5,147 matches
-
lui precipitat, fără să ia loc, întrebând așa, în picioare ce crede domnul Gologan despre ju--dețul Prahova. Și despre capitala lui - Ploieștiul? Gologan, mirat, se gândi ce se gândi, după cât știa el,... benzina se face la Ploiești. Atât. - Atât?... făcu mareșalul, și începu să râdă. Gologan era uluit. încă mai ședea în picioare. - Domnule primar, v-ar plăcea să fiți în acest moment în județul Prahova? - întrebă, după ce încetă să râdă. ... Predealul - adică - să nu aparțină de județul Brașov, ca mai
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
județul Brașov, ca mai înainte, ci de județul Prahova?... Gologan își permise să râdă și el, aici. Apoi zise: cu capul, nu! - mai bine, ca primar al Brașovului... îmi dau demisia. Eu, fiu al Brașovului, prahovean nu pot fi niciodată! Mareșalul râse din nou. Așa e. Știam, zise. De aceea, v-am și chemat aici. Să aflu... de fapt, ce știam de la bun început. Și îi întinse mâna, pe care o strânse. Iar Gelu-fiul mai povestea că taică-su fusese invitat
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
Gelu-fiul mai povestea că taică-su fusese invitat la prânz. Rămăseseră la Brașov. La Predeal. Județul Brașov. La locul de graniță știut, vechi... Ca și când atât se așteptase... să fie la locul său, Pre-Deal. Sus de tot, La înălțime... Iarna, la mareșal, se mânca românește. Chifteluțe cu pireu de cartofi, ardei umpluți, stropiți cu iaurt, sărmăluțe-n foi de viță, gogoși mici, perfect rotunde, și ca băutură, în ziua aceea, aveau un vin negru, Busuioacă de Bohotin...
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
și deportat, pe cale administrativă, în Siberia orientală". Sîntem, prin urmare, în drept să vorbim de un model real al acestui personaj, altul decît cel propus de Z. Ornea (urmat de alți exegeți), care susține că el "îl întruchipează pe viitorul mareșal Pilsudski"13. Totodată, constatăm imediat o semnificativă îndepărtare a personajului de model. Boleslaw Stadnicki nu mai are tragismul și aura de eroism ale prototipului său. El se bucură de simpatia naratorului, dar de o simpatie implicînd o undă de ironie
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
a fost prețuit poetul în conjunctura dată. Când și de ce era bună cenzura Asta am aflat-o nu de la un poet sau romancier, ci de la un militar. Și nu de la unul oarecare, ci de cel mai înalt grad: cel de mareșal, biruitorul de la Mărășești. Și în plus, de trei ori Președinte al Consiliului de Miniștri, de două ori Ministru de Interne, Ministru de Finanțe, președinte de partid, Consilier Regal. După toate acestea mai e nevoie să adaug că e vorba de
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
biruitorul de la Mărășești. Și în plus, de trei ori Președinte al Consiliului de Miniștri, de două ori Ministru de Interne, Ministru de Finanțe, președinte de partid, Consilier Regal. După toate acestea mai e nevoie să adaug că e vorba de mareșalul Averescu? Om hotărât, acesta avea, totuși, o slăbiciune. Anume - pentru Italia mussoliniană. Promotor, în 1927, al unui "Tratat de amiciție româno-italian" - ce părea să indice o îndepărtare de la alianțele tradiționale - ceea ce i-a atras multe și violente critici în epocă
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
și violente critici în epocă și nici n-a fost parafat - el a revenit la mai vechea-i preferință în 1935, cu prilejul războiului italo-abisinian. Manifestându-și regretul că Italia Ducelui putea fi atacată la noi, chiar dacă numai în ziare, mareșalul a atras atenția asupra măsurilor ce se impuneau spre a pune capăt unor asemenea "derapaje", cum se exprimă presa de astăzi. A făcut-o în acest text olograf, rămas inedit, într-o exprimare pe care o păstrăm, desigur, nealterată și
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
muzicale elvețiene din colecții muzeale românești", vizitatorii au posibilitatea să admire atât ceasuri care au aparținut unor personalități de seamă ale istoriei României - regele Carol I, regina Maria, mitropolitul Veniamin Costachi, Nicolae Titulescu, Armand Călinescu, Gheorghe I. Brătianu, Nicolae Iorga, mareșalul Alexandru Averescu, mareșalul Ion Antonescu, maiorul Dinitrie Giurescu (erou al Războiului de Independență), Aurel Vlaicu, Mariana Drăgescu (femeie-pilot în Escadrila Albă, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), George Călinescu, Tudor Arghezi, Panait Istrati, Gala Galaction și alții -, cât și
,,Insomnie culturală'', din 25 august, la Muzeul Național de Istorie by Badea Nicoleta () [Corola-journal/Journalistic/82044_a_83369]
-
