Gleznele lipsite de păr îi erau la fel de maronii și simetrice ca picioarele scaunelor din anii cincizeci, iar pieptul mic și tare îi era strâns în sutien sau brasieră. Peste tot în jurul ei, pe panourile pătate artistic care acopereau podeaua apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În domeniu, și anume Peter Erdman, autorul cărții Sinele ca altul. În această carte, doctorul Erdman relatează povești adevărate cu oameni incredibil de grași care sînt În stare să stea În fața oglinzii și să se vadă la fel de slabi precum un manechin din Paris și alții, numai os și piele, care se uită În oglindă și văd numai colaci de osînză. Chiar asta văd. Asta e nebunia veritabilă. Problema mea n-a fost niciodată cu oglinda - și acolo văd același ins lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
îmi coborâse parțial sprânceana dreaptă, ca o cârpă neagră de pirat care părea să-mi ascundă mie însumi noul caracter. Această înclinare pronunțată era evidentă în toate lucrurile din jurul meu. M-am uitat atent la fața mea palidă, ca de manechin, încercând să-i citesc liniile. Pielea netedă aproape că aparținea unui personaj de film științifico-fantastic, cineva care, după o îndelungată călătorie lăuntrică, coboară din capsulă pe solul supraluminat al unei planete necunoscute. În orice clipă, cerurile s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-i erau aplicate în clipa aceea. Am presupus că Seagrave, purtând o perucă peste părul blond și haine identice cu ale actriței, era cel care avea să conducă Citroënul intact în impactul cu al treilea vehicul în care se afla manechinul amantului ei. Pe când îl privea pe Vaughan din spatele măștii grotești, Seagrave părea, în chip nedeslușit, să fi fost deja rănit în coliziunea ce urma să aibă loc. Cu gura aceea și cu ochii prea luminoși de femeie, cu părul blond-vopsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care muncise din greu să-l resusciteze. În timp ce stăteam întins pe bancheta din spate a mașinii, ea se îmbrăca din mișcări bruște, îndreptându-și fusta în jurul șoldurilor ca o vânzătoare dintr-un magazin universal care trage o haină pe un manechin din vitrină. În drum spre Laboratorul de Cercetări Rutiere, sugerasem să parcăm printre rezervoarele de la vest de aeroport. În cursul săptămânii precedente, Helen își îndepărtase de mine aria de interes, repartizându-ne parcă pe mine și pe accidentul acela unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mers pe jos de la parcarea aglomerată până la spațiile de testare. Helen discută cu cercetătorul care ne întâmpinase plănuita legislație ministerială cu privire la barele stabilizatoare. Pe pista de ciment fuseseră aduse două șiruri de mașini accidentate. În caroseriile zdrobite stăteau corpurile unor manechine de plastic, cu fețele și piepturile despicate de coliziuni, zonele rănite fiind marcate în dungi colorate pe craniile și abdomenele lor. Helen se uită țintă la ele prin parbrizele fără sticlă, aproape ca și când ar fi fost pacienți pe care spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înflorate, Helen întinse mâna prin geamurile înstelate și mângâie brațele și capetele de plastic. Această logică de vis domină întreaga după-amiază. În lumina puternică a celei de-a doua părți a zilei, cele câteva sute de vizitatori adoptau aspectul unor manechine, deloc mai reali ca figurile de plastic ce aveau să joace rolurile de șofer și pasageri într-o coliziune frontală dintre o berlină și o motocicletă. Această senzație de descărnare, de irealitate a propriilor mei mușchi și oase, spori când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
instalat cu capul în jos pe-o schelă înaltă. Un dispozitiv cu bandă video proiecta deja pe un ecran mic o imagine a tehnicienilor care potriveau senzorii în compartimentul pentru motor al mașinii. În berlină ședea o familie de patru manechine - un soț, soția și doi copii - cu cabluri de măsurare legate la capete, piepturi și picioare. Pe corpuri erau deja marcate rănile pe care aveau să le sufere; complexe forme geometrice în carmin și violet le umpleau fețele și toracele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
reuniune parohială. Vaughan îmi aruncă o privire peste umăr, cu fața dură și încinsă, ca pentru a se asigura de atenția mea. Cu o smucitură zgomotoasă, motocicleta se lansă de-a lungul pistei, cablurile ei zăngănind între șinele de metal. Manechinul care o conducea, așezat mult în spate, avea bărbia ridicată din pricina curentului puternic. Mâinile sale erau legate de ghidon ca ale unui pilot kamikaze. Toracele lung era acoperit tot cu instrumente de măsurare. În fața lui, în berlină, ședea, cu expresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în spate, avea bărbia ridicată din pricina curentului puternic. Mâinile sale erau legate de ghidon ca ale unui pilot kamikaze. Toracele lung era acoperit tot cu instrumente de măsurare. În fața lui, în berlină, ședea, cu expresii la fel de goale, familia de patru manechine. Fețele lor erau marcate de simboluri misterioase. Am auzit venind spre noi un zgomot șfichiuitor, sunetul cablurilor de măsurare alunecând prin iarbă lângă șine. Motocicleta lovi botul berlinei într-o violentă explozie metalică. Cele două vehicule virară lateral spre șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se duseră spre motocicletă, care stătea pe-o rână cam la cincizeci de metri în spatele mașinii. Începură să strângă bucățile din corpul motociclistului, îndesându-i la subsuoară picioarele și capul. Bucăți din fibră de sticlă provenite de la fața și umerii manechinului împestrițau sticla din jurul vehiculului de probă ca o zăpadă argintie, o mână de confeti mortale. Sistemul de amplificare se adresă din nou mulțimii. Am încercat să urmăresc vorbele comentatorului, însă creierul nu reuși să traducă sunetele. Urâtul și violentul impact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]