959 matches
-
condamnarea la moarte prin asumarea crucii. În robia viziunilor a condus înflăcărată lupta de eliberare, războiul pentru pământul rădăcinilor, ea, mesagera cerului în haine bărbătești și cu părul tăiat. Mânată de șuierul vântului , hăituită de frica pârjolirilor, de invazia lupilor, martora vaietelor și a sfârtecărilor, în violarea inocenței , ruptă de copilarie, de casă cu brutalitate, împiedicându-se de săgeți, de furt, conducându-se după semne, își găsea siguranța doar în comunicarea cu El, la fel de proaspătă ca ploaia, în biserica ce-i
IOANA D’ARC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378634_a_379963]
-
au prea dat liniște în ultimul timp. Noroc că și-a găsit refugiul în muncă și nu a mai putut să se gândească la situația sa ingrată. Începea să se simtă fericită aici în mijlocul naturii reale. La fericirea sa era martora și Dunărea care curgea nepăsătoare spre marea sa dragă, leagăn și loc de scaldă al copilăriei sale. Merele din pomi erau coapte și multe dintre ele căzuseră pe jos. Mai existau cu rod în micuța livadă, peri și pruni. Dunărea
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
iar sărutul meu a fost ca un da spus cu toată căldura sufletească. - Pentru că eu nu am răspuns la întrebarea divinității dacă te doresc de soție, prin acest sărut mă angajez inclusiv în fața lui Dumnezeu și al Dunării, singura noastră martoră, că te voi iubi pentru totdeauna, răspunse și Radu la momentul de tandrețe oferit de logodnica sa. - Mulțumesc și mă încred în promisiunile tale. Acum hai să-ți văd comuna. Doar începând de astăzi voi avea și eu rude în
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
celor doi, departe de a-i stârni admirația pentru aparenta abnegație de care părea a da dovadă bărbatul față de însoțitoarea lui, o indispunea pe Smaranda. Privindu-i, avea mereu o inexplicabilă și neplăcută senzație de a fi - dincolo de toate aparențele - martora neputincioasă a unei scene de prizonierat. Și căutând s-o evite, își mută privirea de la cei doi, spre oțetarul roșu din stație, a cărui frumusețe îi tăia respirația, mai ales atunci când venea toamna și coroana acestuia părea că ia foc
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
zise regele peștilor, să fie adusă Stela în fața mea, avem o judecată de făcut aici. Somn o însoți pe fată în sala tronului. Ascultară amândoi ce avea Rac de spus. Stela nu-și putea lua ochii de la cele două sirene martore. Nu le văzuse în viața ei și chiar crezuse că le cunoaște pe toate sirenele mării. - Ce ai de spus în apărarea ta, o întrebă regele peștilor? - Eu...ezită Stela, ce să spun? Inelul mi-a fost dăruit de nașa
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
nimic din ceea ce ai spus! Dovada ta sunt vorbele acestor sirene pe care nu le-am întâlnit în viața mea, se aprinse Stela. - Ia să vedem, își întinse regele peștilor mustățile, care dintre cei doi minte? Racul a adus două martore care susțin că inelul i-a fost dăruit lui. Cine a făcut un asemena dar, întrebă brusc? - Zâna sirenelor, zise regele racilor, mi l-a dăruit în semn de recunoștință pentru sprijinul meu la construirea noului ei palat, de aceea
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
oricâte împliniri sunt cele oferite de țara de adopție, oricât de tare este firea omenească, decizia de a-ți duce existența într-o altă țară ne pune viață la grele încercări. La anii senectuții, devenită pionieră a unei lumi noi, martoră la o istorie care se scrie astăzi în ritm alert, pentru mine e prea devreme ca să-i pot pătrunde toate înțelesurile, și prea târzie ca să o pot trăi pe deplin. Astfel, aflându-mă captivă în rezervația dintre aceste două lumi
CANADA VĂZUTĂ PRIN OCHI DE ROMÂN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379471_a_380800]
-
perdea de pescăruși, Lumina-n curcubeul ce frânge depărtarea Și florile plăpânde pe sobri, reci scoruși. Ne-am fost promiși pe viață din timpuri depărtate, Când răsăritul încă nu se-oglindea pe cer, Iar stelele de gheață oftau, îndurerate, Ca martore-n crearea unui destin-mister. Te gust c-un dor fanatic în fiece secundă, Cobor pe trepte-n flăcări din vastul meu adânc, Vibrez sub a ta voce, tăcerea-ți mă inundă, Culcușul meu de vise-i pe umărul tău stâng
CÂT TE IUBESC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381119_a_382448]
-
efortul inițiatic de redescoperire a lumii prin ochii inocenței. Pătrunde astfel firesc în meandrele psihicului copilăriei, descoperă pașii mici, nesiguri și totuși temerari în bătălia cu necunoscutul, în edificiul cunoașterii imediate cu saltul în cunoașterea mediată. Povestitoarea care este și martoră și eroină ajunge să descopere cele mai autentice căi de comunicare, de relaționare a copilului cu sine, cu ceilalți și cu universul. Astfel „Intâmplările“ pline de farmec, hazlii și totodată simple specifice vieții de fiecare zi, devin împrejurări ce includ
