348 matches
-
s-a desfășurat în împrejurări tocmai prielnice. Erezia lui Arie avea numeroși susținători în bazinul dunărean, iar învățătura greșită a lui Macedonie era la fel de primejdioasă. La aceste două mari erazii se mai adăugau și alte curente eretice (sabelianismul, monarhianismul, ebionitismul, maniheismul, marcionismul etc.) moștenite din secolele II-III, care încă nu se stinseseră. Atitudinea Sfântului Niceta față de erezii se întemeia pe legătura sa strânsă cu Sfânta Scriptură, și cu Sfinții Părinți participanți la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325. Cu toate că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ideea că reportajul, schița sau povestirea nu pot cuprinde mulțimea faptelor de viață. Majoritatea pieselor sale, scrise alert, pe scheletul unor intrigi facile, care dezvoltă îndeosebi comicul de situație, pornesc de la situații reale, așezate însă în tiparul ideologic al momentului (maniheismul pozitiv-negativ etc.). Cu excepția piesei într-un act Lupii de mare (1975), inspirată din viața marinarilor de cursă lungă, dramaturgia lui are ca loc de acțiune satul oltenesc. E un teatru „bazat pe structurile farsei și ale snoavei” (Marian Popa), un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
prizonierii germani, Pierre Loti notează că aceștia au un "aer de bădăran, o urîțenie greoaie, prostească și incurabilă"306. Abia mai tîrziu va fi nevoit să arate că pe cîmpul de luptă se aflau și cadavre abandonate ale aliaților. Acest maniheism al primilor doi ani de conflict va fi a-gravat în Germania prin expresia așa-numitelor "rațiuni de război" de orientare pangermanistă. La Paris, filosoful Bergson opune "sufletul francez" "mașinismului german".307 La Berlin, industriași ca Hugo Stinnes, Alfred Hugenberg
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sfărâmate. Povestirea Dubla crimă de pe strada Speranței are în centru o vendetă îndreptată împotriva unui milițian care și-a ucis fosta soție, și o faptă eroică, aruncarea în aer a rezervelor de benzină dintr-o garnizoană sovietică. Marcate însă de maniheism în crearea personajelor și a situațiilor, prozele nu se ridică la valoarea poeziei pe care o scrie N. SCRIERI: Încrustări în bancă, pref. Grigore Bugarin, Reșița, 1939; Dragoste albă, București, 1941; Magul care-și caută steaua, Paris, 1951; Catapetesme, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
actorul, în speță) genial, nedreptățit de societatea în care i-a fost dat să trăiască. Din păcate, expunerea suferă de pe urma unei viziuni și a unui limbaj care se supun canonului constrângător și deformat al vremii. Un canon ideologic dominat de maniheism, contrapunând artei burgheze, plină de păcate, arta îndrumată de „metoda realismului socialist”, care oferă „calea cea dreaptă”. Un artist adevărat are de pătimit într-o orânduire marcată de „lupta dintre cele două culturi”. De aceea - stăruie dogmatic V. - se cuvine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
ei a inspirat statuia centrală și altele, s-au elaborat frescele de la Grotele Mogao din provincia Gansu. Perioada sa de domnie s-a remarcat prin toleranță religioasă. Budhismul a înflorit, taoismul a fost susținut, au pătruns islamismul, creștinismul nestorian, zoroastrismul, maniheismul și s-au ridicat edificii de cult ale acestora. Împărăteasa și-a trăit ultimii ani în lux și desfrâu, la 65 de ani și-a alcătuit un harem masculin, promovând tineri frumoși și virili. Și-a trimis oameni de încredere
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Iorga. În Ciocoii vechi și noi există astfel două realități literare extrem de inegale, denumite de Paul Cornea „romanul” lui Dinu Păturică și „romanțul” lui Gheorghe. Pornirea justițiară a lui F., sesizabilă în orice rând al scrierii, ajunge ostentativă în acest maniheism rigid: eroi satanici și eroi serafici, primii incriminați violent, nestăpânit, cu inclemență, ceilalți idealizați până la apoteoză. Epicul suportă, de asemenea, o schematizare maximă, până când ultima scenă o întâlnește, demonstrativ, pe prima. Subsumate tendinței apăsat pedagogice, mereu în consonanță cu sentimentele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
