8,401 matches
-
și al rătarilor. Un fel de viață la care aderă oamenii din piesă. Furturi, răpiri, spargeri, planuri de crime, sentimentul de eroi - care nu-i părăsește pe protagoniști - se zvîrcolesc în această poveste dramatică a lui George F.Walker. Cinci marginali se iau la trîntă cu viața și, perdanți cum sînt, obișnuiți cu asta, cu alte cuvinte, o pierd, în cele din urmă. Nu foarte complicat. Foarte tușant este tonul în care este scrisă piesa. Amestecul, pe muchie de cuțit, cu
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
o apocalipsă latentă, vizibilă într-o stare de decadență, pe când în Groapa asistăm la expansiunea unei lumi, o vitalitate ce se manifestă în ciuda mizeriei, făcând în final "să crească iarba" (sunt ultimele cuvinte din roman), ceea ce înseamnă că acest univers marginal este capabil de regenerare. Sunt stări ontologice și stilistice total diferite, aflate la antipozi. Proza lui Eugen Barbu din Groapa nu are nimic, dar absolut nimic de-a face cu proza lui Arghezi sau cu proza lui Mateiu I. Caragiale
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
noi - în materie de critifiction. Aceea de a se pune pe sine în centru și pe Slavici în evidență. Nu e deloc întâmplător, așadar, faptul că, într-un pasaj construit în jurul multiculturalismului meridional din Banatul autorului Marei, dăm peste notații marginale ca aceasta: Doar ici, colo istoria a amestecat împreună cu etniile dominante și altele, aproape exotice, reduse la un număr restrâns de supraviețuitori: spre exemplu, mănăstirea era, din câte știu, administrată, prin tradiție, de familii aparținând populației locale de șocați - denumirea
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
pare absolut firesc să existe reciprocitate, să venim unii spre ceilalți și nicidecum să ne lipim, arogant, fel de fel de etichete. Faptul că îl iubesc pe Cehov nu mă face mai puțin receptivă la noul val. Nici conservatoare, nici marginală, nici în afara trend-ului. Sînt la fel de atentă la ce încearcă să-mi comunice contemporanii mei. Mai mult sau mai puțin comercial. Mă întreb cît de atenți sînt și ei la mine. Îmi amintesc cum acum mai bine de șapte ani
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
în el se reunesc o clipă arhaicul focului circular și modernitatea aventurilor cotidiene. El e un totem al zilelor noastre și atunci mă gîndesc la Brook căruia, sunt sigur, i-ar fi plăcut acest eveniment african. într-un alt spațiu marginal, într-o pivniță de la mînăstirea din Villenuve des Avignon, Christine Dormoy pune în scenă un text de Valere Novarina. Autor straniu, inventator al unei limbi inspirate parcă de libertatea lui Rabelais, autor ce combină viziunea cosmică și materialitatea concretă a
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
că este prea tare și nu are la bază o analiză adecvată a ceea ce înseamnă un „drept”. Este prea tare deoarece atât acest concept, cât și conceptele care se află în proximitatea lui, precum conceptul de contract, au un rol marginal în încercarea de a înțelege modul în care a funcționat societatea românească . Mai mult, drepturile, oricum ar fi înțelese, se raportează în mod fundamental la drepturile individuale. Or, tocmai acest lucru lipsește dacă încercăm să cercetăm trăsăturile de bază ale
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
comportamente neeficiente ale actorilor sociali: mai întâi, astfel de bunuri tind să fie produse în cantități insuficiente; în al doilea rând, apar comportamentul așa-zis de blatist , precum și ceea ce se numește „tragedia bunurilor comune” . Astfel de situații nu sunt deloc marginale și nicidecum rare; dimpotrivă, este crucial să le înțelegem pentru a descifra cum funcționează o societate. Dată fiind centralitatea acestor situații, precum și frecvența mare a apariției lor, inclusiv în societatea noastră, ar fi fost straniu ca ele să nu fie
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
sistemul de resurse disponibile are proprietatea abundenței. Actorii, acționând chiar un timp relativ îndelungat, nu pot afecta această circumstanță. Resursele sunt potențial nelimitate și nu este niciun pericol ca acestea să se rărească. De aceea, concurența dintre actori este doar marginală. Cum nici conflictul nu are un loc central, regulile de luare a deciziilor în cadrul grupurilor (o componentă esențială a oricărui aranjament insti tuțional) sunt simple, nu există stimulente pentru elaborarea unor mecanisme mai complexe în acest sens, iar unanimitatea (cu
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
biserică, de elite sau de mass-media, iar condițiile care trebuiau și trebuie întrunite sunt aceleași. Nuanța contemporană introduce însă o clauză nouă: un scriitor există dacă este solvabil, pentru că editurile funcționează după modelul băncilor - „capitalul“ nu poate fi împrumutat infidelului, marginalului, talentului care nu satisface (exigențele structurii de piață, dar mai ales) algoritmul ideologic, psihologic, stilistic și provocator de valori culturale. Salariul existențial al scriitorului este condiționat de înflăcărarea (disimulată) prin care acesta se investește în destinul întreprinderii de producție literară