CĂRŢILE COPILĂRIEI: TITINA NICA ŢENE -„ÎNTÂMPLĂRI HAZLII CU O NEPOŢICĂ, POVESTITE DE O BUNICĂ” de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381260_a_382589]
-
de sentimentele copleșitoare ale dragostei, sau de rațiune? Care este calea cea mai corectă? Cum să procedeze să nu regrete toată viața că a luat hotărârea cea mai nepotrivită? Nu-i venea să părăsească malul mării. Cel puțin aici era martora a două furtuni la fel de puternice. Una pe marea furioasă ce dorea să cucerească uscatul, alta în sufletul său. Ce să facă? Să lase iubirea să-i inunde sufletul? Să prindă în mâini speranța trăind fără nici o condiționare bucuria întâlnirii celui
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
în posesia luteranilor, apoi din 1558 și până în 1566 a fost utilizată de către calvini (reformați), iar în final de către unitarieni. În anul 1716, biserica a revenit, din nou, comunității romano-catolice. Printre evenimentele istorice la care Biserica „Sfântul Mihail” a fost martoră, se numără și faptul că timp de o jumătate de secol ea a adăpostit întrunirile Dietai Transilvaniei. În biserică, la 21 iulie 1551, regina Isabella, văduva regelui Szapolyai János, a predat însemnele regalității maghiare, reprezentanților împăratului Ferdinand I. Tot în
PIAŢA UNIRII, BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL MIHAIL” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374811_a_376140]
-
să confirme o simplitate de un straniu rafinament, așa cum am mai spus și cu alte ocazii, precum și în prefața volumului "Strigăt din copilărie". Mesajul, deseori individualizat, sfredelește , pătrunde în profunzime apoi acaparează. Opțiunea sa cercetează și descoperă acea lume interioară martoră a realității.(...)" (Gheorghe Grigurcu) * "Versurile din volumul „Moartea, un fluture alb” par a fi tributare unei formule poetice mai vechi, venind din lirica ardeleană a anilor '70. Tematic, ele nu diferă prea mult de acelea din volumele poetice anterioare ale
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului La ceas târziu, când apare luna Ce-nvăluie a mea inimă singuratică, Ea stinge cu mult zel furtuna Luminând cu o strălucire sălbatică... Este greu, nu înțeleg prea bine Încercând a da bun sens iubirii, Luna martoră, ce un suspin reține Pătrunzând în cămașa grea a armurii! Spui că mă iubești, o dragoste bună, Dar fără ca al tău nume să-l unești Cu al meu într-o frumoasă cunună, Ce înseamnă pentru tine să iubești? Rațiuni mai
MISIUNE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374134_a_375463]
-
ai alinta zglobie Când dragostei îi vei află misterul. Pe frunze ruginii, sub clar de luna Visez, frumoasa mea, să te iubesc De pește dealuri norii de se-adună Cu trupul meu am să te-adăpostesc. Pe toamnă vreau că martoră s-o am Pecetluind iubirea cu iubire De ce-ai plecat acum când te visăm Și lumii-ntregi îi povesteam de tine ? Sub goale tălpi se frânge ruginiul Când alergând prin vie rătăcești Ești visul meu, iubirea mea, Mărie De-
MARIA ȘI TOAMNA de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375610_a_376939]
-
salvarea m-am prezentat la Miliție pentru declarații. “Martori ai?”- m-au întrebat acolo. Pe cine să am martor la ora aia? Pe nevastă-mea? Copiii dormiau buștean în camera lor...și apoi au urmat anchetele...judecata...mica detenție... Singura martoră a fost femeia care mi-a spus și a jurat ce-a văzut. “Bine, tovarășe Mihaly, -zice judecătorul- dumneta ai dreptate, dar de ce i-ai făcut vânt pe fereastră?” “Eu?” “Așa a declarat nevasta dumitale!” “Ea, tovarășe judecător, poate să
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
eroi cu care ne mândrim. Spunând România, spun Mircea cel Bătrân, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul și toți eroii țării românești, cuprinși într-un singur cuvânt: R-O-M-Â-N-I-A ! Spun România, spun Dunărea cu apele sale învolburate ale cărei valuri au fost martore de-a lungul secolelor la înfrângerea celor care au vrut să ne cotropească țara. Și nu doar atât. România este cuvântul „Mamă” rostit din pieptul miilor de confrați, fie că sunt rămași Acasă, fie că au luat drumul pribegiei dorindu
CÂND SPUN ROMÂNIA... de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371972_a_373301]
-