lor complexe și manifestările lor istorice, iar un alt volum este dedicat fie religiilor popoarelor la nivel etnologic, fie situației religioase actuale, care pare să se sustragă unei lecturi cristianocentrice. În sfârșit, un statut aparte Îl au religiile dualiste - (gnoza, maniheismul și destinul lor medieval) - pe care am decis să le izolăm după un criteriu tipologic, având În vedere importanța lor deosebită (ele se găsesc În volumul al III-lea doar din motive editoriale), și religiile din America precolumbiană, plasate din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panteonului unei străvechi religii iraniene occidentale, ai cărei preoți ar fi putut fi la origine din tribul sacerdotal med al Magilor (cu zurvanismului au fost puse apoi În legătură Misterele lui Mithra, având În vedere Îndepărtatele lor rădăcini iraniene, sau maniheismul; Widengren, 1955, pp. 113 sqq. și 126 sqq.). Într-o astfel de perspectivă, imnurile avestice În cinstea lui Mithra (Yașt 10) și Vayu (Yașt 15) ar putea fi considerate cele mai semnificative urme ale unor culte, inițial non-zoroastriene, adaptate apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
49) nu pierde ocazia să explice, Într-o manieră simplă și clară, că Învățătura profetului, prin caracterul ei religios, trebuia să dea credincioșilor siguranța că Binele va triumfa asupra Răului, așa cum, de altfel, se Întâmplă În orice dualism, inclusiv În maniheism, modelul tuturor religiilor dualiste: „Motivul atribuirii celei mai mari părți a poverii unei puterii șputerea benefică, opuse celei maleficeț stă În natura acestor mișcări religioase. Maeștrii lor nu au fost profesori de filozofie, care să argumenteze cu obiectivitate meritele unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zoroastrismul considerat ortodox, ci și În zurvanism (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.3) și În tendințele spre mister și gnoză, legate Într-un fel sau altul de zoroastrism, oarecum În misterele lui Mithraxe "Mithra" și, cu siguranță, În maniheism. Problema Răului este omniprezentă În mentalitatea Iranului antic, unde diferitele răspunsuri oferite constituie, nici mai mult, nici mai puțin, forme pe care concepția dualistă iraniană caracteristică le-a elaborat de-a lungul dezvoltării sale istorice. Opozițiile așa-druj și așavan-dregvant au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
facă o „interpretare” (zand) arbitrară a doctrinei religioase - era un termen care desemna „ereticul” și, de regulă, În secolul al III-lea d.Hr., deja maniheul (cf. Schaeder, 1930, pp. 274 sqq.): Într-adevăr, pentru un zoroastrian, principala trăsătură a maniheismului, În special negativă și periculoasă, trebuie să fi fost tocmai faptul că acesta se prezenta ca un interpret autentic al adevăratei religii a lui Zoroastruxe "Zoroastru". Culegerea de texte care formează scrierea sacră a zoroastrismului poartă propriu-zis numele de „Avesta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și matrimonial și probleme ce țin de ritual; Mard³farrokh ș Ohrmazdd³d³n, autor al Șkand-gum³nșg wiz³r În a doua jumătate a secolului al IX-lea, care se consolidează Într-o importantă operă apologetică a zoroastrismului În confruntarea cu Islamul, iudaismul, creștinismul, maniheismul. Textul ne-a parvenit În versiuni pazand (persană medie transcrisă cu caractere avestice) și sanscrită, datorită comunității de parsii din India. Deosebit de importante sunt Bundahișn și D¶nkard pentru conținuturile lor antologico-enciclopedice variate și pentru mărimea considerabilă (mai ales D
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sruvaraxe "Sruvara" sau monștri ca Gandarewa și Sn³vidhkaxe "Sna>vidhka", este Îmbogățită de complexa demonologie din literatura pahlavi, din care se desprind Âz (În avestică, ³zixe "a>zi"), Pofta (cf. Zaehner, 1955, pp. 113 sqq.), care va deveni vestit În maniheism, și J¶hxe "Je>h" (În avestică, jahșxe "jahș"), Prostituata (cf. Widengren, 1967). 3. Cosmogonia și cosmologiatc "3. Cosmogonia și cosmologia" Cosmogonia și cosmologia zoroastriană se bazează, asemenea celor maniheiste (Puech, 1949, p. 74, nota 284; Widengren, 1961a, p. 58
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
