497 matches
-
scăpat de sub control, ramanii intervin și aduc cilindrul înapoi la Baza de Tranzit, unde separă populația umană în două facțiuni: una cooperantă și una xenofobă. Astfel, omenirea se alătură celorlalte rase extraterestre monitorizate, într-o enciclopedie grandioasă a universului. Coloniștii marțieni descoperă ascunse sub suprafața planetei vestigiile unui oraș părăsit construit de o misterioasă civilizație extraterestră care ar fi vizitat sistemul solar în timpuri imemoriale. Ei se îmbarcă la bordul unei nave descoperite în acel oraș, care îi va duce să
Universul Rama () [Corola-website/Science/330855_a_332184]
-
să facă față atât propriilor probleme, cât și unor rase extraterestre ostile. Ajunși pe o planetă îndepărtată, ei trebuie să rezolve tensiunile dintre ei pentru a nu risca exterminarea și a putea afla misterele civilizației care a construit orașul subteran marțian. Personajele menționate anterior nu apar în romanele care nu aparțin trilogiei Rama, acestea având alți protagoniști: Interiorul lui Rama este în esență un gigantic peisaj cilindric cu caracteristici metalice, denumit de echipaj 'Câmpia Centrală', care se distinge prin dimensiunile sale
Universul Rama () [Corola-website/Science/330855_a_332184]
-
care trăiesc pe Lumea Inelară. De asemenea, află mai multe despre "hărțile" diferitelor lumi din spațiul cunoscut, aflate într-unul dintre Marile Oceane ale Lumii Inelare. Aceste hărți la scară reală includ, printre altele, Kzin, Pământul și Marte. Pe harta marțiană, membrii expediției găsesc camera de control a Lumii Inelare, ascunsă într-un vast labirint de camere aflat în spațiul de sub hartă. Pentru a crea o atmosferă rarefiată pe Marte, harta planetei a fost construită la o altitudine de 32 km
Inginerii Lumii Inelare () [Corola-website/Science/322538_a_323867]
-
din peșteră arată un vrăjitor deghizat într-un animal ciudat, semănând cu un iepure având coarne de cerb. Îmbrăcămintea lor dă impresia unor apariții îngrozitoare: om-bizon, om-cal sau om fără nas, gură și urechi, de exemplu așa numitul "Marele zeu marțian" de la Jabbaren (Africa). Recuzita vrăjitorului paleolitic este bogată și variată. Dispune de unelte și culori preparate de el pentru tatuajele rituale. Confecționează figurine și păpuși, în general animale, pe care le "înzestrează" cu puteri magice, în cadrul unui ceremonial. Acest obicei
Vrăjitorie () [Corola-website/Science/303308_a_304637]
-
câmpii selenare, denumire restrânsă în anii 1820 la craterul Hell (). În 1793 a fost primul care a notat o anomalie privitoare la planeta Venus, astăzi cunoscută ca efectul Schröter, în care fazele planetei apar concave. Craterul lunar Schröter și craterul marțian Schröter sunt numite după el, la fel ca Vallis Schröteri (Valea lui Schröter) de pe Lună.
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
avansată ca a pământenilor, care să permită găsirea răspunsului la existența Turbionului și, dacă e posibil, a unei soluții care să salveze Pământul. După 100.000 de ani, când Marte ajunge să fie înconjurată de propria membrană a Turbionului, guvernul marțian îl trimite pe Wun Ngo Wen pe Pământ. Wun furnizează pământenilor tehnologia care permite trimiterea în galaxie a unor mașini auto-reproducătoare Von Neumann, în căutarea informațiilor despre creatorii Turbionului, pe care să le transmită pe Pământ și pe Marte. După
Turbion () [Corola-website/Science/320964_a_322293]
-
dezvoltare. Aproximativ în anul 4 miliarde, la câțiva ani după ce "ipoteticii" au oprit proprietatea de accelerare temporală a membranei (dar nu au îndepărtat membrana, deoarece Soarele acelor vremuri ar fi distrus viața de pe Pământ), guvernul pământean - îngrijorat de efectele biotehnologiei marțiene - începe să îi vâneze pe cvadri, oamenii care au făcut tratamentul vârstei a patra. Jason e mort demult, dar Diane, fiind un cvadru, trebuie să se ascundă. Tyler, care o însoțește, trece și el prin procesul de transformare în cvadru
Turbion () [Corola-website/Science/320964_a_322293]
-
a fost lansat pe DVD și Blu-ray în Marea Britanie la 11 ianuarie 2010 și în SUA la 2 februarie 2010. Poveste are loc pe planeta Marte în anul 2059, unde Doctorul se întâlnește cu primii coloniști umani din prima colonie marțiană, Bowie Base One. Aceasta este condusă de Căpitan Adelaide Brooke care va deveni un punct de cotitură în istoria umanității. Doctorul trebuie să se decidă dacă trebuie să-și folosească cunoștințele despre soarta acesteia pentru a schimba istoria. Potrivit scenaristului
The Waters of Mars () [Corola-website/Science/326611_a_327940]
-
