396 matches
-
31; Dan C. Mihăilescu, Dan Ciachir, „Cronica ortodoxă”, LAI, 1994, 46; Dan Stanca, Există fundamentalism religios?, CNP, 1994, 12; Mircea Platon, Teologie și haiduci, Timișoara, 1998, 82-85; Mircea Platon, Fără îndoială - isprăvi critice, Iași, 2001, 51-55; Radu G. Țeposu, Strălucirea manieristă a aforismului, „Cuvântul”, 1997, 11; Octavian Soviany, Împotriva secularizării, „Cuvântul” 1999, 11; Gheorghe Grigurcu, Despre Nae Ionescu, RL, 2002, 18, 19; Dorin Radu Micu, Pentru o ortodoxie realistă. Dialoguri cu Dan Ciachir, București, 2000; Tudorel Urian, Călătorii în lumea de
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
împins de o mână nevăzută, în fantastic. Printr-o fantă secretă, printr-o „falie neagră” (albăstrie, alburie), ba se insinuează, ba năvălește incredibilul. O ușoară mișcare de baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
poveste a capturării unicornului poate fi citită prin intermediul dialecticii senzualității și a purității", scrie cu îndreptățire Bruno Faidutti 40. Cornul inorogului trimite automat la un simbol falic ipostază în care l-a reținut, conform lui Gustave René Hocke 41, arta manieristă. Există o lascivitate inerentă gestului fecioarei, așa cum este ea înfățișată în foarte multe reprezentări începând cu Renașterea, care cuprinde cu mâna sa gingașă cornul animalului. Una dintre celebrele tapiserii de la Cluny, cea care ar înfățișa, conform unor interpretări, simțul tactil
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
socio-umane” (p. 53). Cât privește conținutul istoriei, el este cu precădere politic (p. 41) și româno-centric (p. 43); majoritatea studiilor culturale sunt limitate ca problematică, „relativ cuminți și factologice” (p. 45), iar multe lucrări de istoria mentalităților sunt preluate „oarecum manierist”. Aceasta se datorează și faptului că „istoriografia românească prezintă o semnificativă rămânere în urmă în raport cu evoluțiile postbelice ale disciplinei” și că, de altfel, „nici una dintre școlile istorice majore de pe plan mondial, nici măcar școala critică, nu a fost receptată pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și prima revelație. L-am văzut repetînd și apoi jucînd în Bunbury. Ce înseamnă să fi onest a lui Oscar Wilde. Pe stradă umbla zgribulit în pantalonii lui de doc albastru, dar la teatru era tînărul englez sofisticat, manierat (și manierist), snob, stilizat, cu o impunătoare arhitectură a comportamentului. M-am întrebat (și l-am întrebat) de unde știe toate astea, că, doar, ca experiență de viață, eram amîndoi niște obișnuiți supraviețuitori. A dat din umeri: "din text". Atunci am înțeles că
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
de dezinhibiție (impulsuri sexuale neinhibate, comportament violent, glume nepotrivite, etc.); - rigiditate mentală, inflexibilitate; - hiperoralitate (modificări de dietă, consum excesiv de alimente, manii alimentare, fumat sau consum de alcool excesive, explorare orală a obiectelor, etc.); - comportament stereotip și perseverent (plimbare excesivă, gesturi manieriste repetate că bătăi din palme, cântat, dansat, preocupare excesivă și rituala pentru îmbrăcat, tezaurizare a diferitelor obiecte, folosire a toaletei, etc.); - comportament de utilizare (explorare excesivă și continuă a obiectelor din mediul înconjurător); - tulburare de atenție, impulsivitate; - lipsa criticii acțiunilor
GHID din 16 septembrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea neurologie*) - "Ghid de diagnostic şi tratament în demenţe" - Anexa 1. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227309_a_228638]
-
Graduate School of Design, Școala superioară de arhitectură a Universității Harvard. Printre studenții ambilor s-au numărat și viitorii cunoscuți arhitecți americani Philip Johnson și Paul Rudolph. La un moment dat, Johnson l-ar fi caracterizat pe drept "un țăran manierist" ("Breuer, ... , a peasant Mannerist"). În afara colaborării profesionale pedagogice de la Harvard, Breuer și Gropius au lucrat împreună la mai multe proiecte de case realizate în zona Boston-ului. Marcel Breuer este, printre altele, și autorul mobilierului faimoasei Case Gropius, măsură concretă
Marcel Breuer () [Corola-website/Science/300017_a_301346]
-
un loc versuri ocazionale (în cinstea domnitorului, la inaugurarea unei cisterne publice etc.) cu versurile de dragoste caracterizate prin „limba alintată” (Nicolae Manolescu), abundând de diminutive, procedeu la modă în întreaga poezie a epocii: inimioară, lănțișor etc. Cu toate văicărelile manieriste, unele sunt poezii șăgalnice, pline de umor, altele sunt sugestive și grațioase, amintind de Goethe, ca poezia "Într-o grădină.." în care dilema sufletească a eului liric este exprimată cu gingășie și concizie (floarea neculeasă poate reprezenta ratarea șansei iubirii
