18,317 matches
-
Îndreptat spre intrarea În ansă, și se simți mîndru. Două tunuri Însemnau Întărirea „regatului” său și-i ofereau șansa de a-și controla și mai mult oamenii, Îndepărtîndu-i de mal pe musafirii nepoftiți. Insula Hood, refugiul de odinioară al păsărilor marine, Începea să se transforme Într-un loc important, pe care lumea avea să Învețe să-l respecte, temîndu-se de el. Încercă puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
odată cu nava, și cu toate că doi marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie mațele la jumătatea drumului. Cincisprezece minute mai tîrziu, tăcerea puse stăpînire pe insulă și miile de păsări marine Începură să se Întoarcă, tremurînd, la locurile lor. CÎnd Niña Carmen se trezi, după ce trecuse amiaza, descoperi că era lungită pe un pat grosolan, goală și legată cu un lanț lung terminat la capăt cu un cîrlig care fusese Înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cea mai frumoasă membră a unei ilustre și vechi familii scăpătate din Quito. Veșmintele ei gri pal elegante ar fi contrastat, În chip absurd, cu interiorul acelei grote murdare care servise drept cuib, vreme de secole, la milioane de păsări marine și diforma prezență a bărbatului, și el pe jumătate gol, ar fi ieșit Într-atît evidență, Încît ar fi devenit de-a dreptul grotescă. - Pune-ți-o! - Nu. - Vreau să te văd ca În ziua În care ai venit... Pune-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care o ai despre mine? Încuviință În tăcere, iar această tăcere se păstră vreme Îndelungată, În timp ce norii mari și negri se apropiau și primele fulgere brăzdau cerul În depărtare. Mai apoi se auziră tunetele, lente și ceremonioase, neliniștind păsările marine care croncăneau nervoase În cuiburile lor. Carmen de Ibarra nu era supărată, nici măcar surprinsă de ceea ce Îi spusese. Știa de multă vreme că În spatele acelei măști respingătoare se ascundea o inteligență remarcabilă, din partea căreia s-ar fi putut aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou luneta, se sprijini de sarturi, cum Îi văzuse făcînd pe marinarii mai vîrstnici, și cercetă țărmul sălbatic, deasupra căruia zburau sute de păsări marine ce se aruncau În apă, În căutarea zilnicului mic dejun. Brusc, ceva Îi atrase atenția, dar legănarea vaporului fu pe punctul de a-l face să-și piardă echilibrul și, cînd privi din nou, Îndreptîndu-și telescopul spre cea mai Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În depărtare, iar marea, imensul ocean de la linia Ecuatorului, În Regiunea Mării Liniștite, mai liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care pentru o vreme se antrenaseră găinățîndu-se În capul lor, Încetară să mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Îndepărtă, mergînd tot Înainte pe plajă, mereu spre miază-noapte, fără să Întoarcă nici măcar o dată capul. Prăbușit pe nisip, Înfigîndu-și În el degetele ca să nu strige, Iguana Oberlus se uită lung după ea, În timp ce se lăsa noaptea și ultimele păsări marine se Întorceau lin la cuiburile lor. Iguana Oberlus nu muri pe plaja aceea. Capturat și rănit de autoritățile din orașul Paita, Perú, fu judecat pentru uciderea unui necunoscut pe stîncile din Insula Hood, omor la care fuseseră martori optzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să vorbească așa cum ar vorbi cu copiii. Se prostesc. Dar dacă le zici oamenilor că ești studentă la colegiu, oamenii-s așa impresionați. Poți fi student la orice și să nu trebuiască să știi nimic. Spune doar toxicologie sau biocinetică marină, și persoana cu care vorbești va orienta conversația asupra sa. Dacă nu funcționează, pomenește de sinapsele neurale ale porumbeilor embrionari. Odată eram într-adevăr studentă la colegiu. Am circa o mie șase sute de credite din câte-mi trebuie pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
