632 matches
-
de boltă a capodoperei. Mai târziu a văzut în poezia de la „Gândirea” un ideal, iar în ortodoxism, o șansă a literaturii române; o opțiune mai mult formală, tradiționalismul său fiind, ca și la alți poeți ai vremii, o formă de manierism, iar ortodoxismul, pur decorativ. Cea mai utilă contribuție o constituie convorbirile purtate cu scriitori din toate generațiile, de la Mihail Cruceanu și Gib I. Mihăescu la Mircea Horia Simionescu, și de cele mai diferite orientări, de la avangardiștii Sașa Pană și C.
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei. O tentativă de înnoire, de abandonare a tonurilor întunecate și a imaginilor sumbre, se remarcă în volumul Pe drumuri însorite (1944), însă în versuri descriptive și grăbite. Un oarecare renume și-a dobândit B. în epocă prin romanul Periferie
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
la nivelul ansamblului. În placheta următoare, Nisipuri mișcătoare (1979), solilocviul liric înregistrează un spor de autenticitate și legitimitate artistică, captând vibrațiile afective în contextul unei domesticități blânde. Nostalgia copilăriei, melancolia îmbătrânirii, crepusculul sunt evocate prin metafore în mare parte tributare manierismului epocii, uneori prețioase, însă adesea nu lipsite de forță. Multe dintre piesele volumului sunt de fapt poeme de dragoste, tentative de a comunica sentimentul prin notarea câte unei stări lăuntrice căreia iubirea îi este asociată, stare resuscitată prin recuzita citată
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
faimă și al treilea era un laș. Lașul fusese cândva, până la rana ciudat de atroce produsă de un corn În abdomenul inferior În primele sale lupte ca matador-vedetă, fusese un tip extrem de curajos și de priceput și mai avea Încă manierismele zilelor de glorie. Era excesiv de jovial și râdea mereu, cu sau fără motiv. Pe când avea succes era Înnebunit după farse, dar acum se lăsase de sportul ăsta. Farsele cer o anumită siguranță de sine pe care el n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de factori atenuanți (și „atenuare“ nu-i termenul cel mai potrivit). Pot să-i condensez pe toți într-unul singur: Pe când se afla la jumătatea adolescenței, pe la șaisprezece-șaptesprezece ani, Seymour nu numai că învățase să-și controleze dialectul nativ, multiplele manierisme ale vorbirii newyorkeze neelegante, dar își însușise deja vocabularul lui adevărat, luminos, poetic. Și atunci vorbirea lui non-stop, monologurile, discursurile lui începuseră să ne placă de la început până la sfârșit - oricum, multora dintre noi - asemenea, să spunem, acelei părți din compozițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Încrucișați. Kant... nebuloasă... Laplace, Kant... Koenigsberg... cele șapte poduri din Koenigsberg... teoremele topologiei... Cam ca În genul jocului aceluia care te provoacă să ajungi de la cârnat la Platon În cinci mutări, prin asociații de idei. Să vedem: cârnat - porc - pensulă - manierism - Idee - Platon. Ușor. Chiar și manuscrisul cel mai fără cap și fără coadă mă făcea să câștig douăzeci de fișe pentru acel lanț al Sfântului Anton al meu. Criteriul era riguros și cred că-i același cu cel aplicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
speranțe." Acum, firește, îmi vine să râd de maniera asta estetizantă pe care-o foloseam pe atunci în scris pentru orice fleac. Trăsăturile Ginei și ale mediului ei apar în această pagină de jurnal de două ori deformate: din cauza acestui manierism livresc și din motivele psihologice cunoscute, adică din cauza aversiunii mele pentru orice fată, a nevoii mele de protecție împotriva agresiunii erotice. Gina era cu adevărat o fată crescură într-un mediu de bătrâni, și care avea în consecință destule ticuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Romanul secolului XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococo și artă modernă - care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocă sau rococo). Grele, de consistența și aproape de dimensiunile unor planșete de desen, albumele de artă curbează un raft întreg, unde zac oblic, lăcuite din belșug, mirosind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doamna de la Paris spune că o încântă filmul ”Viața țiganilor”, regizat de Emir Kusturiza. Sunt simpatici francezii în discuții, manierați și eleganți. Au o artă a limbajului în care îi depășesc pe italieni. Este ceva propriu culturii franceze, un anume manierism diferit de