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
fost un grup de pictori, poeți și critici de artă englezi, fondat în 1848 de John Everett Millais, Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, cu intenția de a reforma arta, refuzând ceea ce ei numeau reproducerea mecanică a operelor artiștilor manieriști, care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo. Tinerii artiști (cel mai în vârstă are 21 de ani!) reproșează academismului epocii victoriene, printre altele, faptul că exponenții lui recunosc o singură metodă în pictură: cea care derivă din arta lui
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
(nume în spaniolă influențat de italienescul- "Il Greco" - Grecul), numele sub care este cunoscut Δομήνικος Θεοτοκόπουλος ("Domênikos Theotokópoulos"), (* 1541, Candia azi Heraklion / Creta - † 7 aprilie 1614, Toledo / Spania), a fost un pictor spaniol manierist de origine greacă, personalitate misterioasă, atât sub aspectul specificului stilului său, cât și din pricina biografiei lui incomplete. Cunoscut mai ales datorită picturilor sale pe teme religioase și ca portretist, contribuțiile lui în domeniul sculpturii și arhitecturii au fost, din păcate
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
Bacchus bolnav"" ("Bacchino malato") este, probabil, autoportretul său pictat în timpul internării în spital, sau, poate ceva mai târziu, în atelierul lui Cavaliere d'Arpino. Când părăsește spitalul, norocul pare să-i surîdă. Lucrează pentru diverși pictori, printre alții, pentru pictorul manierist la modă, Giuseppe Cesari, cunoscut sub numele de Cavaliere d'Arpino, la care pictează în special fructe și flori. Când cardinalul del Monte îl învită în 1596 la curtea sa, totul avea să se schimbe. Tablourile lui Caravaggio, "Băiat cu
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
Jacopo Comin zis (n. 29 septembrie 1518, Veneția, d. 31 mai 1594 ibidem) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai școlii venețiene de pictură, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii. În tinerețe a fost numit Jacopo Robuști, pentru că tatăl său, Giovanni Battista "Robuști" apărase cu multă îndârjire ("în modo robusto") porțile orașului Padova împotriva armatelor imperiale. Adevăratul sau nume de familie, Comin, familie
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
manierismul roman sau florentin, nu și pe cel venețian, care punea accentul mai ales pe culoare. Începând din anul 1530, cu ajutorul pictorului și gravorului Andrea Schiavone (1510-1563), în Veneția se răspândesc gravurile elaborate pe baza lucrărilor lui Parmigianino (1503-1540), opere manieriste caracterizate de un farmec și o finețe aparte. O dată cu sosirea la Veneția - la invitația lui Pietro Aretino - a doi pictori florentini, Francesco Salviati (1510-1563) și Giorgio Vasari (1511-1574), manierismul devine mai delicat, îndepărtându-se de tiparele tradiționale. Se schimbă stilul
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
Arhitectura barocă este un stil arhitectural predominant al secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, a derivat din renașterea manieristă și a evoluat ulterior în rococo, având o ultimă "zvâcnire" de orgoliu ca neo-baroc, înainte ca neoclasicismul să îl eclipseze aproape în totalitate. A mai cunoscut o renaștere târzie, la sfârșitul secolului al XIX-lea în Banat, Transilvania și Rusia
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
promovat de iezuiți. Cele mai importante caracteristici ale arhitecturii baroce sunt: Arhitectura religioasă a perioadei Baroce a început prin modelul bazilicii cu cupolă și naos în formă de cruce. Printre primele structuri din Roma care s-au desprins de convențiile manieriste, exemplificate prin "Il Gesù", se numără și biserica "Santa Susanna", proiectată de Carlo Maderno și construită între anii 1597-1603. Ritmul dinamic al coloanelor și pilaștrilor, masa centrală și decorațiunile condensate și proeminente adaugă complexitate structurii. Există un joc cu regulile
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
a locuit în acest oraș până la moarte. În epoca respectivă, Olanda cunoaște o perioadă de maximă înflorire, iar Haarlem-ul devine un centru cultural de primă mărime. Hals a fost ucenicul lui Karel van Mander, dar a renunțat rapid la stilul manierist al maestrului sau în favoarea naturalismului, sub influența caravaggiștilor olandezi. s-a născut la Antwerpen, probabil în anul 1582. Tatăl lui, Franchoys Hals, era meșteșugar și negustor de postav. Părinții încurajează preocupările artistice ale copiilor, la fel ca Franș, și frații
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
