1,979 matches
-
Acasa > Poezie > Amprente > DOMNIȚA NEAGA - NOTE DE LECTURĂ - ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” Autor: Domnița Neaga Publicat în: Ediția nr. 1824 din 29 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cartea de versuri, „Lumea nebunilor”, apărută sub semnătura lui Alex Daniel, la Editura „Mantaua lui Gogol”, București, 2015, aduce în atenția cititorului o poezie aparent inegală și grăbită, născută din experiențe de viață, dorințe, neîmpliniri, aspirații, toate trăite într-o lume în derivă, în care nimic parcă nu mai este la locul său, o
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
am întâlnit cândva din întâmplare Într-o poveste a unei clipe oarecare, Un militar frumos cu părul grizonat Și zâmbetul... puțin c-am șifonat, Cu ochii triști el încă mai strângea Povești cu fluturi În buzunarul scorojit de timp, de la manta. Fluturi din primul lui sărut Nevinovați... din vremuri de demult, Fluturi din primul zbor avut Prin care el a renăscut... când i-a simțit zbătându-se în trup, Fluturi din toate cele câte au fost, cândva Femei ce-i ispitise
MILITA PENTRU IUBIRE de ANA SOARE în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369973_a_371302]
-
Fluturi din toate cele câte au fost, cândva Femei ce-i ispitise cu trupul, mintea sa, Fluturi din vis și poezie Născuți din dragostea celui ce-o scrie, Fluturi ce încă-i mai simțea Cum se zbăteau în buzunarul din manta. L-am adorat... Parol!... Era fermecător Și nu știu cum, dar îl simțeam ades Bătând în pieptul meu cu dragoste și dor. Mă fascina... avea un fel al lui anume Să îți explice multe de prin lume Și uneori mă lua pe
MILITA PENTRU IUBIRE de ANA SOARE în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369973_a_371302]
-
citit. Tot prost. Fiecare artă, spunea Tsatsos, în parte exprimă epoca ei. Dar vai și amar dacă exprimă numai epoca respectivă. Adevărata artă exprimă toate epocile, pentru că îl exprimă pe om. Doar din când în când, ca un ghiocel, de sub mantaua de zăpadă a literaturii proaste, mai scoate capul o operă bună. Care nu este observată de criticul grăbit să-și laude amicii, sau mastodonți umflați de propaganda comunistă. Vezi”istoria”a lui Alex Ștefănescu. -Domnule Țene vă rugăm să ne
CRITICA LITERARĂ DĂ CONTACTUL CU OPERA CA LUCRU ÎNFĂPTUIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369279_a_370608]
-
fost semnele care s-au văzut, atât pe ceruri cât și pe pământ, încât se zice că Dionisie Aeropagul ar fi exclamat: „sau că autorul naturii suferă, sau că Universul se sfârșește.” Către ceasul dintâi al nopții, mi-am luat mantaua pe mine și am pornit pe jos în oraș, spre porțile Golgotei. Jertfa era consumată! Mulțimea se întorcea în cetate, dar de fapt tot agitată, dar și posomorâtă și cu fețele lor întunecate și mohorâte și disperate. Mulți erau cuprinși
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
ale pasiunii în sens teologal-, țâșnesc ca un izvor curat cu expresii culturale, inclusiv universalitatea dramei eului exponențial. E un poet original, euphonic și polifonic în poezia sa cu ritm muzical: „Între două războaie/ Care stau să se bată/ În mantaua de ploaie/ Trece pacea îmbrăcată“ (Între două războaie), sau „Trudind pe cale de iubire/ Răsplata e în mântuire;/ La poala crucii lui Hristos/ Ajungi ducând crucea pe jos//. (Semne ). Poet al nordului, din Ardealul sufletului nostru, el ilustrează spiritul înțelepților ardeleni
TEOFIL MÂNDRUŢIU – POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368195_a_369524]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DUREREA, OMUL, FERICIREA Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1317 din 09 august 2014 Toate Articolele Autorului Durerea, omul, fericirea Durerea este călătoare, E fără formă Și mantaua sa e mare, Vine și pleacă E vâltoare ... Omul Omul este călător Are formă și puteri Magice, de făuritor ... Omul e un luptător! Fericirea Fericirea e statornicirea, E fără formă Dar transformă ... Fericirea e iubirea! Durerea, omul, fericirea Încununează Devenirea
DUREREA, OMUL, FERICIREA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368285_a_369614]
-
