2,193 matches
-
înalte. Din anii 1400, femeile purtau pălării înalte, numite "hennin", care semănau cu turlele din biserică. În Bizanț se purta tunica, era modă bărbaților, aceasta era lungă dar și largă, ornamentata cu dungi verticale de diferite culori, la fel ca mantia, purtată peste tunica. În secolulal XVll - lea, costumul devine strâmt și aderent pe corp. Bărbații au împrumutat de la barbari pantalonii. Peste ei, purtau o cămașă în diferite culori: lungă până la genunchi, cu mâneci până la cot și strânsă la mijloc cu
VESTIMENTATIA EVULUI MEDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 by http://confluente.ro/Vestimentatia_evului_mediu_gigi_stanciu_1392894753.html [Corola-blog/BlogPost/383403_a_384732]
-
metri de zăpadă înghețată? Flori de zăpadă și gheața s-au găsit din belșug și la ferestre și doar trebuia să întinzi mâna, să le atingi, pentru că ele să se prelingă, sub formă de lacrima pe geamul înghețat. Învesmântate în mantii de gheață, ca niște fantome gheboșate, au fost și mașinile și coșurile de gunoi stradale și copacii și stâlpii cu sârmele de electricitate. Ce să-i oferi femeii iubite, mamei, soției sau chiar fetiței? Dar cum oamenii se adaptează rapid
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/Samburi_de_migdale_cezarina_adamescu_cezarina_adamescu_1330936900.html [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
carevasăzică, primăvara va fi una plină de zile frumoase și de mult belșug. ### Zile și Nopți de primăvără Și dacă primăvara aceasta este nerăbdătoare să ne revadă, atunci și noi, la rândul nostru, să o întâmpinăm cu multă bucurie. Cu mantia plină de lumină, primăvara împarte din pocalul ei tinerețe, voioșie și culoare. Să ne bucurăm toți de acest minunat mărțișor primit în dar de la blânda primăvară. Așadar, poate să vină primăvara cu alaiul ei de flori. Să aveți parte de
Primăvara la Oradea by http://www.zilesinopti.ro/articole/4729/primavara-la-oradea [Corola-blog/BlogPost/97615_a_98907]
-
o fiară prinsă în capcană. Apoi, încet-încet totul se liniști și veni adevărata noapte. O tăcere ciudată se contopi cu întunericul. Din când în când, se auzeau la pupă niște gemete după care o liniște apăsătoare acoperea totul ca o mantie. Lui Ispas îi fuse frică să iasă pe punte, să vadă ce se întâmplă acolo și ce face stăpânul. Dimineața, foamea și lumina soarelui îl făcură, totuși, să prindă curaj și să părăsească cabina. Cu pași felini urcă scara și
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
partea, altarul cu ofrande,Sufletul lor piere sub razele autumnale,Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade,Singurătatea zilei ascute iar pumnale.... XIX. AMURG, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Amurgul ca o mantie din cer se așază Pe trupul obosit, ascuns de ierbi flămânde, Simt dincolo de mine o mână ce veghează Și c-o iubire mare mă mângâie pe frunte. Departe-n zarea neagră luminile se sting Ca lumânări de ceară ajunse la
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
mă mângâie pe frunte. Departe-n zarea neagră luminile se sting Ca lumânări de ceară ajunse la sfârșit, Pe pieptul meu cel rece armurile se frâng Și pacea mă cuprinde, mă duce-n infinit. Citește mai mult Amurgul ca o mantie din cer se așazăPe trupul obosit, ascuns de ierbi flămânde,Simt dincolo de mine o mână ce vegheazăși c-o iubire mare mă mângâie pe frunte.Departe-n zarea neagră luminile se stingCa lumânări de ceară ajunse la sfârșit,Pe pieptul
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
din Ireală, poezie semnată de Mircea Marcel Petcu, prin descrierea unei zile de vară până la lăsarea nopții. Vara, personificată într-o fecioară cu "buze roșii, cărnoase" se lasă atrasă de un "soare de foc" cu străluminări de aur, înconjurat de mantia ireal de albastră a cerului care devine, pe parcurs, vioriu odată cu lăsarea nopții și ivirea astrului selenar ce va arginta peisajul, adăugându-i mister și farmec deosebit. Gheroghița Durlan se retrage și ea sub "un cer senin, înalt", adormind între
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_recenzie_realizata_antologiei_valentina_becart_1327091078.html [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
o permanent căutare și împăcare cu sine. Mereu tânăr, poetul Mugurel Pușcaș, vrea “... aripi să zbor peste timp, / Să fiu iarăși prim-anotimp./ Pe veci, tânăr să fiu aș vrea, / Cu ochi de granit și de stea,/ Pe umeri cu mantii de flori/ Să gust ale vieții culori,/ Să gust din pocalul cu vin,/ Mereu tânăr,mereu senin...Te-ntoarce, tu vreme’napoi,/ Și uită de CLIPA DE-APOI,/Nu vreau bătrânețe și ger,/ Nu vreau să devin efemer...” (Veșnic tânăr
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1484507056.html [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