obiectul atenției sale! Excursia nu fusese, nici pe departe ceea ce își imaginase ea la început și își promise solemn că nu va mai participa la astfel de „experimente”. Se simțise jenată de excesul de alcool și pipăieli la care fusese martoră, de modul în care vedeau cu toții distracția. Nu era cu nasul pe sus, știa sigur că era o adolescentă care abia aștepta o îmbrățișare sinceră și un sărut. Doar că își dorea, în secret, ca totul să fie sincer și
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
își studia profesoara cu atenția mărită. În această zi dăscălița lor era cochet îmbrăcată și radia o neobișnuită bună dispoziție, ceea ce făcu ca toate capetele să se îndrepte cu interes spre ea. Bănuia de ce este așa de bine dispusă, fiind martoră la idilica ei întâlnire din același restaurant unde s-a întâmplat să fie și ea cu părinții. De la înălțimea pantofilor săi cu tocuri de cinci centimetri, Minodora Lepădatu îi privea pe tinerii elevi, pe sub ochelarii ce-i alunecau grațios pe
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 516 din 30 mai 2012 Toate Articolele Autorului În sala de-așteptare e liniște deplină Pe banca, lângă ușa, bunica adormi, Strângea la piept sacoșă cu de toate plină Ținând în minte gândul că martoră va fi. Nepoata ei frumoasă o puse ca să jure Că l-a văzut pe Didi cum săruta o fată, Bunica nu aude,oare cine vrea să fure? Se întreba deodată! Mamaie, trezește-te că ne-a chemat în sală, Îi
DIVORT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371155_a_372484]
-
avut încotro. Poate or fi plecat după vreo sălbăticiune! S-au îmbrățișat cu sete, speriați de tot ceea ce le-a fost dat să trăiască. Femeia a început să plângă, mulțumind cu sufletul zidurilor care până mai ieri i-au fost martore trecerii soțului său prin coșmar. - Aici ai locuit?! Aceasta este casa ta cu care te mândreai adineauri? Bărbatul o strânse mai tare la piept: - Suntem împreună, draga mea, și acesta e cel mai important lucru. Aveam aici niște chibrituri și
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
cu gingășie fața Cireșii alintându-se în floare, Și-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal, zorit, urându-mi “ziua bună”, Un soare îngânat de-o ciocârlie Cu-o veste la clopotnița bătrână; Se anunța o mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină: Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus, a' lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul primenit în văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și
POEZIE DE PAŞTI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347822_a_349151]
-
de sentimentele copleșitoare ale dragostei sau de rațiune? Care este calea cea mai corectă? Cum să procedeze să nu regrete toată viața că a luat hotărârea cea mai nepotrivită? Nu-i venea să părăsească malul mării. Cel puțin aici era martora a două furtuni la fel de puternice. Una pe marea furioasă ce dorea să cucerească uscatul, alta în sufletul său. Ce să facă? Să lase iubirea să-i inunde sufletul? Să prindă în mâini speranța, trăind fără nici o condiționare bucuria întâlnirii celui
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
a dat sărutul nemuririi și soarele frumuseții. Denumită „zeiță”, Nadia a restaurat omul creat pur, frumos, grandios, cu salbă de puteri și pecete de sfințenie, neasemănător nimănui din lumea de azi defrișată de lumină. Unică, Nadia a făcut umanitatea contemporană martoră a respiritualizării și înălțării omului. La Montreal, ea nu a învins numai uriașa capacitate a computerului, ci și ireversibilitatea timpului, retrezind în om predispozițiile frumosului deplin, care nu interferă cu actualul și este o invocație prin arta zborului gimnastic, a
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
o degajau alte ziduri și ferestre cu geamurile sparte, ce se încăpățânau să rămână încă în picioare, în acel imens ocean verde al primăverii pe sfârșite. Și stridența contrastului, îi dădea impresia unei reîntoarceri în timp, ca pentru a fi martora fără de voie a unui cataclism insidios, propagat pe neștiute, dar ale cărui urmări de netăgăduit se aflau chiar în fața ochilor săi. Zidurile acelea afumate de vreme - oare cu adevărat, trecuse atât de mult timp? - îi reamintiră Irinei niște imagini văzute
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
limita răbdării, într-o veselă nostalgie, precum filozoful Baruch Spinoza, lentilele. Dincolo de ființa beznei se află izvorul îndoielii. Cui să-i pese ? Îngerii îi stau în preajmă și flutură. În aceste cuviincioase « lecții de probă » - dintr-o « copilărie trădată » - stau martore rămășițelor de amintiri - zeificate icoane pe scoarță. Singura temere a poetului este « să nu-mi aprind / cuvintele/ adunate în cărți / câteva glugi de coceni din oborul cu poezie » (Focul gheenei). Pentru că, fără ea, ce ne-ar mai rămâne? Creator fiind
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]