realitate, secolul al III-lea a fost caracterizat În Iran, ca și În occidentul roman, de conflictul dintre universalism și naționalism, care s-a Încheiat cu victoria politică a celui din urmă și deci, pe de o parte, cu represiunea maniheismului ca doctrină programatic universalistă, iar pe de altă parte, cu nașterea ideii de Iran În sine (În limba pahlavi, xr³n-șahr, „statul șsau poporulț iranienilor”, sau doar xr³n). Iranul văzut ca un concept În același timp etnic, cultural, religios și politic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Învins universalismul maniheic. Fondul social al acestui conflict poate fi reconstruit mai ales dacă se ține cont de faptul că, În timp ce zoroastrismul este monopolizat de aristocrația războinică și de clerul din Fars - o regiune și o economie aproape exclusiv agrară -, maniheismul, apărut În Mesopotamia, provincie puternic urbanizată a imperiului, compozită etnic și evoluată din punct de vedere cultural, s-a răspândit mai ales În orașe, În marele centre ale comerțului internațional și de-a lungul căilor de comunicație terestre și maritime
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un sistem alcătuit din patru stări sociale: clerul, aristocrația, birocrația și agricultorii, Împreună cu meșteșugarii și - plasați semnificativ ultimii pe scara valorilor (Gnoli, 1989a, p. 160) - comercianții (Perikhanjan, 1983, pp. 632 sq.). Clerul zoroastrian are un rol important În represiunea maniheismului și În condamnarea la moarte a lui Mani. Această Întreprindere a fost condusă de marele preot Kerdșr, un politician abil căruia, datorită celor patru inscripții ale sale care s-au păstrat, Îi este cunoscută cariera lungă și prolifică sub protecția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1.1)”, oferind imaginea intolerantă și opresivă a unei religii „restaurate” fanatic, cu forța. Reconstrucția zoroastrismului sasanid are loc Într-o lume complexă și eterogenă, În care conviețuiseră sau, În orice caz, fuseseră prezente marile religii ale epocii - iudaismul, creștinismul, maniheismul, budismul (acesta din urmă În regiunile orientale, dintre care o parte erau sub stăpânirea Kush³nilor) - pe lângă numeroase alte credințe și secte religioase, mai ales cu caracter gnostic. Exigențele politice ale noii dinastii, În căutarea unei legitimități, au favorizat clerul magilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesta este acuzat că ar fi fost adeptul folosirii În comun a bunurilor și femeilor; acest din urmă fapt submina instituția căsătoriei consangvine și orice altă formă de endogamie). Programul social și economic al mazdakismului - interpretat fie ca produs al maniheismului, fie ca erezie a zoroastrismului - pare să se fi dezvoltat dintr-o doctrină religioasă fondată nu pe ideea de providență divină, ci pe concepția conform căreia lumea este rezultatul unei combinații Întâmplătoare a luminii cu Întunericul. Mai mult, această doctrină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Doar frașgird, restaurarea de la sfârșitul timpurilor (cf. supra, subcapitolul 2.4), va stabili definitiv triumful Iranului și al Bunei Religii, prin Înfrângerea străinilor opresori și nimicirea influenței demonice a doctrinelor religioase false ale acestora, În primul rând a Islamului, a maniheismului și a creștinismului. După secolul al IX-lea, În care zoroastrismul a rămas viu, nu numai În Fars, ci și În alte regiuni iraniene, În Kerman, Sistan și Tabaristan (unde până la jumătatea acelui secol a domnit o dinastie zoroastriană locală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s versus Areimaniosxe "Areimanios" (Gnoli, 1984b, p. 134 cf. supra, subcapitolul 3.2), este condamnată explicit Într-un fragment din cartea a IX-a din D¶nkard, În termeni asemănători celor cu care fusese exprimată anterior o condamnare analoagă a maniheismului (pentru texte legate de aceasta, cf. Zaehner, 1955, pp. 429 sqq.). Mitul lui Zurw³nxe "Zurwa>n" (cf. Schaeder, 1941) ne este cunoscut din izvoare creștine, armene (Teodor bar K½nay și Yohann³n bar Penkay¶) și siriace (Eznik din Kolb și Elizeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de acțiune - fie polițiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori armenească, drept reprezentanți irecuperabili ai „vechiului regim”. O calitate a scrisului lui B. este aceea de a oferi o bună radiografie a mediilor infracționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" "în afara Europei" este aplicat peste cazul României cu atâta ferocitate încât dictatura carlistă este elogiată ca tentativă (damnată totuși eșecului) de salvare a europenismului românesc. Însă în ce Europă ar fi rămas România carlistă? Ne temem că este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]