că virusul dorește să meargă pe planeta Pământ care conține multă apă, eveniment care s-ar solda cu extincția umanității, prin urmare membrii neinfectați ai echipajului trebuie să facă orice ca acest lucru să nu se întâmple. În timp ce controlează ghețarul marțian care este sursa de apă a bazei, Doctorul bănuiește că virusul a fost prins acolo cu eoni în urmă de către rasa Ice Warrior. Adelaide descoperă că unul dintre filtre nu a fost montat corect, acesta a permis virusului să intre
The Waters of Mars () [Corola-website/Science/326611_a_327940]
-
Hobbit"” - Editură Elit Van Vogt, A.E. - „"Bestia"” - Editură Nemira Van Vogt, A.E. - „"Întuneric pe Diamondia"” - Editură Vremea Anderson, K.J. - „"Anticorpii - X-Files"” - Editură RAO Anderson, P. - „"Avatarul"” - Editură RAO Archer, J. - „"A unsprezecea porunca"” - Editură Vivaldi Asimov, I. - „"Calea marțiană"” - Editură Teora Asimov, I. - „""” - Editură Teora Asimov, I. - „"Întemeietorii"” - Editură Teora Asimov, I. - „"Perioada Campbell"” - Editură Teora Asimov, I. - „"Rătăcitor în spațiu"” - Editură Lucman Asimov, I. - „"Visele sunt sacre"” - Editură Teora Beagle, P. - „"Ultima licornă"” - Editură Univers Belei, A. - "Technofictiuni
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
un concept teoretic în realitate. Dar singurul punct de plecare de pe Pământ de unde se poate ridica acest lift se află pe un munte de pe insula Tabrobane ocupat de un ordin străvechi de călugări budiști, care se opun planului. Un consorțiu marțian îl abordează pe Morgan pentru a dezvolta conceptul liftului pe Marte, ca parte a unui program vast de terraformare. Pentru a demonstra viabilitatea proiectului, Morgan leagă o stație orbitală de Taprobane printr-un cablu subțire de ‘hiperfilament’. Unul dintre călugării
Fântânile Paradisului () [Corola-website/Science/324402_a_325731]
-
este Stația Spațială Internațională, care este permanent locuită de 3 astronauți și orbitează Pământul la o altitudine de circa 350 km. Alte nave spațiale au devenit sateliți artificiali după ce au ajuns la destinație (sondele de tipul MRO, aflate în orbita marțiană, sonda Cassini (Saturn), Galileo (până în 2003 a orbitat sistemul jovian) etc. La momentul actual pe orbita Pământului sunt plasați 975 de sateliti artificiali funcționali sau nefuncționali. Satelitul artificial conține sisteme tehnice complexe folosite pentru mentinerea stației: Un satelit își produce
Satelit artificial () [Corola-website/Science/306545_a_307874]
-
știință care controleaza misiunea spațială au utilizat instrumentele de la bordul modulului spațial "Phoenix" pentru depistarea mediilor unde viața microbiană de pe Marte ar putea fi posibilă și cercetarea istoriei apei de pe această planetă. Stația cosmică "Phoenix" a coborât lin pe solul marțian într-una din regiunile nordice ale planetei, care este bogată în apă. Complexul științific și-a utilizat pentru a extrage eșantioane din solul arctic al planetei Marte. "Misiunea Phoenix" a fost lansată cu succes pe 4 august 2007, si a
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
utilizat pentru a extrage eșantioane din solul arctic al planetei Marte. "Misiunea Phoenix" a fost lansată cu succes pe 4 august 2007, si a amartizat în ziua de 25 mai 2008. Programul ar fi trebuit să dureze 90 de zile marțiene (aproximativ 92 de zile pământene), dar robotul a depășit așteptările funcționând timp de cinci luni și reușind să transmită date până în ziua de 2 noiembrie 2008. Proiectul a fost declarat oficial încheiat pe 10 noiembrie 2008, întrucat scăderea duratei de
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
studiul istoriei geologice a apei, cheia dezlegării istoriei schimbărilor climatice de pe Marte. A doua a fost evaluarea habitabilității potențiale de la limita gheață-sol. Instrumentele lui "Phoenix" erau potrivite pentru a descoperi informații despre istoria geologică și, posibil, biologică a regiunilor arctice marțiene. "Phoenix" a fost prima misiune care a adus date de la poli, si a contribuit la strategia principala a NAȘĂ pentru explorarea planetei Marte, „"Follow the water"”. Misiunea principala urma să dureze 90 de soli (zile marțiene) - puțin mai mult de
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
biologică a regiunilor arctice marțiene. "Phoenix" a fost prima misiune care a adus date de la poli, si a contribuit la strategia principala a NAȘĂ pentru explorarea planetei Marte, „"Follow the water"”. Misiunea principala urma să dureze 90 de soli (zile marțiene) - puțin mai mult de 92 de zile pământene. Totuși, robotul a depășit durată operațională așteptată cu puțin mai mult de două luni, cedând din cauza frigului și întunericului aduse iarnă marțiană în locul în care se află. Cercetătorii sperau că landerul va
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