volubilitatea, fantezia și naturalețea italienilor. Se lasă seara și mă culc devreme. Suntem în total șapte pelerini aici și se pare că doar eu am motive mai religioase, și cele două tinere franțuzoaice, care au plecat prin sat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și trăiri confuze, dar puternice pe care le generează, cât și prin acuitatea discursului care nu se sfiește să nu rămână însă îndatorat unui mesaj semnificativ unitar, emblematic, așa cum se întâmplă în cazul unor nume consacrate, dar criticabile prin prisma manierismului înnăscut al scrierilor lor, din generația sa. Deschizându-și volumul în chip dialogal, prin invocarea absurdului tipic lui Bruno Schultz, Paul Tumanian, în postura de reinventator al faimoaselor Manechine, ne introduce în și ne oferă cheile de înțelegere ale unei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
artei bizantinizante și heraldice a lui Mateiu Caragiale sau a poeziei lui Ion Barbu și a discipolilor săi de Vinea, dar și de Tzara sau de suprarealiști, apare astfel mai puțin contrariantă: în fond, cu toții pot fi plasați sub semnul manierismului fantast. Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea futurismului italian în România antebelică Pînă în 1916, avangardele artistice europene își fac simțite ecourile în mediile literare românești mai ales prin intermediul futurismului italian și prin filtrul presei franceze. Ecourile - numeroase - rămîn însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reafirmată: „Singular debut, într-o literatură osîndită la pastișul formelor străine și în care, în cazul mai rar, debutantul mult mai bătrîn completează lăturalnic pe Sadoveanu (...) Ion Călugăru reia firul tocmai de la Creangă, și în condițiuni cari exclud învinuirea de manierism și imitație”. La rîndul său, B. Fundoianu (care scrisese în Rampa din 17 decembrie 1921 despre acest volum) vedea în literatura română o literatură a „etrernului pastiș”, în care singurul scriitor autentic autohton prin creația sa este Ion Creangă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al manierismului stilistic simbolist). Simion Mioc remarca avenit coincidența apariției - între 1923-1925 - a mai multor volume aparținînd unor „fantaziști” postsimboliști, pe urmele romanului Thalassa/Le calvaire du feu al lui Macedonski: Jupînul care făcea aur de Adrian Maniu (1923), Remember de Mateiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în veacul modern, de „obscurismul ideologic” al lui I. Barbu și Valéry, obținut din „limitarea la funcțiunea psihică a inteligenței”, și de „obscurismul factice” al poeților extremiști, „lipsit de orice fundament sufletesc”. Tradiția „decadenței moderne” ar începe - potrivit autorului - cu manierismul european al secolului al XVI-lea („excesul de virtuozitate verbală ca o compensație a anemiei concepționale”), ilustrat de maniera eufuistă și gongoristă. O propoziție la care un Max Nordau ar fi subscris oricînd: „decadența începe - în toate domeniile - cu rafinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vigoare” creativă. Afirmații aflate, încă o dată, în consens cu cea mai mare parte a criticilor interbelici... Deși unora le va părea „un sacrilegiu”, autorul încearcă să demonstreze „talentul” lui Vinea prin „risipa de imagini suculente și colorate” care, cu tot „manierismul”, sînt departe de „aiurările lexicale” anarhiste prin „semnificații și sugestii de detaliu”. Poetul ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca insuficiențe uniformitatea imaginilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sa izolare”... Poemul „Ev” este oferit drept (contra)exemplu în acest sens, alături de alte așa-zise „plate asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă peste „violența expresiei și manierismul imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic... - „nu se pot topi într-o sinteză emotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de o „limpezime proaspătă”... Și conchide atrabilînd ironic: „Cu riscul de a fi socotiți retrograzi, preferăm acestei faze de celebritate europeană faza de înmugurire de la Simbolul. Cel puțin atunci se întrevedea un simț al muzicalității, demn de prețuit, cu tot manierismul și superficialitatea lui”... Un început de concesie - fie el și exprimat într-o notă de subsol - se referă la producția mai recentă a poetului: „Ultima operă, «L’Homme aproximatif», Paris 1931, indică o nouă fază, - de organizare a unor ample