dependență toamna anunță venirea rândunicii pomul cade departe de măr negrul și-a schimbat pielea cangurului i s-a cusut marsupiul struțului i-au băgat nisip în cap omul se naște curios, dar moare mincinos în fiecare dimineață îmbrac o manta și o mască ca să opresc deșeurile radioactive pe care le emani și limbile șarpelui de foc pe care le scuipi dar degeaba, tu nu ai piste de aterizare care să primească aterizările mele de pedeapsă. ai fi dat ocol fulgerând
POET STRADAL de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362690_a_364019]
-
am întâlnit cândva din întâmplare Într-o poveste a unei clipe oarecare, Un militar frumos cu părul grizonat Și zâmbetul... puțin c-am șifonat, Cu ochii triști el încă mai strângea Povești cu fluturi În buzunarul scorojit de timp, de la manta. Fluturi din primul lui sărut Nevinovați... din vremuri de demult, Fluturi din primul zbor avut Prin care el a renăscut... când i-a simțit zbătându-se în trup, Fluturi din toate cele câte au fost, cândva Femei ce-i ispitise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Fluturi din toate cele câte au fost, cândva Femei ce-i ispitise cu trupul, mintea sa, Fluturi din vis și poezie Născuți din dragostea celui ce-o scrie, Fluturi ce încă-i mai simțea Cum se zbăteau în buzunarul din manta. L-am adorat... Parol!... Era fermecător Și nu știu cum, dar ... Citește mai mult L-am întâlnit cândva din întâmplareîntr-o poveste a unei clipe oarecare,Un militar frumos cu părul grizonatși zâmbetul... puțin c-am șifonat,Cu ochii triști el încă mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
dar ... Citește mai mult L-am întâlnit cândva din întâmplareîntr-o poveste a unei clipe oarecare,Un militar frumos cu părul grizonatși zâmbetul... puțin c-am șifonat,Cu ochii triști el încă mai strângeaPovești cu fluturiîn buzunarul scorojit de timp, de la manta.Fluturi din primul lui sărutNevinovați... din vremuri de demult,Fluturi din primul zbor avutPrin care el a renăscut...când i-a simțit zbătându-se în trup,Fluturi din toate cele câte au fost, cândvaFemei ce-i ispitise cu trupul, mintea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
-se în trup,Fluturi din toate cele câte au fost, cândvaFemei ce-i ispitise cu trupul, mintea sa,Fluturi din vis și poezieNăscuți din dragostea celui ce-o scrie,Fluturi ce încă-i mai simțeaCum se zbăteau în buzunarul din manta.L-am adorat... Parol!... Era fermecătorși nu știu cum, dar ... IX. LIPSITĂ DE ÎNGER, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Într-o iarnă mi-a murit îngerul... atunci, s-a dezlănțuit iadul în mine, dar demonii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DUREREA, OMUL, FERICIREA Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Durerea, omul, fericirea Durerea este călătoare, E fără formă Și mantaua sa e mare, Vine și pleacă E vâltoare ... Omul Omul este călător Are formă și puteri Magice, de făuritor ... Omul e un luptător! Fericirea Fericirea e statornicirea, E fără formă Dar transformă ... Fericirea e iubirea! Durerea, omul, fericirea Încununează Devenirea
DUREREA, OMUL, FERICIREA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370217_a_371546]
-
respira și străbate, fără a avea teamă că nu ne mai întoarcem . - Omul, însă, vine el și taie pădurea luând umbra pământului, taie copacul și îl bagă pe foc, deși avea atâtea crengi uscate pe jos, sapă hăuri imense în mantaua pământului lăsându i goluri imense în sufletul lui plutitor, îi topește piatra și o aruncă în ceruri, în tot ce e viu, îi oprește cursul firesc al apelor lui curgătoare tăindu-le drumul cu piedici în calea firescului, ia piatra
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
Ce patriotism, ce libertate, ce dezrobire, ce Basarabie? Te pui cu rusul, zicea el, care trecuse de câteva ori prin botezul focului... Așa ne-a prins a doua zi, povestindu-ne unul altuia viețile noastre. Ne băgasem de tot în mantale că ne cuprinsese frigul, aproape că înghețasem, intrasem într-o groapă și așteptam comanda de a doua zi. Niște șmecheri de la bucătărie nu mai veneau deloc cu marmidele să ne împartă bruma aia de ceai cu biscuiți, poate ne mai
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
singur poem iese din acest tipar, în sporul poeziei, în fond: "Mai treceau trenuri scrîșnind în amurg/ Un chiștoc de țigară fumat pe din două/ Bocănitul ritmic, aceeași plimbare banală,/ Papagalul și ceaiul,/ Constelația nouă/ Și gazeta cea nouă/ Și mantaua cea nouă..." (Papagalul și ceaiul). Poemele din Echinox sau solstițiu se scriu în balansul baroc dintre imaginar și "ceea ce se naște aici in medias res", urmînd un ritual al renașterii ființei după ce aceasta se va fi pulverizat, într-o geneză
