1,061 matches
-
anunțau gărzile borduriene că predarea armelor era unica lor opțiune. Totul se sfârșise - ca un castel de cărți de joc, imperiul bordurian se prăbușea sub ochii lor. Soldații își lăsau armele acum inerte, în vreme ce șuvoiul prizonierilor îi înconjura, ca o maree care nu mai poate fi oprită. Maketero și Tintin își strânseră mâinile, zâmbind. „Fabrica morții a încetat să mai existe. Tot ceea ce au produs bordurienii va fi distrus cu ajutorul profesorului Tournesol. Centrala din Bulundi va produce doar electricitate, iar zilele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acestea stimulează la mânie sau la mândrie; are preferințele sale - nu se poate ține pasul cu el, provoacă invidie sau tristețe. - Iată, mai cu seamă, inima. Când se neliniștește? Dorințele apar și dispar, poftele vin și pleacă, de neprevăzut este mareea de vicii și de pasiuni; sfiiciunea și desfrânarea, teama și îngâmfarea, alternează în mod continuu și, deseori, amenință pe cel temător, paralizat și resemnat, până la epuizare. Într-un fel sau într-altul ne torturăm, viața noastră nu are spațiu pentru
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
pot să vă asigur că viitorul globalizării este pus în pericol dacă nu vom aborda și atinge această provocare globală. Unii vor argumenta că globalizarea însăși va rezolva problema, ridicând standardele de viață pentru oricine altcineva, ceea ce înseamnă pentru săraci. Mareea ridică toate bărcile, cum se spune. După opinia mea, aceasta este o parte a ecuației pentru soluționarea problemei. Dar va fi nevoie de o viziune mai amplă, mai grandioasă a viitorului, alături de Planul Marshall pentru a reconstrui Europa după cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o remușcare chinuitoare Îl măcinase pe dinăuntru, puțin câte puțin, fără să-i distrugă fațada exterioară. Însă poate că bătălia dintre amintire și uitare se Încheiase În sfârșit. Ca o câmpie marină ce se Întindea cât vedeai cu ochii după ce mareea se retrăsese, amintirile unui trecut tulbure ieșeau la suprafață ici și colo din apele În reflux. S-a Întins după ashure. Cu bună știință și hotărâre a Început să-l mănânce, Încetul cu Încetul, savurând fiecare ingredient cu fiecare gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sibilinice ale cuvântului inițial, oricum corabia care stă pe loc nu călătorește, orice s-a întâmpla mâine, trebuie să lucrăm astăzi, cel care plantează un copac nu știe dacă, într-o zi, nu se va spânzura în el, Cu o maree neagră ca cea de acum, bărcuța noastră chiar nu iese în larg, spuse Marta, dar ai dreptate, timpul nu ne așteaptă, trebuie să ne punem pe treabă, prima mea sarcină, acum, este să desenez părțile laterale și dorsul figurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rămână pe mai târziu. Cipriano Algor închise ușa. Sunt momente din astea în viață, pentru ca cerul să se deschidă trebuie să se închidă o ușă. Jumătate de oră mai târziu, deja în pace, ca o plajă de pe care se retrage mareea, Cipriano Algor povesti ce s-a întâmplat la Centru, descoperirea peșterii, impunerea secretului, supravegherea, coborârea în excavație, bezna dinăuntru, spaima, morții legați de banca de piatră, cenușa focului. La început, când îl văzuse urcând panta în furgonetă, Isaura se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să preschimbi metalele În aur. Dirijezi salva trebuitoare, aduci În stare de orgasm viscerele pământului, le pui să facă În zece secunde ceea ce au făcut În miliarde de ani și tot bazinul Ruhr Îți devine un zăcământ de diamante. Cunoașterea mareelor fluidice și a curenților universali, spunea Eliphas Levi, reprezintă secretul atotputerniciei umane.“ „Așa e, cu siguranță“, zicea Belbo, „e ca și cum ai transforma pământul Întreg Într-o cameră orgonică. E clar, Reich era cu siguranță templier.“ „Toți erau, afară de noi. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
compromis, probabil de păcatele părinților imigranți. Eu cred că prezența roților sub conștiința cuiva impregnează trupul cu niște vibrații instabile care nu sînt propice creației. — Vecinul meu a crescut, probabil, Într-o rulotă, la marginea unei mlaștini afectate de instabilitatea mareelor și de aceea a făcut o obsesie pentru cărămizi, Încuviințează Wakefield. Zamyatin Închide ochii oracular: — Trupul lui vibrează și doar atunci cînd atinge cărămizile se liniștește de Îndată. Poate că și el este poet, ca și mine. Este Întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în albastru. [1938] * BOARE ATLANTICĂ Cu repezi copite de-argint în zori măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile, veacul de mijloc, laptele mării, părul femeilor, scrumul și florile. În dimineața de roz mărgărint o inimă, singură și de la sine, purcede solară grin anotimp