colecții muzeale românești", vizitatorii au posibilitatea să admire atât ceasuri care au aparținut unor personalități de seamă ale istoriei României - regele Carol I, regina Maria, mitropolitul Veniamin Costachi, Nicolae Titulescu, Armand Călinescu, Gheorghe I. Brătianu, Nicolae Iorga, mareșalul Alexandru Averescu, mareșalul Ion Antonescu, maiorul Dinitrie Giurescu (erou al Războiului de Independență), Aurel Vlaicu, Mariana Drăgescu (femeie-pilot în Escadrila Albă, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), George Călinescu, Tudor Arghezi, Panait Istrati, Gala Galaction și alții -, cât și piese "anonime", spectaculoase
,,Insomnie culturală'', din 25 august, la Muzeul Național de Istorie by Badea Nicoleta () [Corola-journal/Journalistic/82044_a_83369]
-
fi cerut, la un moment dat, să întrerupă execuțiile de teama izbucnirii unor epidemii. Informația este cu atât mai șocantă cu cât istoriografia noastră a negat până de curând implicarea românilor în Holocaust. Mai mult, s-a acreditat ideea că mareșalul Antonescu ar fi fost un fel de protector al evreilor. Jean Ancel recunoaște că mareșalul a refuzat cu adevărat o solicitare a germanilor privind deportarea evreilor, dar acest lucru s-a întâmplat spre sfârșitul războiului, într-un moment în care
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
este cu atât mai șocantă cu cât istoriografia noastră a negat până de curând implicarea românilor în Holocaust. Mai mult, s-a acreditat ideea că mareșalul Antonescu ar fi fost un fel de protector al evreilor. Jean Ancel recunoaște că mareșalul a refuzat cu adevărat o solicitare a germanilor privind deportarea evreilor, dar acest lucru s-a întâmplat spre sfârșitul războiului, într-un moment în care intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României devenise iminentă, iar deznodământul războiului, mai mult decât previzibil
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
3.738, din 7 noiembrie 1924, a întărit alegerea. Festivitatea de învestire s-a desfășurat la 9 noiembrie în sala de ceremonii a Palatului Regal și sala Tronului unde s-au aflat: Regele, pe Tron, având în stânga pe Principele Moștenitor, Mareșalul Curții Regale și Adjutanții Regali, generalii armatei, prefectul, iar în dreapta Inaltul Cler, membrii Guvernului, parlamentari, rectorul Universității, decanii facultăților, procurorul general, prim președintele, reprezentanții Academiei Române, directorul general al Cultelor. Patru zile mai târziu, pe 11 noiembrie, când se împlinesc șase
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu era nici măcar „pișatul boului”. Pentru că vaca nu sa îndreptat, a fost vândută în viu unui consătean măcelar, numit Borșucu, care a tăiat-o și a revândut-o, cu mare căutare, la cântar. În perioada când Armata română condusă de mareșalul Ion Antonescu, unul din cei mai mari patrioți români ai secolului trecut, se pregătea de război, cu mobilizări, înarmări, exerciții tactice, aprovizionări, tot satul era în fierbere, creânduse o serie de depozite de alimente pentru soldați și furaje pentru caii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
durere. Când cineva îl întreba dacă mâncase ceva, el nu știa ce să răspundă. Când mânca, nu știa dacă era sătul. Zicea că are 99 de ani, în loc de 79 și că frecventase Școala Superioară de Război în aceeași promoție cu mareșalul Antonescu, că luptase pe frontul de est, în Prima Bătaie, în calitate de general în oastea lui Ulise și că a văzut Caul Troian la Sevastopol, de-adevăratelea. Toate acestea o mâhneau pe Karin, ea însăși suferind de coxartroză la amândouă picioarele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sub soarele puternic, răstimp În care un porumbel Îi lăsase În decolteu câțiva stropi, iar păstorul caprelor Îl ciupise de fund, cum trebuise să-l certe pe generalul d’Erlon că transpirase și n-avea schimburi la el, iar pe mareșalii Ney și Grouchy pentru că se Îmbrânceau, spunându-și reciproc „porc de câine“. Când a ajuns pe câmpul de luptă, Wellington era deja un car de nervi, iar bătrânul Blücher se retrăsese În cort să-și facă inhalațiile cu mușețel. De-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
inteligenței native cu care era dotat, a plecat la studii cu specific militar și a tot urcat în grad, dovedind că afirmația de acum două secole făcută de Napoleon Bonaparte, conform căruia în ranița fiecărui soldat se află bastonul de mareșal nu era o metaforă populistă. Deși studiile militare l-au purtat în diverse părți ale țării, Sibiu, București, Timișoara, Cluj, după finalizarea acestora, tânărul ofițer, devenit între timp familist, a preferat să se întoarcă în Huși. Vreme de mulți ani
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]
-