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
involuntar cu ochii mari și cu gura căscată de uimire. Îți dădeai seama din primul moment că nu era zdravăn la minte. Era îmbrăcat într-o uniformă militară kaki și parcă n-ar fi fost de ajuns, avea și-o manta groasă și uzată cu ,,epoleți” dintr-un material de pânză roșie, cârpiți de el însuși. Dacă cineva intra în vorbă cu el, lua repede poziția de drepți și ducând mâna dreaptă la chipiu, saluta: "Să trăiți, eu sunt căpitan Vasile
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
de băut - berea era preferata lui, dar nu refuza dacă era rost și de ceva tărie - sau ceva de mâncare. Domnișoarelor si doamnelor, după ce saluta în felul lui, li se adresa cu "Săru'mâna tanti!". Avea în buzunarul drept de la manta vreo două - trei plase mototolite, pentru cazul când i se făcea cuiva milă de el să-i dea ceva de mâncare. Cerea și bani, dar foarte rar, când îi venea lui goanga. Spunea că are o datorie și că trebuie
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
Tot ce ce se-ntâmplă n-o să divulg. Așază-ți suflarea caldă sub tâmplă, Mirosul risipește-l în așternut, Nerăbdător o s-aflu ce se-ntâmplă Cu câtă iubire m-ai întreținut. Sunt zile de iarnă de ger și de vânt, Mantaua zăpezii s-așterne-n vise, Rămâi lângă mine să-mbrac în cuvânt Toate poemele ce n-au fost scrise. Bate la geam un ram tânăr de măr, Lipită de trup cu pielea fierbinte Îmi pui șoapte cu gura pe umăr Grabită alergi
IUBITO, de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353680_a_355009]
-
de licurici la masă stă nichita stănescu cu literele lui de vis vocale și consoane aliniate alandala zice că el e un fel de eminescu întors pe dos stă cu paharul în mână și bea din sângele domnului a furat mantaua unui zeu și așteaptă să se scufunde într-o gravură bea poete ( pe lângă el zboară fluturi albi de sidef) și înscrie-mă și pe mine la academia de litere să mă lăfăi ca tine în damful mirosului de otonel pe lângă
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
mine și pe ucenicul meu Ioan. Când am ajuns, am găsit acolo doi anahoreți și am rămas împreună cu ei. Unul era din Melitena Armeniei, numit Teodor, iar celălalt numit Pavel din Galata. Teodor era din manastirrea lui avva Eftimie. Purtau mantale din piele de bivol. Am stat acolo cam doi ani. Eram departe unii de alții că la două stadii. Într-o zi, pe când Ioan ucenicul meu stă jos, l-a mușcat un șarpe și îndată a murit, curgandu-i sânge
LIVADA DUHOVNICEASCA (40) de ION UNTARU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347181_a_348510]
-
fost ținuți pe loc din pricina furtunii de mare, nouăzeci de zile. Mergând prin puștiul acela care se găsea aproape de locul de unde n-am mai putut înainta cu corabia din pricina vântului potrivnic, am gasit sub stâncă trei anahoreți morți, îmbrăcați în mantale de sivin și mantalele lor erau puse alături de ei. I-am luat și i-am dus la corabie. Deodată marea s-a liniștit, iar vântul potrivnic s-a schimbat în vânt favorabil. Fiind ajutați de vânt am trecut și am
LIVADA DUHOVNICEASCA (39) de ION UNTARU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347192_a_348521]
-
din pricina furtunii de mare, nouăzeci de zile. Mergând prin puștiul acela care se găsea aproape de locul de unde n-am mai putut înainta cu corabia din pricina vântului potrivnic, am gasit sub stâncă trei anahoreți morți, îmbrăcați în mantale de sivin și mantalele lor erau puse alături de ei. I-am luat și i-am dus la corabie. Deodată marea s-a liniștit, iar vântul potrivnic s-a schimbat în vânt favorabil. Fiind ajutați de vânt am trecut și am sosit la Rait. Părinții
LIVADA DUHOVNICEASCA (39) de ION UNTARU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347192_a_348521]
-
i-a furat-o. Avva al meu a auzit asta, m-a chemat și mi-a zis: - Spune-mi, Andrei, tu i-ai luat moneda bătrânului? - Ferească Dumnezeu, avvo, eu nu am luat nimic! Eu aveam o mantă. Am vândut mantaua pe o monedă de argint. Am luat moneda și m-am dus la bătrân. I-am făcut metanie și i-am zis: - Iarta-ma, avvo! Satana și-a bătut joc de mine și am luat moneda ta. Acolo era și
LIVADA DUHOVNICEASCA (38) de ION UNTARU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347201_a_348530]