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de lemn. Casele toate aveau o ușă care dădea spre apă, și caii lor erau în formă de bărci, lungi și înguste, ce stăteau drept chiar dacă gondolierul vâslea cu o singură vâslă. Apa pe fundul lagunelor, mai ales până la venirea mareei, era mică și mirosea veșnic a alge putrezite și a pește mort, ca să nu mai vorbim de armata de țânțari. Pământurile pentru viță-de-vie și grădinărit erau puține; apa bună de băut nu numai că nu era destulă, dar avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A vrut să vadă trupul lui Andras și a poruncit bătrânilor încă rămași în biserică să-l îngroape acolo unde murise. Am plecat de-acolo doar după ce am văzut cum era bătătorit pământul amestecat cu nisip și prundiș peste cadavru; mareea nu mai avea mult să-l ajungă din urmă. În lunile care au urmat am cucerit cea mai mare parte a Italiei centrale, unificând Longobardia septentrională cu cea meridională, în vreme ce o parte din Corsica se răscula în contra bizantinilor și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la realitatea nudă a dimineții, făcută toată din străzi, piețe, biserici, așa cum se Înfățișează ea pasagerilor primului autobuz, beți de somn, sau noctambulilor Îmbătați de muzică ce ies de prin discoteci - orașul după bătălia din care iese ca dintr-o maree a nopții. Cerul e cenușiu, apăsător, Înnorat. Previziunile se Îndeplineau. Avea să fie o zi urâtă. DIMINEAȚA Cine spune minciuni, ajunge În iad. Proverb popular a șaptea oră Dragi prieteni, ascultători ai postului de radio Globo, e ora șapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se sprijinea de stîncile care mărgineau plaja privată a familiei Kersaint. Soarele răsărise de vreo jumătate de ceas, iar marea Începuse să se retragă, lăsînd să se vadă șinele care Îngăduiau ca iahtul să fie dat la apă indiferent de maree și de starea valurilor. Rezemat În bastonul cu măciulie, Arthus de Kersaint privea neîncetata mișcare a mării care se retrage, asimilînd-o vieții care puțin cîte puțin Îl părăsea Într-un mod la fel de inexorabil. De pe promontoriul unde se afla, putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un Sisif modern, un mit monstruos ce părea să devină destinul comun al Omenirii. Sute, mii, milioane de ființe începeau în fiecare dimineață ascensiunea muntelui de ambiții, cărând în spate bolovanul greu al incapacității lor, deschizându-și anevoie drum prin mareea de oameni urmărind același țel, cu privirea mereu fixă la drum, atenți la pietricele și la micile obstacole, fiindu-le imposibil să privească în sus, înspăimântați, privind în jos. Un drum lung, foarte lung, iar sus, pe culmea strâmtă, câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ora patru dimineața, iar apele Își Încetiniră mișcarea de parcă asta li s-ar fi ordonat să facă. Treptat, se liniștiră și mai mult, până ce ajunseră la acel moment de perfectă nemișcare dintre flux și reflux, când apele așteaptă ca noua maree să preia munca zilei ce urmează. Prins de acel calm, trupul flasc tresălta pe suprafața apei, Învăluit În Întuneric, nevăzut. Timpul se scurse Într-o liniște ce fu apoi risipită de doi bărbați care trecură prin apropiere, cântând monoton pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cârmă Îl recunoscu pe Bonsuan, un pilot al poliției care avea În vene sângele a nenumărate generații de pescari din Burano, sânge care cu siguranță trebuia să se fi amestecat cu apele lagunei, purtând În el o cunoaștere instinctivă a mareelor și curenților care i-ar fi permis să navigheze prin canalele orașului cu ochii Închiși. Bonsuan, un bondoc cu o barbă deasă, Întâmpină sosirea lui Brunetti cu o plecăciune din cap, conștient de ora aceea matinală la fel de bine ca superiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