muzică folclorică românească. Ea cântă pădurea înaltă și legănată sub coapsele cerului, livezile lungi dăruitoare de roadele îndulcirii sau înveselirii, câmpurile ca fețe de pernă îmbibate cu aromele ierbii și florilor; ea cântă peisajele argeșene înfrunzite, arămite sau învelite în mantii de hermină, petrecând argeșeanul pe plaiuri, de la intrarea până la ieșirea din fiecare anotimp. Și mai cântă viața sufletească a argeșeanului, aninată între bucurie și supărare, răzbătută de luciul dragostei sau de pâraiele lacrimilor. Reprezintă zona etnofolclorică a broderiilor deluroase, cu
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1402145277.html [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
pe paie, oile fată mieluții. Alb de Mărțișor- staulul înviorat de glasuri de miei Brăduțul din curte, care are vârsta lui Teo, s-a împodobit cu steluțe albe. Creștetul fântânii a-ncărunțit dintr-odată, iar ghioceii s-au îmbrăcat în mantie rece. Peisajul e strălucitor, zăpada s-a așternut peste tot. Splendoarea n-a durat prea mult căci zăpada mieilor e efemeră.Fulgii au fost topiți de razele calde ale soarelui primăvăratic. Căci e mare nevoie să crească plantele, să ne
MIEII ŞI ZĂPADA LOR de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_gentiana_groza_hai_gentiana_groza_1363905656.html [Corola-blog/BlogPost/349047_a_350376]
-
multă argintărie, precum și obiecte din aur. Clădirea castelului era imensă și avea numeroase încăperi, așa încât nici nu realizară când se făcu seară și întunericul cuprinse regatul munților. Căpitanul Arnăutu ordonă retragerea în curte. Primele aripi ale nopții învăluiră întinderile cu mantia lor neagră. O parte dintre oșteni tăiară câțiva brazi din apropiere, îi transportară în curte împreună cu cetina și aprinseră un foc mare care trebuia să ardă până dimineața. Se anunța o noapte tensionată în care se vor confrunta cu cel
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422549812.html [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
un gând ce-mi stă ca un diavol pe umăr și se hlizește la lume și nu-mi dă pace să-mi urmez linștită Întâiul și singurul meu drum. El, primul bărbat El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenței Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț Cheamă-mă, îmi spune și râsul lui mă
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
când luna apune și vin zorii Când frământările dulci de vânt îți mână iară cocorii! Cine-i de vină când soarele apune-n a lumii genune? Și umbre răsar dincolo de-orizonturile de farmec pline... Stelele-s lucii luminând pe mantii pline de-arginturi Iar Luna pătimașă-n strălucire-mprăștie iar fluturi! Cine oare-o fi de vină când un fluture de noapte A adormit pe-o margine de vis acoperit cu moarte O fi Luna care-i o floare uscată
CINE-I DE VINĂ CÂND LUNA APUNE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1492415088.html [Corola-blog/BlogPost/380353_a_381682]
-
dimineața mea s-a rătăcit în vis și de-atunci, ca un abis mi-e viața fără Tine, cum noaptea fără Lună mi-e pustiu și sorii toți îmi par cu gheare și cu dinți - flămânzii - ce-mi sfâșie, mărunt, mantia de liniște a singurătății, risipind-o prin cuvinte și iluzii pierdute într-o lume în care gerul nepăsării este singurul anotimp. Referință Bibliografică: DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie
DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cora_dimitriu_1448732534.html [Corola-blog/BlogPost/383005_a_384334]
-
având torțe aprinse în mâini măsurau cu ochi pătrunzători pe toți cei din cale. Uneori ridicau pe câte unul de pe pământ, apoi îl eliberau după ce îi puneau câteva întrebări. Astfel cei câțiva soldați ajunseră în fața magistrului Ruthavan privind atent către mantia sa neobișnuită pentru locurile acelea. -Cine ești omule? întrebă unul dintre legionari. -Nu e treaba ta legionarule, spuse Genarius Muso, ridicându-se și venind de undeva din spate. -Omul acesta este cu noi! spuse Muso acoperindu-l pe Ruthavan cu
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1454888759.html [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
Procuratorul Ponțiu Pilat fusese anunțat de către sclavul nubian că un trimis care a arătat gărzilor un inel cu vulturul Romei, dorește să-i vorbească. -Să intre, porunci procuratorul Ponțiu Pilat. În încăpere își făcu apariția un bărbat solid, cu o mantie lungă până în pământ dincolo de care se întrezăreau veșminte persane scumpe. Cel venit își scoase toca sa albă și făcu o plecăciune adâncă. -Numele meu este Ruthavan, mărite procurator. Sunt prinț al Persiei din spița guvernatorului de Dacha și fiu al
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1454888759.html [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
sidefiu al norilor sufletul nesățios trezește demoni e o paradă de (re)sentimente stelară ninge cu tristeți surâzătoare politrucă iubirea dansează trei acte troia arde elenele pe rug sunt vrăjitoare ce îți vând un truc corida nopții s-a pornit mantia roșie îmbracă universuri calea spre lună are trepte de piatră arsă fierbe lava misterioasă în adâncuri cataclismul iubirii naște atei condescenți picasso s-a răstignit pe pereți am sculptat dragostea din lut umezit în palme mi-au crescut cicatrici de