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mult, transgresarea polarităților discursive și reinventarea, coerentă și cu potențial competitiv, a identității românești. Nu întâmplător Monica Spiridon glosează pe marginea unor cărți ale "exilaților" Thomas Pavel, Virgil Nemoianu, Matei Călinescu sau Mihai Spăriosu. Succesul lor internațional, în ciuda condiției de marginali, de intelectuali proveniți dintr-o țară excentrică (și aparținând pe atunci blocului comunist Est-European) are la bază doi factori-cheie: voința de (auto)construcție (dublată de efort sistematic și maximal) și armonizarea (nu întotdeauna ușoară) a identității românești cu regulile și
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
exces, o formulă de echilibru devine o urgență. Putem să tragem deci concluzia că pentru comunitățile de frontieră o identitate europeană pur și simplu rămâne de redefinit". Pericolul formelor aberante pe care le poate dezvolta uneori dorința de revanșă a marginalului este ilustrat printr-un fenomen apărut în universitatea americană, multiculturalismul, deja datat, dar preluat și la noi ca instrument neproblematic, multifuncțional, prilej pentru eseistă să sancționeze ironic, o dată în plus, pe conaționalii atinși de sindromul Chirița : Evoluția globală a conflictului
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
precum Ion Rus - sau încearcă redogmatizarea, prin revenirea în prim-plan a lui Năstase? Aceasta e întrebarea. Ion Iliescu este în continuare puternic și pentru că în fruntea PSD-ului a fost propulsat un politician de mâna a cincizecea, un produs marginal al utecismului nemulțumit de tutela agresivă a "tătucului". Mircea Geoană n-ar fi urcat niciodată în vârful ierarhiei pesediste dacă moștenirea iliescianismului n-ar fi fost atât de dezastruoasă. Într-un anumit sens, Iliescu a lăsat PSD-ul în starea
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
afectiv în munca pe care o făceau, își exprimau uneori consimțămîntul față de cele relatate în text prin scrierea cîtorva cuvinte de laudă la marginea rîndurilor. Un copist ulterior, care folosea textul respectiv drept text de bază, nu știa dacă notele marginale reprezentau o corectură a vreunei omiteri anterioare sau dacă era o simplă remarcă a copistului anterior. Așa se face că astfel de note marginale, numite glose, au ajuns să fie incluse în textele copiate, ulterior fiind recopiate de către copiști ca și cum
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
rîndurilor. Un copist ulterior, care folosea textul respectiv drept text de bază, nu știa dacă notele marginale reprezentau o corectură a vreunei omiteri anterioare sau dacă era o simplă remarcă a copistului anterior. Așa se face că astfel de note marginale, numite glose, au ajuns să fie incluse în textele copiate, ulterior fiind recopiate de către copiști ca și cum ar fi fost părți integrante ale textului de bază. Generațiile următoare de scribi, între care se numeră și masoreții, nu aveau voie să schimbe
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
note critice, eventualele greșeli din textul copiștilor, apoi de a preciza felul cum trebuie vocalizată (pronunțată cu glas tare) o anumită succesiune de consoane și, în fine, de a arăta modul cum trebuie accentuată pronunția fiecărui cuvînt. Toate aceste însemnări marginale, făcute lîngă textul canonic, reprezintă literatura masoretică, un fel de aparat critic avînd rostul de a asigura o mare acuratețe în înțelegerea și citirea versetelor biblice. Despre evrei se spune că, alături de creștini și musulmani, sînt poporul cărții. Înțelegi mai
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
astfel încât să nu atragă atenția. Să intre, dacă se poate, în spectrul altei lumi, pe altă lungime de undă, a viitorimii" (p. 195). Și atitudinea autorului nostru diferă. Dacă pe ambițioși îi ironizează cu finețe, obținând efecte comice, cu acești marginali care vor câștiga pariul cu Timpul empatizează în mod vădit. De asemenea, cu Gombrowicz, despre care scrie unul dintre cele mai bune capitole ale volumului (alături de cele despre Tolstoi și Virginia Woolf). E limpede că îl citește, pe acest mare
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
și cel situat în centrul Portugaliei. Îmi doresc să vizitez cândva ambele localitați... Încă o metodă agreabilă de a utiliza timpul cât mă aflu la volan în zona Lisabona-Estoril-Cascais (un fel de Coastă de Azur portugheză) este să ascult Radio Marginal. Când vii dintr-o țară unde agresivitatea mediilor acustice e pe măsura hămeselii din viața politică, selecția muzicală operată de RM ar trebui dată ca exemplu majorității posturilor de radio private de la noi (ca să nu fiu acuzat de subiectivitate, nu