du-te la șirul acela de case de cealaltă parte a canalului și află dacă cineva a auzit sau a văzut ceva. — Pentru ce oră, domnule? Brunetti reflectă o clipă, gândindu-se la faza lunii. Fusese nouă acum două nopți: mareele nu putuseră fi atât de puternice Încât să poarte cadavrul foarte departe. Va trebui să-l Întrebe pe Bonsuan despre refluxul din noaptea trecută. Mâinile decedatului erau ciudat de zbârcite și albe, semn sigur că stătuse În apă vreme Îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o rană ca aia. Unelte, orice. — Da, domnule, zise Vianello, Încercând să scrie acestea În carnețel din mers. — Doctorul Rizzardi o să ne dea după-amiază o oră a morții. De-ndată ce-o avem, vreau să-l văd pe Bonsuan. — Pentru maree, domnule? Întrebă Vianello, Înțelegând imediat. — Da. Și poți să Începi să suni la hoteluri. Vezi dacă nu lipsește cineva din cameră, În special americani. Știa că omului nu-i plăcea asta, nesfârșitele apeluri la hoteluri, pagini după pagini pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
n-au adus la suprafață nimic care ar putea fi o armă. Gunoaiele obișnuite: sticle, căni, chiar și un frigider și-o șurubelniță, dar nu e nimic măcar apropiat de-un cuțit. — Dar Bonsuan? A vorbit cineva cu el despre maree? — Nu, domnule. Nu Încă. N-am primit Încă estimarea momentului morții. — În jur de miezul nopții, completă Brunetti. Luciani deschise o condică ce se afla pe masa lui și plimbă În josul unei coloane cu nume un deget gros. Aduce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să fi fost omorât altundeva. — Probabil c-a fost, zise Bonsuan, rupând tăcerea. — Unde? — Cinci, șase ore? Întrebă Bonsuan. Când Brunetti aprobă din cap, pilotul Își lăsă capul pe spate și Închise ochii, iar Brunetti aproape că putu vedea graficul mareelor din lagună pe care-l studia bărbatul. Bonsuan rămase așa preț de câteva minute. O dată clătină din cap Într-o scurtă negare, alungând cine știe ce posibilitate pe care Brunetti nu avea s-o afle niciodată. În cele din urmă, deschise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
decât dacă locuia pe ea, căci era, așa cum indicase Bonsuan, o fundătură ce ducea la apă, unde se sfârșea. — Oricare dintre ele ar fi un loc perfect, sugeră Bonsuan. Nimeni nu trece niciodată pe-acolo, nu la ora aceea. — Iar mareele? — Noaptea trecută au fost foarte slabe. N-au avut cine știe ce o forță. Iar un cadavru se agață de tot soiul de lucruri; asta-i Încetinește Înaintarea. Ar fi putut fi oricare dintre alea două locuri. — Vreun altul? — E posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la un moment dat, văzând că nu-i răspund la avansurile discrete pe care mi le făcea pe sub cearșaf, Dodo s-a Îmbrăcat și a ieșit din cameră jignit. Ca de obicei, iubirea mea pentru el dispărea și revenea ca mareea. Uneori Îl iubeam din tot sufletul, pentru că avea urechi mari, pe a căror bordură se putea desena un șarpe cu model În zig- zag cu puncte, sau pentru că putea să rezolve orice problemă complicată de fizică, din al cărei enunț
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
La un moment dat, văzând că nu-i răspund la avansurile discrete pe care mi le făcea pe sub cearșaf, Dodo s-a îmbrăcat și a ieșit din cameră jignit. Ca de obicei, iubirea mea pentru el dispărea și revenea ca mareea. Uneori îl iubeam din tot sufletul, pentru că avea urechi mari, pe a căror bordură se putea desena un șarpe cu model în zig- zag cu puncte, sau pentru că putea să rezolve orice problemă complicată de fizică, din al cărei enunț
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Pe plajă trece un grup de tineri. Mexicani, precis. Turiștii nu umblă în grup, rar două perechi. Vorbesc gălăgios și râd - dar cuvintele nu se aud deslușit, acoperite de foșnetul talazurilor. Sunt destul de departe de mine: încă nu a început mareea. Ciudat. Știu ce va urma - si nu îmi pot explica de ce mă preocupă asemenea gânduri tocmai acum. Prezentul, realitatea este în fața mea, cu acel grup de tineri trecând pe plajă. Oare? Klick <victor37>: hi <lia>: hi. Cine ești? <victor37
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Cum o să vin să stau la milă ta, un an? Nici în ruptul capului! Nu trebuia să mă tragi după tine. - O luăm de la capăt? Klick Mă opresc la linia umedă a mării. Valurile sunt puțin înalte, vor crește odată cu mareea. Când și când, câte un val vine mai înalt și mi se zdrobește de picioare. Apă e caldă... Klick - Ce zici de Revelion? Îl facem în Vancouver sau în Seattle? Este Milenium! - Parcă l-aș face la Seattle. Aici nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]