5,691 matches
-
ar fi putut abține să nu-i povestească Maianei. Se mulțumea așadar să privească bestia de la oarecare distanță și, din când în când, atunci când nu-l vedea nimeni, scotea limba la el ca să-l întărate și mai mult. Nu-i marinar, căci nu văd nici o stea sau constelație pe care s-o recunosc, concluziona în cele din urmă Miti Matái, sigur de spusele sale. Nu e nici un Om-Întoarcere, căci majoritatea tatuajelor lui sunt foarte vechi, si bănuiesc că se referă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Amó Tetuanúi clatină din cap, neîncrezător. O să fie o traversare foarte dificilă, pentru care Consiliul va trebui să-i aleagă doar pe cei mai buni. Cel mult treizeci, si mă-ndoiesc că vor primi printre ei pe un ucenic de marinar. Clatină încă o dată din cap. Să nu-ți faci iluzii, fiule. Nu cred că vei reuși. Ai putea sa m-ajuți? —Tu ce vrei, să-mi amărască maică-ta toate zilele care mi-au mai rămas de trăit? se tângui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care o urmează mereu. Iar pe această o va urma altă, iar pe aceea, alta... Și tot așa la nesfârșit, căci Taaroa a creat stelele pentru că oamenii mării să-și poată urma destinul. Zece stele erau suficiente pentru un bun marinar ca să păstreze direcția de-a lungul unei nopți, iar acest ansamblu de stele primise cu mult timp în urmă numele sfânt de Avei’á. Miti Matái hotărâse că Drumul de Stele din acea noapte să înceapă cu Dânsul Zeului Oró
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trebuia să se afle exact între insulițele Maupiti și Țupăi. Nu trebuia să zărească vreun far - care de altfel nici nu existase vreodată - și nici să le regăsească pe hărți marine detaliate; știa că se aflau acolo, fiindcă generații de marinari polinezieni o știuseră înaintea lui și alte generații aveau s-o afle în viitor. Întunericul era, așadar, marele aliat al acestui popor și, spre deosebire de restul popoarelor, în nopțile cele mai întunecoase, polinezienii niciodată nu se pierdeau, fiindcă în aceste nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stai în picioare până când va apune ultima stea. Ești tânăr și trebuie să te hrănești. Apoi se depărta și se întinse pe una dintre rogojinile de la prova și, în curând, tăcerea puse stăpânire pe navă pe care, în afară de căpitan, cârmaci, marinarul de cart și „aruncătorii“ aflați în tură, toți dormeau. Tapú Tetuanúi era și el treaz, căci era fără îndoială una dintre nopțile cele mai importante din viața lui, prima noapte când se putea într-adevăr consideră un adevărat „navigator“. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru majoritatea marinărilor de pe alte meleaguri nu era decât o întindere pustie de ape, pentru polinezieni reprezenta un loc în care, în condiții normale, se puteau orienta fără prea mare dificultate. Aceasta se explică prin faptul că, în timp ce pentru alți marinari o insulă nu reprezintă altceva decât o bucată de pământ, a cărei mărime nu este dată decât de suprafață aflată deasupra valurilor, pentru polinezieni orice insula oferea o serie de elemente care puteau fi recunoscute de la pește patruzeci de mile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tale rudimentare despre stele ar trebui să fie de ajuns ca să conduceți navă înapoi, în Bora Bora, dacăeu am să pățesc ceva. Zâmbi cu subînțeles. Nu vreau să spun că te consider un adevărat navigator, dar începi să fii un marinar acceptabil. Pe Tapú Tetuanúi îl umplu de mândrie faptul că Navigatorul-Căpitan îi dovedea atâta încredere, cu toate că el însuși nu se consideră mai mult decât un simplu ucenic și, pentru prima oară de când părăsiseră Bora Bora, simți că toate orele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cu următoarea, insă viața de la bord, în care totul era planificat și există un moment precis pentru realizarea fiecărei sarcini, nu avea nici o legătură cu apatia vieții în acel loc, unde nu era absolut nimic de făcut. Majoritatea bătrânilor marinari iubesc această monotonie, care ajunge să se transforme într-un ritual cu atat mai îndrăgit cu cât este mai minuțios, cu mii de sarcini neînsemnate care sunt executate aproape automat, dar care dovedesc că aceasta a fost meseria aleasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că acum chilele în formă de „V“ ale Mararei erau cele care tăiau valurile ca niște cuțite. Catamaranul scârțai amenințător, câștigând viteza. Odată cu lăsarea întunericului, vântul începuse să se întețească. Întindeți cablurile! strigă Navigatorul Căpitan. Să nu cedeze catargele! Erau marinari; cei mai pricepuți care existau pe fata oceanelor, iar doi dintre ei se cățărară cu agilitate pe catarge, care tremurau din cauza tensiunii fantastice a velelor, ca să întindă cele două cabluri cu care acestea erau legate de pupe. Chiar și carenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