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
operată de RM ar trebui dată ca exemplu majorității posturilor de radio private de la noi (ca să nu fiu acuzat de subiectivitate, nu mă voi referi aici la Radio Europa din Lisabona, ale cărui programe ating înalte cote de rafinament jazzistic). Marginal-ul - numit astfel după șoseaua ce urmărește estuarul fluviului Tejo până la vărsarea acestuia în Atlantic - propune muzici atractive, inteligente, deloc superficiale (chiar dacă eludează elitismul), din zona de interferență a jazzului mainstream cu forme evoluate de blues, rock sau pop. O
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
imperative, a oricăror datorii. Morala se vede deposedată de trăsăturile sale de bază, universalismul, autonomia, autoritatea, translîndu-se în particular și ipotetic, naufragiind într-o mare diversitate de conexiuni. Preocuparea ce-ar fi în măsură a o susține e proiectată în marginal, accidental, minor. Cuvîntul de ordine al acestor discursuri decadente pare a fi suspiciunea, termen nietzschean ce și-a găsit o aplicație dintre cele mai fertile. În cuprinsul "modernității tîrzii", dacă nu în cel al "postmodernismului" al cărui statut a fost
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
din perspectiva ultimei fraze, inclusiv faimosul premiu literar "Robert Walser" pare mai degrabă rodul unei decizii de ceea ce americanii numesc political correctness: un premiu literar menit nu să recompenseze valoarea, ci să ofere un fel de bonus unei categorii de marginali. Ce "orizont de așteptare" (H.R. Jauss) poate oferi potențialilor cititori o asemenea prezentare? Un roman scris de un cvasi-diletant (totuși, condusul de autobuz este una, iar literatura, cu totul alta), scris probabil într-un stil frust, plin de pitoresc, doldora
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
și care nu conviețuiesc neapărat armonios nici la nivel interpersonal, cum se întâmplă și aici, în țară - posedă un semn distinctiv comun: aderența la modernitatea și postmodernitatea literaturii române. Automat și la proiectul europenist. Și unii și alții însă sunt marginali în raport cu preferințele marelui public, nu sunt mediatizați cum ar fi meritat nici în România. Cu o singură excepție, poate - Vasile Ernu (cel care prin Născut în URSS a oferit o viziune "mai soft" asupra trecutului comunist, care i-a contrariat
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
să rămînă astfel pînă cînd va socoti el de cuviință să-și dezvăluie identitatea) intenționează să ofere o sumă generoasă de bani (inclusiv moștenirea ulterioară a averii) pentru educarea lui Pip la Londra. Gestul ar urma să schimbe definitiv destinul marginal al eroului. Din calfă, Pip ar deveni gentleman. Cu o singură condiție, bineînțeles: să respecte întocmai termenii ciudatului contract și să nu încerce vreodată să afle identitatea binefăcătorului lui enigmatic. Deși Joe este îngrozit de propunere, Pip acceptă fără să
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
pînă în 1990, Florin Mitroi a funcționat ca profesor de tehnici la Facultatea de Istoria și Teoria Artei, pe atunci Muzeologie, a Academiei de Arte Frumoase. Neavînd o catedră de pictură propriu-zisă, prezența lui în sistemul învățămîntului artistic era, oarecum, marginală. Obligat să educe teoreticieni, și nu să formeze artiști, el era, chiar și administrativ, decontextualizat, constrîns la însingurare și fatalmente ținut la distanță de acel privilegiu unic al oricărui profesor de specialități de a-și replica personalitatea, de a se
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
talia lui Cioran. Contrar regulilor de gen, contrar restricțiilor de spațiu tipografic, contrar - în definitiv - uzanțelor tacite, Mircea A. Diaconu scrie, pe mai bine de două sute de pagini, o recenzie a câtorva volume aparținând autorului Schimbării la față a României. Marginale din perspectivă estetică, dar, merită să precizăm în contextul gazetăriei postdecembriste, fascinante ca document. Defalcate răbdător și sistematizate ingenios, aceste scrieri ale lui Cioran rămân totuși, ca receptare, la nivelul începuturilor. Sunt sigur că, datorită acestei explorări, nici despre Scrisori
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
actorului Christian Fex din Urmuz (în traducerea lui Dan Shafran). Actorul suedez și-a făcut loc printre scaunele numeroase strângând la piept o servietă de funcționar, plină de hârtii și alte lucruri: un măr, un cârnat. Era vorba de un marginal, un om suferind de "un mal d^esprit" a cărui frustrare căuta un mijloc de exprimare, o comunicabilitate cu semenii săi. Dar tot ce făcea se întorcea împotriva lui, hainele, costumul kafkian se răzvrăteau, până și cravata îi sărea în
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]