cam de mărimea Hușului; avea străzile pietruite; fugare amintiri plăcute renasc imaginea tramvaiului cu cai, cu care mă plimbam deseori. Mama pleca deseori la Iași, la moșii. Provenea dintr-o familie bogată, era și fiica vitregă a generalului Ernest Baliff, mareșal al palatului în timpul regelui Ferdinand. Acest Baliff, după cum veți vedea, v-a avea un rol foarte important asupra familiei mele și în special asupra carierei tatălui meu. Revenind, o așteptam pe mama să sosească de la Iași în portul Ismail știind
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
stimez, țin la el și mi-am dat seama imediat ce l-am cunoscut că, dacă ar fi avut norocul să se nască într-o altă epoca, dacă s-ar fi născut la Revoluție, ar fi devenit general al Imperiului, poate mareșal, cu darurile lui de comandant, cu bravura fizică de care a trebuit să dea dovadă de-a lungul unei cariere extrem de periculoase ar fi avut pur și simplu un alt destin. Cand scriam cartea și am făcut portretul, sper că
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
că e timpul să mai și ucidă și-a greșit cariera, e de părere Regizorașul. — Un pluton, zici? întreabă Comandantul, dînd semne că o să se lase convins, prefăcîndu-se ca o vulpe. — îmi place că brusc ai devenit solemn ca un mareșal, îl laudă Regizorașul simțind că pune stăpînire pe situație, viața în sine e o negociere dură. — Echipă de doi bani, e de părere Comandantul, e ca și cum te-ai repezi cu capul înainte într un zid de beton convins că o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să circule glume, ca să mai scăpăm și noi de condiția asta mizerabilă, de șmotru, de gudureală, de pîinea rîncedă. La al Doilea Război Mondial nici nu vrea să se gîndească, parcă le luase cineva tuturor mințile, regele umbla după fuste, mareșalul Antonescu se săturase de machetele în miniatură și de soldățeii de plumb, și își vedea visul cu ochii împlinindu-i-se încet, dar sigur. Pînă la urmă ne venise și nouă rîndul să atacăm Rusia. Oamenii politici începeau să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pus mari speranțe. Ar vrea după asta, să dea o târcoală ghetoului. Îi e dor de el, și nu-i mai e frică de criminalul-violator.. Cine știe? Poate a fost din nou Închis și ,,casa,, e goală. Traversează acum, bulevardul Mareșal Averescu, și merge În lungul lui, până ajunge la un bloc cu zece etaje. Intră la parterul blocului, Într-un centru de pâine, de unde Își cumpără o chiflă. Mușcă din ea cu lăcomie. Un tramvai se scurge leneș pe șine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și crime petrecute în acei ani. Dar există o Curte Penală Internațională - organism care judecă crimele împotriva umanității și crimele de război -, n-ar fi corect, în primul rând față de poporul român, să i se facă acolo un proces adevărat mareșalului Antonescu? Altfel, acuzată de crimă este România, acuzați de crimă împotriva umanității sunt toți românii, foști și viitori. A făcut-o acum laureatul Nobel pentru Pace Elie Wiesel: „România a ucis, a ucis, a ucis!”. Nedreptatea pe care acest mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
poziția trupului lui Vaughan, formula morții pe care acesta i-o concepuse? În cursul ultimelor săptămâni de viață, Vaughan nu s-a gândit la nimic altceva decât la moartea ei, o încununare de răni înscenate de el cu devotamentul unui mareșal al curții regale. Pereții apartamentului său de lângă studiourile de filmare din Shepperton erau ticsiți cu fotografiile pe care le făcuse în fiecare dimineață prin teleobiectiv, de pe podurile pietonale de deasupra autostrăzilor ce duceau spre vest și de pe acoperișul garajului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe ministrul de interne legionar, Constantin Petrovicescu, a înlocuit toți prefecții și chestorii legionari. Reacția legiunii a fost violentă și a îmbrăcat forma rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, care însă a fost înăbușită de armată. Generalul Ion Antonescu (avansat mareșal) este chiar și astăzi o personalitate destul de controversată. Totuși, pentru momentul în care a condus țara, a avut merite incontestabile: a restituit ordinea, a salvat țara de războiul cu Germania (oricum interesată fiind de petrolul și grâul românesc - atât de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ai PCR».” Înlăturarea lui Antonescu, programată pe 26 august 1944 a avut loc puțin mai devreme la 23 august 1944, opozanții săi profitând de ocazia vizitei sale la regele Mihai I. Prin această lovitură de stat care a avut loc, „mareșalul Ion Antonescu și ceilalți membri ai guvernului (chemați pe rând la Palat) au fost arestați. Exercitându-și prerogativele constituționale, regele Mihai I l-a numit prim-ministru pe generalul Constantin Sănătescu. Noul guvern era compus din militari, dar îi includea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]