1662 primește din partea autorităților orașului Haarlem o modestă rentă viageră (200 de florini anual). Franș Hals moare pe 29 august 1666 și va fi înmormântat la biserică Sint-Baafs din Haarlem. La începutul secolului al XVII-lea, în afară reprezentanților școlii manieriste - Bartholomaus Spranger, Karel van Mander, Cornelis Cornelisz - la Haarlem activează numeroși pictori inovatori, care se consacră peisagisticii și naturilor moarte. Ei dezvolta stilul realist al narațiunii, care va caracteriza și portretele de grup. Franș Hals, de pildă, în prezentarea ofițerilor
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
cai, înarmați cu 5 sulițe, 2 săbii și multiple pumnale în jurul a doi lei, care urmează a fi străpunși fiecare de mai multe arme simultan. Deși este considerat, de către cei mai mulți, un pictor reprezentativ al școlii spaniole, de către alții un pictor manierist, El Greco, pictor care a excelat în a prezenta în pictura sa scene biblice și, mai ales, mistice, a pictat și sub influența barocului. Mai exact, tehnica sa de a picta are multiple elemente baroc, și, aidoma lui Rubens, artistul spaniol
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
parcul, pădurea, pajiștea și lacul au fost create pe un loc unde înainte nu existase nimic din ceea ce astăzi constituie elemente aparte ale unuia din locurile cele mai vizitate și admirate din Anglia. Teatrul a fost adus pe culmile sale manieriste de către mai mulți dramaturgi renumiți în epocă, dintre care se detașează desigur William Shakespeare. Acțiunea pieselor de teatru în manierism se baza pe o elaborare sofisticată a povestirii, mișcări complexe și, de multe ori, imprevizibile ale personajelor, precum și prin existența
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
gravă spre istoria imediată, poate chiar și mai dinainte, pictorul părăsește pentru un timp "marinele" sale și se reculege într-o serie de experiențe calme, în picturi de gen, de rezonanță parcă olandeză, cu ecleraje blânde, cu transparențe și simetrii manieriste : " Răsărit de soare în ceață, Fierăria, Dugheana Cârpaciului, Dimineață de îngheț". John Leicester îl invită să-i picteze reședință din Ceshire, Tabley House. Termină tabloul "Echipaj ridicând o ancoră" (1809) și execută două lucrări pentru lordul Lonsdale de Westmoreland. În
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
de câteva sute de ani de uitare a operelor lui, este din nou descoperit, fiind azi considerat după perioada antică unul dintre cei mai mari sculptori, fiind un „uomo universale“ tipic al renașterii italiene. El a influențat perioada renașterii ca manierist, sculptor, bijutier, scriitor și compozitor.
Benvenuto Cellini () [Corola-website/Science/304435_a_305764]
-
din gravurile din Italia și Flandra. Acest fapt a avut o importanță repercusiune în industria ceramicii, ducând la policromia țiglelor din tablourile ce vor aparține stilului renascentist ("azulejo renascentista"), așa cum este Biserică S. Roque din Lisabona, iar mai tarziu stilul Manierist Hispano-Flamand ("azulejo maneirista"), pe care-l întâlnim în Capelă de Sto. Amaro, Lisabona. Cele mai multe azulejo prezintă alegorii ori scene din mitologie, scene biblice, scene din viața sfinților sau scene de vânătoare. În aceeași biserică a Sfanțului Roque, putem întâlni punctul
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Santarém cu un interior ce prin decorațiunile sale face că acesta biserică să fie unică în Portugalia. Când țiglele în diagonală au fost înlocuite de modele în formă orizontală, s-a obținut un nou design cu diferite motive, îmbinând stilul Manierist cu reprezentările de trandafiri și camelii (uneori trandafiri și ghirlande). De altfel, au fost introduse și scene ce prezintă viața lui Iisus sau a sfinților. Există și un alt stil de azulejo care prin alcătuirea să se aseamănă cu covoarele
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi își continua studiile cu pictorul Ford Madox Brown. Împreună cu John Everett Millais și William Holman Hunt participa la înființarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriștilor care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziția londoneză ""Free Exhibition"". Critică îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franța și Belgia. Vizitează Louvre-ul și admira lucrările lui
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
de perspectivă. În anul 1620, marchizul Vincenzo Giustiniani situează perspectiva și reprezentarea arhitectonică pe locul al șaselea între diversele tehnici de pictură. Pe atunci, reprezentările arhitectonice sau vedutele se diferențiau net de peisajele idealizate sau de compozițiile fanteziste ale pictorilor manieriști. Genul de pictură "vedutist" își află geneza în sinteza multor curente artistice care s-au dezvoltat în Europa, începând cu secolul al XVI-lea. Primul dintre ele este înrudit cu cu munca cartografilor: în Europa de Nord vederile urbane erau executate cu
Arta vedutelor () [Corola-website/Science/310572_a_311901]