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proverbelor sau fantezie cu urmări nevinovate”, literatura lui Costin are „însușiri ascuțite de critică, de opoziție și de grație” pe cît de „prețioase”, pe atît de „primejdioase” dacă „s-ar menține în limitele acestea mici, cari fatal ar duce la manierism și șablon”. Ceea ce o salvează de facilitate, în opinia lui Perpessicius, ar fi: 1) arta compoziției („dozarea cu pricepere” și „integrarea în compoziții, vignete, gravuri și fabule juxtapuse, prelucrate cu migală și artă” a imaginilor); 2) reverența față de tradiția clasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dostoievski, Kafka, Camus, Jarry, Beckett, Picasso, Klee, de Chirico, Picabia, Duchamp... Ideea directoare privește acedia lui Urmuz (suferința melancolică a călugărilor/asceților medievali, manifestată prin vidarea de sens a lumii și a vieții) asimilat unui mistic al vidului și subsumat manierismului artistic (în sensul lui Gustav Réné Hocke). Accentul cade și asupra caracterului de „homo ludens”, dar și asupra celui de victimă — în sens psihanalitic — a Legii Tatălui, deci a Tradiției căreia, dintr-un surplus ori deficit, nu i se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Potrivit autoarei, „fața manieristă a fabulei ajunge la un punct culminant în «Cronicari», care pulverizează prin ironica schemă, golită de conținut, înseși regulile de fier ale artei poetice tradiționale”. (Nota bene, în versiunea românească a lucrării lui Gustav Réné Hocke Manierismul în literatură, Ed. Univers, București, 1976, Nicolae Balotă completa antologia de texte manieriste din literatura europeană cu două poeme de Ion Barbu și cu „fabula” „Cronicari”...) Între sincronism și protocronism - noile metode critice Ultimul deceniu al „Epocii Ceaușescu” este dominat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Guglielmi, Angelo, „Avangardă și experimentalism”, în Cornel Mihai Ionescu, Generația lui Neptun (Grupul 63), Editura pentru Literatură Universală, București, 1967 Hangiu, Ion, Dicționarul presei literare românești 1790-2000, ediția a III-a, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004 Hocke, Gustav Réné, Manierismul în literatură. Alchimie a limbii și artă combinatorie esoterică. Contribuții la literatura comparată europeană, în românește de Herta Spuhn, Prefață de Nicolae Balotă, Editura Univers, București, 1977 Hristic, Jovan, Formele literaturii moderne, în românește de Voislava Stoianovici, Editura Univers, Colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici nu se uite măcar la totalul notei. Când ai fost crescut ca mine, În anii de criză, nu‑ți poate scăpa o asemenea atitudine. - Și‑l distrai pe Ravelstein cu descrierile tale. - Încercam. Dar nu‑l interesau pipele și manierismele. Mă aștepta pe mine să ies din ceață. - Mă rog, tu erai biograful ales de el. Și nu‑i plăcea să vadă că te urneai lent. - Sigur că nu. Când mi‑a povestit că invitația lui Radu la Ierusalim fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Statele Unite și În Israel, au comunicat această descoperire În scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării În vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le Înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist În mitologie și religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
împotriva umanității și crime împotriva propriei mele conștiințe și până acum am scăpat basma curată. Am scăpat basma curată fiindcă în tot timpul războiului am fost agent american. Emisiunile mele scoteau din Germania informații cifrate. Cifrul era o chestiune de manierisme, pauze, accentuări, tuse, pretinse poticneli în anumite fraze cheie. Persoane pe care nu le vedeam niciodată îmi dădeau instrucțiuni, îmi spuneau în ce anume propoziții dintr-o transmisie trebuiau să apară manierismele. Nici până în ziua de azi nu știu ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Germania informații cifrate. Cifrul era o chestiune de manierisme, pauze, accentuări, tuse, pretinse poticneli în anumite fraze cheie. Persoane pe care nu le vedeam niciodată îmi dădeau instrucțiuni, îmi spuneau în ce anume propoziții dintr-o transmisie trebuiau să apară manierismele. Nici până în ziua de azi nu știu ce fel de informații au ieșit prin intermediul meu. După simplitatea majorității instrucțiunilor primite, deduc că de obicei răspundeam cu „da“ sau „nu“ la întrebări puse rețelei de spionaj. Din când în când, ca de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]