711 matches
-
față, să se implice, indiferent de partea cărei cauze, la fel cum pentru revoluționarii francezi, de toate orientările, principiul legitimant era „voința națională” sau republica, iar pentru comuniștii de mai târziu (fie că erau sovietici sau chinezi) fidelitatea față de doctrina marxist-leninistă. Această poziție hegemonică pe care o ocupă principiul imperial În peisajul ideologic de la 1848 pune foarte serios sub semnul Întrebării ideea că naționalismul ar fi reprezentat o motivație ideologică de substanță pentru masele cărora li se adresau aceste mesaje. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mare original. Vladimir Tismăneanu: Nu știu cât de inspirați sunt Ion Iliescu și susținătorii săi de modelul mexican, Însă eu cam Într-acolo văd evoluția, mult mai evident decât În China. Din punct de vedere ideologic, China și-a menținut anumite precepte marxist-leniniste și nu știm cât de departe va merge pe ideea capitalismului și a pieței. Poate că da, poate că nu. Sigur că s-au stabilit niște parametri ai schimbării economice În China, dar schimbarea politică nu s-a produs. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
regimul comunist a înlocuit guvernarea țaristă în Rusia. În Europa Centrală și de Est, preluarea puterii de către comuniști, după cel de-al doilea război mondial, a introdus un nou tip de regim pe fondul transformării totalitare a societății, în conformitate cu gîndirea marxist-leninistă. Prăbușirea abruptă a comunismului la începutul anilor '90 a adus o altă transformare. Sfîrșitul comunismului a forțat în mod neașteptat politicienii să instaureze noi regimuri, în locul celor vechi. Dată fiind diferența majoră dintre instituțiile comuniste și cele democratice, punctul de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
esențială în democratizare este dacă noul regim are sprijinul poporului în numele căruia dorește să guverneze. Pentru a testa ipoteza lui Churchill avem nevoie de date, dar și de argumente, din moment ce în era comunistă elitele au reprezentat incorect opinia publică, invocînd principiile marxist-leniniste ca "voce" a poporului. În țările post-comuniste, populația socializată într-o cultură politică cu multe valori nedemocratice își poate acum exprima liber opinia despre noul regim oferit de elite. Aceste opinii pot fi aflate folosind o metodă obișnuită în științele
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Realitatea diferită a unui regim comunist nu poate fi ușor determinată de o scală construită să măsoare elementele pozitive ale unei poliarhii. Regimurile comuniste nu numai că nu au fost democratice: ele doreau să creeze un nou tip de regim, marxist-leninist. Așa încît procesul democratizării într-un regim post-comunist nu poate fi tratat la fel ca lupta unei poliarhii bine guvernate de a deveni și mai democratică. DEMOCRAȚIA ÎN COMPETIȚIE Ipoteza lui Churchill este atît comparativă, cît și competitivă. Ea admite
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
concepțiile poulației instruite prin comparație cu populația fără studii sau cele ale foștilor membri ai partidului comunist prin comparație cu cei care nu au fost membri. COMUNISMUL CA FORȚĂ OMOGENIZATOARE Teoria comunismului subliniază uniformitatea totalitară. Dar interpretarea și aplicarea principiilor marxist-leniniste nu au fost nici facile, nici directe; de aceea, punerea în practică a comunismului a fost un proces complex și adeseori confuz. Au existat diferențe în teorie între Marx, filosoful determinist, și Lenin, activistul revoluționar. La fel, între idealurile lui
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
în sistemul de tip sovietic a creat o ruptură radicală față de trecut și a introdus țeluri politice și economice noi. Între introducerea și căderea comunismului, strucura socială și eco-nomică a fiecărei societăți comuniste a fost transformată, în vederea modernizării în stil marxist-leninist. Industrializarea a transformat țăranii ne-instruiți în muncitori în fabricile de la oraș. Învățămîntul secundar de masă și instruirea tehnică în meseriile favorizate de noul regim au creat oportunități de mobilitate socială ascendentă. Țăranii și urmașii lor s-au folosit de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
fost promovată de grupuri și partide "verzi", de orientare ecologistă. În prezent, societățile pot fi împărțite în cei care acceptă valorile post-moderne și cei care aderă la valorile moderne tradiționale. Structura socială a societăților post-comuniste este un amalgam, reflectînd moștenirea marxist-leninistă. Bryant și Mokrzycki (1994: 2) au afirmat că societățile post-comuniste nu sînt pur și simplu rămase în urma celor din Vest; punctul lor de plecare este "epuizarea potențialului deve-lopmental al statului". Însă stimulul transformării dă indivizilor posibilitatea de a-i "prinde
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