desfășura la pește șaizeci de mile de coastă cea mai apropiată și cu patru mii de metri de apă sub chila, ceea ce fără îndoială demonstra cât de mare poate fi capacitatea omului de a se adapta la orice mediu. Nici un marinar european nu s-ar fi simțit în stare să repare o navă de treizeci de metri lungime folosindu-se doar de funie împletita din fibră de cocotier și menținându-o, în același timp, în echilibru pe una din chile, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tandrețe, într-o legătură devastatoare, capabilă să-i răpească demnitatea unei regine. Avem nevoie de vânt. Ridică ochii către Miti Matái, care, cu acest scurt comentariu, îi întrerupse șirul gândurilor, și îl îngrijora neliniștea ce se putea citi pe chipul marinarului, care cerceta cu insistență orizontul, în spatele lor. — Crezi că ne urmăresc? Bănuiesc că da. — Dar au văzut că suntem mult mai rapizi. Câtă vreme avem vânt... răspunse. Dar când o să pătrundem în zona lipsită de vânt, și suntem pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Și de unde știa că suntem aici? întreba Chimé din Farepíti. Ne-a văzut de la înălțime, răspunse Miti Matái, care apoi adaugă gânditor: Ceea ce înseamnă că acum și Te-Onó ne-au „văzut“ și știu unde suntem. —De ce? Pentru că, dacă sunt niște marinari atât de buni încât să ducă la bun sfârșit călătorii așa de lungi, au băgat de seamă că pescărușul asta i-a părăsit, pentru a se îndrepta înspre un punct în care ei știu foarte bine că nu se gaseste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când îl cuprindea această senzație neplăcută, simțea o neliniște puternică și o amărăciune de nedescris, căci, în străfundul sufletului sau, era convins că viața fără Miti Matái ar fi fost total lipsită de sens. Sufletele a treizeci de generatii de marinari se concentraseră în cel al lui Tapú Tetuanúi, iar el avea nevoie de maestrul sau pentru a se putea transforma în Marele Navigator pe care il cerea sângele atâtor strămoși. Cunoștințele care se acumulaseră de-a lungul secolelor trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
O sa te-ntorci și tu, răspunse încă o dată Tapú Tetuanúi, dorindu-și cu tărie să creadă în propriile lui cuvinte. Ești atât de mare și de înțelept, că nici macar Tané n-o să-ndrăznească să-l doboare pe cel mai bun marinar care a traversat vreodată marile. Un marinar ajunge să fie cu adevarat bun doar atunci când accepta toate legile mării, răspunse. Ține minte! Oceanul este un zeu care, dacă-i dăruiești viața ta, jurându-i supunere, te lasă să trăiești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o dată Tapú Tetuanúi, dorindu-și cu tărie să creadă în propriile lui cuvinte. Ești atât de mare și de înțelept, că nici macar Tané n-o să-ndrăznească să-l doboare pe cel mai bun marinar care a traversat vreodată marile. Un marinar ajunge să fie cu adevarat bun doar atunci când accepta toate legile mării, răspunse. Ține minte! Oceanul este un zeu care, dacă-i dăruiești viața ta, jurându-i supunere, te lasă să trăiești pe suprafața lui până în ziua când se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar ordinul imperios de a se întoarce în ascunzătoare trecu din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care il săpaseră și deasupra căruia așezaseră platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puternic, silueta Mararei deveni curând vizibilă pentru gărzile de pe creasta, care nu-și putură stăpâni entuziasmul văzând că dușmanii lor încercau să profite de nopțile cu luna plină pentru a scăpa de distructivii Niho-Nuí, căci, gândeau ei, ca niște excelenți marinari ce sunt, au fost în stare să găsească singură insula care există pe zeci de mile de ocean de jur împrejur. Dar cum înțeleptul lor rege prevăzuse că așa se va-ntâmpla, răzbunătorii Te-Onó erau acolo dinainte, așteptându-i. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o ia razna și ondula sunetele cu talentul înnăscut. Moldoveancă get-beget, fetița cânta cam așa: "Pi o mari-nspumatîtîtî Vaporiu se scufunda. Coana Chirița spărietî Strâgaaa cât o țânea gugura: Vai, vai, vai ci durieri, Iotiti, bre, vaporiu cum chieri Șî marinarii cum plânji: Îh! Îh! Cum plânji cu lacrimi di sânji!" Făcea "Îh!Îh!" după un moment de pauză, trăgând aer în piept în timp ce pronunța cuvintele, scoțând un oftat șuierat și înghițit, că toată lumea izbucnea în râs. O rugau să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iarnă, una câte una, oricui dorea să le primească. Paltonul ei gri fusese primul pe care-l oferise cu mare bucurie unei mămici libaneze cu cinci copii de Îndată ce trecuseră de Aden, de trei pulovere se descotorosise În Oceanul Indian În favoarea unor marinari indonezieni. Când ajunsese la Jakarta, valiza ei era aproape goală. Cumpărase câteva bluze de pânză croite după moda locală, care-i aminteau de hainele copilăriei, ieftine, lesne de purtat și nu prea elegante. Cu un astfel de sentiment se trezise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
început să-l ascult pentru proba de film, era ciudat, atât de aproape unul de celălalt și singuri și de data asta nu ne presa nimic și el făcuse un duș și își pusese la aerisit bluza în dungi de marinar și la fel de subțire, în ziua aceea însă părea mai puțin frumos, dar eu n-aveam de unde să știu asta în noaptea cu lună plină, când telefonul era de parcă acum se aprind becurile în oraș, brusc, haaa... spune-mi ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lumea la rugăciune. Era gata să dea și tirul la o adică pentru cinci litri de apă cu cifră octanică scăzută Întrucât pe acolo toate au gust de benzină. Cel puțin așa i se părea lui. Acum Îi Înțelegea pe marinarii polonezi care vindeau vapoarele lui Jaruzelski oricui le dădea În schimb câțiva ani de libertate. Când s-a trezit, a văzut că șeful nu era de găsit. Nici el, nici fata. Nu și-a făcut griji. Șeful era geolog de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
integreze, condiția umană primordială, paradiziacă. În imaginația tinerei olandeze care, în Albatroșii Danzantes, visează într-un șezlong, pe puntea unei bărci, că redobândirea acestei condiții ar fi posibilă printr-un iubit ideal, și aceasta ar putea să-i devină tânărul marinar Santiago, contopit în imaginația ei cu pescarul omonim din "Bătrânul și Marea", povestirea lui Hemingway. Tânăra aceasta deducem din notații auctoriale năzuiește la o iubire de felul celei exprimate în actele matrimoniale descoperite de ea la păsări și țestoase. Deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
desenat, însă, mama ta pentru tine. Poate ai fi primit mai mult. Deocamdată ai creionul. Cu asta trebuie să începi oricum. Și restul vor fi ale tale, dar vor veni cu timpul. Mă privea cu ochii languroși și albaștri de marinar reformat. Avea fața umflată și buhăită, dar dintr-o dată nu mi se mai părea atât de grotesc. Hai, lasă, du-te! Fugi! Te așteaptă "mamele". O iau la fugă și mă opresc pe aleea ce iese din plajă, unde "mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și cluburile de noapte ale porturilor, cum făceau colegii lui de expediții, și nu avea nicio iubită, deși cunoscuse circumstanțial femeile. Nu era interesat să bea sau să piardă vremea cu amicii, nici ruleta nu-l atrăgea. Totuși, când un marinar mai în vârstă depăna întâmplări mai mult sau mai puțin adevărate de pe mare, devenea dintr-odată foarte interesat. Chipul i se ilumina și devenea afabil, plăcut, vorbăreț, la fel ca în ziua în care priveau jocul delfinilor pe valuri. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
financiară și literară, Cristian Ciocan și Andraș Demeter, cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, reies următoarele (ce pot fi consultate în arhiva Căpităniei Fluviale, de lângă Vama Brăilei, vizavi de Restaurantul "Marinarul"). 1. Născută în Brăila, copilăria, adolescența, precum și școlile primare și gimnaziale astfel: Clasele I-a a IV-a la Școala Generală nr. 4 de pe Calea Călărașilor, lângă Piața Concordia, vizavi de Librăria "Panait Istrati" și Spitalul municipal nr. 1 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]