viața lui a stat cu capu‑n dogoarea soarelui), pe el să‑l lăsăm În plata Domnului, se simțea foarte bine și În Belgrad, cu jaluzelele trase. În acest paragraf din Enciclopedia morților este introspectată cu multă finețe aventura lui marină, de la lirismul primului contact vizual, din o mie nouă sute treizeci și cinci până la Întâlnirea reală, față‑n față cu marea, patruzeci de ani mai târziu. Asta s‑a petrecut, Întâlnirea reală cu marea, În anul o mie nouă sute șaptezeci și cinci când, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Matái, fiecare val, chiar și fiecare nuanță a apelor mării, părea să poarte un mesaj foarte explicit, care-i vorbea de cele ce se petrec dincolo de linia orizontului și, privindu-l cum rămâne absorbit, cercetând apă, cerul, vântul și păsările marine, ai fi putut crede că mintea lui aranjează neîncetat piesele unui complicat puzzle. Într-o seară călduroasă, în care nici cea mai slabă briză nu umflă pânzele, Navigatorul-Căpitan trimise după Tapú Tetuanúi și, după ce le ceru celorlalți printr-un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
instrucțiunile... Iar aceste instrucțiuni se găseau în trei locuri: pe corpul lui Vetéa Pitó, pe a cărui piele se puteau vedea o mulțime de semne care aveau să-i servească pentru a-și aminti de unde veniseră; pe o mare hartă marină, țesuta din frunze de palmier, pe care micile scoici reprezentau insule, iar crenguțele și penele colorate simbolizau vânturile și curenții; și, în fine, pe puntea catamaranului, unde Miti Matái marcase, cu ajutorul focului, o infinitate de stele și de constelații, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-o noapte Miti Matái discipolului sau favorit, într-un moment de răgaz de la studiul cerului, pe care Navigatorul-Căpitan încerca din nou să-i indice calea de întoarcere în Bora Bora, ca și cum i-ar fi desenat-o pe o hartă marină. În acea clipă se va împlini cea mai veche lege a lui Tané, iar el va zâmbi din nou și se va îmbuna... Își trecu cu afecțiune degetul peste antebrațul băiatului și adaugă: Când o s-ajungi acasă, o să poți cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și dispare în apă, și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană pe jumătate digerată. Asta e singura explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut niciodată lumina zilei, stătea ascuns în gura de scurgere întunecată, așteptând să mă înfulece. Așa că... dau cu piciorul în pielea lui alunecoasă, elastică, plină de gâlme și vene, și pare că iese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și dispare în apă, și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană pe jumătate digerată. Asta e singura explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut niciodată lumina zilei, stătea ascuns în gura de scurgere întunecată, așteptând să mă înfulece. Așa că... dau cu piciorul în pielea lui alunecoasă, elastică, plină de gâlme și vene, și pare că iese și mai mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
par amestecate de la înălțimea asta, aproape ți-ai dori să mai trăiești. Să lași baltă toată misiunea și să te întorci acasă, oricât de negru ar fi viitorul. Un Gulfstream poate căra destul combustibil pentru a zbura 6750 de mile marine, chiar și cu 85 la sută vânt din față. Până la țintă erau doar 6701, ceea ce lasă îndeajuns combustibil pentru a detona bagajele, valizele și mulțimea de pungi pe care Jenson le-a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acele bruște averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul mare, când au dat peste câțiva băieți de la școala lor. Stăteau pe vine În așteptare, lângă asfaltul crăpat, la umbra unui mic migdal marin. — Salutare, băiețică, i-a zis unul dintre ei ridicându-se. Își scosese cămașa și-i legase mânecile În jurul frunții. Cămașa Îi cădea pe spate ca la șeicii pe care Adam Îi văzuse În cărți. Era mai Înalt decât ceilalți, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i vine să verse. Urechile Îi vuiau ca pe malul mării Înain tea furtunii, când vuietul valurilor acoperă orice alt zgomot și nu mai știi unde te afli. Zăcea Întins și picioarele Îi zvâcneau prin frunzișul arămiu căzut din migdalul marin. Cei care stăteau aplecați peste el păreau niște umbre clătinate de vânt. A Început să tremure. Sunt la fel ca oricare altul sunt la fel vă rog sunt la fel... — Oricum, a auzit el vocea croncănită, orice-ar fi pentru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lumi necunoscute, unde frontierele nu erau