water"”. Misiunea principala urma să dureze 90 de soli (zile marțiene) - puțin mai mult de 92 de zile pământene. Totuși, robotul a depășit durată operațională așteptată cu puțin mai mult de două luni, cedând din cauza frigului și întunericului aduse iarnă marțiană în locul în care se află. Cercetătorii sperau că landerul va supraviețui o vreme și pe timp de iarnă, pentru a observa formarea gheții în zona de explorare. În acea zonă s-ar putea forma un strat de dioxid de carbon
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
intr-adevar prezent în atmosfera lui Marte, atunci trebuie că el este produs de ceva de pe planetă, deoarece gazul este dezintegrat de lumină solară în 300 de ani, de unde importantă căutării de potențial biologic sau de habitabilitate a solului arctic marțian. Metanul ar putea fi și produsul unui proces geochimic sau al activității vulcanice sau hidrotermale. Alte misiuni viitoare ar putea permite găsirea răspunsului la întrebarea dacă există sau a existat vreo formă de viață pe Marte. În timp ce se scria propunerea
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
întrebarea dacă există sau a existat vreo formă de viață pe Marte. În timp ce se scria propunerea pentru "Phoenix", orbiterul Marș Odyssey se folosea de spectrometrul de raze gamma pentru a găsi urme clare de hidrogen pe o parte din suprafața marțiană. Singură sursă plauzibilă de hidrogen de pe Marte ar fi apă sub formă de gheață, aflată în subsol. Misiunea a fost finanțată pe baza așteptărilor că "Phoenix" să găsească apă înghețată în câmpiile arctice ale lui Marte. În august 2003, NAȘĂ
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
pe viitor, a proiectării landerelor. Zona de amartizare proiectată era o elipsa de pe care acoperă un teren numit neoficial „Valea Verde” (în ) și care conținea cea mai mare cantitate de apă înghețată din afara regiunilor polare. "Phoenix" a intrat în atmosfera marțiană cu o viteză de aproximativ , si in a trebuit să frâneze până la înainte de a atinge suprafață. Confirmarea intrării în atmosferă a fost primită la ora 23:46 UTC. Semnalele radio primite la ora 23:53:44 UTC au confirmat că
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
efect amartizarea într-un punct aflat la spre est de locul calculat, undeva spre marginea elipsei calculate. Camera High Resolution Imaging Science Experiment (HiRISE) de pe "Marș Reconnaissance Orbiter" a fotografiat landerul "Phoenix" suspendat de parașuta să în timpul coborârii prin atmosfera marțiană. A fost prima oară când o navă spațială a fotografiat o altă în timp ce ateriza pe o planetă (Luna nefiind o planetă, ci un satelit). Aceeași cameră l-a fotografiat pe "Phoenix" la suprafață cu suficientă rezoluție pentru a se putea
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Locul amartizării este aici pe harta web Google Marș și aici în software-ul NAȘĂ World Wind. "Phoenix" a amartizat în Valea Verde din Vastitas Borealis la 25 mai 2008, într-o zi de la sfârșitul primăverii din emisfera de nord marțiană (L = 76,73), unde Soarele a luminat panourile sale solare pe toată durata zilei marțiene. Până la solstițiul de vară din emisfera nordică marțiană, care a avut loc la 25 iunie 2008, Soarele a apărut la poziția maximă de . "Phoenix" a
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
World Wind. "Phoenix" a amartizat în Valea Verde din Vastitas Borealis la 25 mai 2008, într-o zi de la sfârșitul primăverii din emisfera de nord marțiană (L = 76,73), unde Soarele a luminat panourile sale solare pe toată durata zilei marțiene. Până la solstițiul de vară din emisfera nordică marțiană, care a avut loc la 25 iunie 2008, Soarele a apărut la poziția maximă de . "Phoenix" a văzut primul apus de soare la începutul lui septembrie 2008. Amartizarea a avut loc pe
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
din Vastitas Borealis la 25 mai 2008, într-o zi de la sfârșitul primăverii din emisfera de nord marțiană (L = 76,73), unde Soarele a luminat panourile sale solare pe toată durata zilei marțiene. Până la solstițiul de vară din emisfera nordică marțiană, care a avut loc la 25 iunie 2008, Soarele a apărut la poziția maximă de . "Phoenix" a văzut primul apus de soare la începutul lui septembrie 2008. Amartizarea a avut loc pe o suprafata plata, cu landerul raportând o înclinație
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
intra și ea, probabil, uneori în crăpături împreună cu solul, creând perturbații suplimentare.) Brațul robotic al landerului a atins solul planetei roșii pentru prima dată la 31 mai 2008. Robotul a săpat puțin și a început să colecteze eșantioane de sol marțian în căutarea gheții după câteva zile de teste. Camera foto de pe brațul robotic al lui "Phoenix" a obținut o imagine de sub lander în a cincea zi marțiană care arată porțiuni acoperite cu o suprafață netedă și lucioasa descoperită de suflul
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]