IUBIRE SIDERALĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1404104983.html [Corola-blog/BlogPost/360012_a_361341]
-
făcând din sevă dulceață, aromă, culoare. Tronând carul alegoric apăru toamna bogată etalându-și trei medalii din aur, argint, aramă... Roadele au fost culese, a fost un festin cu bucate multe, alese, stropite cu vin. Iată, iarna - o regină - în mantie de hermină, ce sosește chiar acum, în ajun de Crăciun. Pentru marea sărbatoare, a nașterii lui Isus a-nceput fulgi albi să cearnă troienind dinspre apus. „SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” Iarna, cristaline unde pe sub gheață se strecoară și-n noapte argintul
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/Anptimpuri.html [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
lacrimi topite în noianul de gânduri. Si noianul de gânduri se revarsă în clipele vieții, tot mai puține, tot mai fragile. Caut bucuria neantului și ruga curată. Fără petele zilei, fără nocturnele reci ale unei luni de argint sclipitor. Arunc mantia morții din vinele îngroșate de timpul care nu-mi aparține. Incurcat în sfâșietorul dor al frumosului etern, caut lumina care mai arde încă sub molozul de praf al unei lumi pierdute. Glasuri sfâșietoare sub povara zilelor întunecate, aruncate în vidul
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1454075694.html [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TOAMNEI, RĂVAȘ DE IUBIRE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ai sosit ca o codană dornică de hârjoneală În mantia-ți lucitoare prinsă-n umeri cu beteală Și-ai intrat adânc în codri dănțuind printre copaci, În veșminte de aramă peste noapte să-i îmbraci. Coborât-ai maiestoasă de prin vii și din ponoare Luncilor să le furi floare să
TOAMNEI, RĂVAŞ DE IUBIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Toamnei_ravas_de_iubire_marian_malciu_1384612206.html [Corola-blog/BlogPost/363152_a_364481]
-
și culoare să le dai copiilor Și flăcăilor mireasă, zân-a podgoriilor. După ce-ai umplut hambare și-n grădini ai dat târcoale, Pomilor punând rugină de la vârf și până-n poale, Lacrima din cer oprit-ai și prin dansul tău sprințar Mantie de-argint întins-ai sub cupola de cleștar. Ca să speli păcatul lumii și să-ngropi trecuta viață, Ai pus burnița la treabă ș-ai ascuns lumina-n ceață, Vântului ai dat putere să se facă auzit Ca, prin el, să
TOAMNEI, RĂVAŞ DE IUBIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Toamnei_ravas_de_iubire_marian_malciu_1384612206.html [Corola-blog/BlogPost/363152_a_364481]
-
staccato închid porțile sărutului iau loc la masa tăcerii te fluier și îți strig nu mă iubi/nu mă urî /nu mă tace rupe doar genele nopții ciorapii din plasă stele bezmetice ți-e foame de-o iubire vorace cu mantia nopții shakesperiene închide-mi gura/roșie stea / nu mă lăsa să mor la o margine de imperiu dansând cu lupii cuvintelor pe simplă prea dulce singurătatea mea Referință Bibliografică: Între oglinzi paralele / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNTRE OGLINZI PARALELE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1423056284.html [Corola-blog/BlogPost/340156_a_341485]
-
-l va iubi cu pasiune. Pe la miezul nopții, părăsiră sala de bal și se plimbară agale pe aleile din grădina palatului cu flori de toate culorile ce te îmbătau cu parfumul lor amețitor. Deodată, un cavaler grăbit, înfășurat într-o mantie neagră care-i cădea de pe umeri până la poale ca un evantai și o pălărie mare și neagră pe cap, trecu în fugă pe lângă ei, lăsând în urma sa o adiere ca de vânt. Narcisa tresări cuprinsă de un fior rece. Prințul
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1424253332.html [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
al pescărușul și el caută firimiturile de azimă în palmele bucuriei. Se mai naște un țărm, o casă, o plajă, un copac... Răstălmăcite cuvinte se adună în jurul focului de tabără al omului învelit până în aurul negru al sufletului său în mantia căutărilor. Liniștea inimii îi este metafora scâncind ca un sugar, când biberonul sânului vieții îi atinge buzele roșu-pur, fragile hotare între pământ și cer. Între ele, peștera sunetelor tace. Scâncetul devine cântec înmugurit în primăvara ființei, într-o rugă nesfârșită
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1396378167.html [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > A VENITTOAMNA... Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului A venit Toamna Autor: Maria D. Toamna, a treia fiică-a anului, A coborât din înaltul cerului... Să-și întindă mantia-i arămie, Și covoru-i din frunză ruginie. Mândră, vine de după dealuri, Cu pletele-i în vânt, falduri... Fructele, îi țin strâns trena, Din flori, pe frunte e cununa, Ce tot mai tare-i strălucește. Când pe covor moale pășește. În
A VENITTOAMNA... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mariana_dumitrescu_1443526694.html [Corola-blog/BlogPost/343438_a_344767]