sigure, iar țările Își schimbau neîncetat conturul. În timp ce Înainta spre larg, În apa adâncă și neagră, a văzut ciorchini de lumini fluorescente și i-a trecut prin cap că păreau niște perle sau animale marine sau poate reflexii stranii ale luminilor cerului. La Întoarcere, Farah Îl aștepta cu picioarele Încrucișate pe nisip. E primejdios să te duci În mare așa, de unul singur, i-a spus ea, dar i-a spus-o blând, de parcă nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tatălui meu, a zis. E la masa de colo. Da, Dato’ Zainuddin. Îi spuneți doar că e de la fiul lui, Johan, da. Plătește el. În acest oraș nou și prosper, Își zicea Johan, oamenii sunt purtați ca de niște curenți marini, fără să li se poată opune. E zadar nic să Încerci să scapi Înotând, trebuie să te lași În voia valurilor, să vezi unde au să te ducă. Cu mult timp În urmă, copil Încă, se imagina tras de mare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ceasuri Rolex pentru amicii tăi? Câte-un mic colier Cartier pentru neveste? Sau, poate, doar demodații verzișori? El și-a pus mâinile În buzunare și a râs din nou ca un băiat de fermă. Stăteau lângă macheta unei platforme petroliere marine. Marea era de un albastru cristalin, valurile se Întindeau calme până pe o plajă de nisip alb după care se ridica o uzină argintie de rafinare a petrolului. — știu prea bine ce-ai să spui, a continuat Margaret. Suntem În război
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tras cu urechea la viața cartierului necunoscut lui, copii smiorcăindu se, ecoul unui zăngănit, un hârșâit de joagăr, dar Îndeosebi lipsa vocilor. La fereastră, un cearșaf apăra camera de soarele fierbinte al dimineții. Umbrele desenau pe jos volute ciudate, făpturi marine transparente care forfoteau, dispăreau și reapăreau la orice mișcare a pânzei. Nici un zgomot nu dădea seamă de prezența lui Din. Trebuie că plecase nu mult după ce se crăpase de ziuă, când sărise În picioare să respecte chemarea la rugăciunea de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ureche. Informații de nu știu ce gen îmi intră prin cercul gurii, probabil negru văzut și mai mic desigur decât cercul cănii cu, câinele Ham e cuminte și se joacă singur cu un ziar potolit, fără să mai scoată sunete de monstru marin. Obrazul mi l-am lipit de cadranul unui ceas desenat care s-a șters la mare și acum e făcut cu fard bleu de Prințesa Miau, recunoscută pentru marea ei imaginație în ce privește jocurile neconvenționale. N-am știut de ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-i cumpăram de ziua lui o nimfă. Eram cu Mihai sus, pe terasă, prin cerul închis de cerneală mă simțeam prima oară ca și cum n-aș mai vrea nimic, ca și cum aș fi înțeleaptă brusc, muzică, răcoare bună în vară și pescărușii marini care zburau în cercuri cu burți albe, parcă suntem la mare, suntem la mare, eram acolo atunci, incredibila sferă de moment, Miau sta ascunsă sub păr, dâre de muci îi cădeau subțiri din nas și eu i le strângeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
e bine, spuse vocea ei de undeva unde nu vedeam. Un pocnet sau un bubuit sub noi, butoaiele legate de ludovician frecându-se de fundul navei. Privind, al treilea și ultimul butoi sări peste bord într-o ploaie de apă marină și toate trei o luară la goană, șuierând și împroșcând stropi, în largul oceanului întins. Orpheus se clătină încet înainte și-napoi, după care se își continuă drumul puțin prea repede, înclinându-se la tribord. Am coborât scările alergând și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
profesor invitat, împreună cu doamna prof. dr. Anna Eva Budura, la Universitatea Ovidius din Constanța, un curs "Spiritualitate și diplomație în spațiul euro-asiatic", curs integrat în activitatea Institutului de Studii Euro-Asiatice. Distincții Pentru activitatea diplomatică, a fost decorat cu Ordinul Muncii. MARIN BUHOARĂ I. Născut la 1 ianuarie 1942, în orașul Odobești, județul Vrancea, este căsătorit cu Valerica Buhoară, economist și au împreună doi copii Cătălin Dan și Codrin. II. Studii A absolvit Școala Primară, Secundară și Liceul din Odobești A urmat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]