diferențial modern" sau anti-modern Crearea unui bloc sovietic de țări, care s-a întins pînă în Europa Centrală, a împărțit continentul în țări moderne în sensul în care fusese folosit termenul de către Max Weber (1947) și țări moderne în sensul marxist-leninist. Din această ultimă perspectivă, societățile industriale avansate din capitalismul tîrziu nu erau moderne, ci erau decadente și menite să se prăbușească. Marxism-leninismul era singura doctrină modernă cu adevărat, iar Uniunea Sovietică exponentul ei principal. Cele două sisteme erau, cel puțin
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
voteze sau cum să își cheltuie banii. Prin contrast, sistemul comunist era opac; conducătorii ignorau sau reprimau semnalele primite din partea populației. Ideologia furniza un cadru a priori de prevedere, prescriere și interpretare a evenimentelor; a semnala dovezile care contraziceau presupunerile marxist-leniniste te confrunta cu riscul de a fi etichetat drept dușman al statului. Nici voturile și nici prețurile nu erau folosite pentru a determina ceea ce dorea poporul; liderii și comitetele de partid decideau ceea ce oamenii trebuiau să-și dorească, iar alegerile
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
studiile comuniste era ocupat de aceia care erau de acord că avea loc o schimbare, dar aveau opinii diferite despre ritmul schimbării și consecințele acesteia pentru regimurile comuniste. Richard Lowenthal (1970) afirma că imperativele progresului economic cereau abandonarea politicilor dogmatice marxist-leniniste și adoptarea de strategii de dezvoltare în concordanță cu modernizarea în sens occidental. Schimbarea de paradigmă a fost descrisă drept una "de la utopie la dezvoltare". Dezvoltarea socio-economică a fost uneori interpretată ca întărind regimurile comuniste, prin ridicarea standardului de viață
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
omogene ca religie. Indiferent de religia națională, populația a fost de diferite religii ortodoxă, catolică, protestantă, iudaică și uneori musulmană. Holocaustul a eliminat în mod brutal minoritățile evreiești din Europa Centrală și de Est. Instalarea comunismului a transformat materialismul dialectic marxist-leninist în religie de stat, iar partidele comuniste au devenit, într-o măsură mai mare sau mai mică, propagandiști agresivi ai ateismului. Totuși, identificarea instituției bisericii cu opoziția față de comunism, în special în Polonia, a transformat prezența la biserică nu numai
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
1956. The Approach to Self-Government. Cambridge: Cambridge University Press. Jowitt, Kenneth, 1971. Revolutionary Breakthrough and National Development: The Case of Romania, 1944-1965. Berkeley: University of California Press. Jowitt, Kenneth, 1974. "An organizational Approach to the Study of Political Culture in Marxist-Leninist Systems", American Political Science Review, 68, 4, 1171-91. Jowitt, Kenneth, 1992. New World Disorder: The Leninist Extinction. Berkeley: University of California Press. Karatnycky, Adrian, Motyl, Alexander, and Shor, Boris, 1997. Nations in Transit 1997: Civil Society, Democracy and Markets in
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a fi contribuit la „mărirea confuziei ideologice” a intelectualității române. Încercările de disculpare nu au fost suficiente, efect nul având și declarația lui Călinescu privitoare la faptul că face „critică și literatură în baza ideologiei marxisto-leniniste” ( Spre o critică literară marxist-leninistă), ca și câteva articole în favoarea rapoartelor lui A. A. Jdanov. N. mai conține și impresiile din călătoria pe care G. Călinescu a întreprins-o în Uniunea Sovietică în 1946, împreună cu Cezar Petrescu, George Macovescu, Tudor Teodorescu-Braniște ș.a. În afară de paginile cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
101. 24 Idem, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 284. 25 Ibidem, p. 290. 26 Keith Hitchins, op.cit., p. 533. 70 cultură din lume. Relațiile externe ale Academiei Române se orientau spre U.R.S.S, astfel încât expozițiile cărții ruse, promotoare a concepției marxist-leniniste, ocupau un loc important în programul înaltului for 27 . Cu toate aceste transformări în sfera culturii, Alexandru Lapedatu a continuat să rămână o prezență activă în cadrul Academiei în perioada anilor 1944-1948. A sprijinit numeroși oameni de cultură valoroși, cum erau
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
stabili când vor fi utilizate astfel de strategii de către liderii politici. Principalele ipoteze sunt că probabilitatea crește în perioadele dinaintea alegerilor, a crizelor economice sau datorită sprijinul politic scăzut. Sub anumite aspecte, nu este departe de aceste explicații nici abordarea marxist-leninistă, care vede statele capitaliste mai predispuse spre conflict în comparație cu cele socialiste. Una dintre premise ar fi inițierea războaielor împotriva țărilor socialiste pentru a preveni deteriorarea situației interne, caracterizată de conflictul dintre proletariat și deținătorii mijloacelor de producție. Tot la capitolul
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
pe care Țurcanu îi credea devotați acțiunii sale și convinși de justețea ei aveau un regim preferențial: literatură marxistă, țigări, plimbare jumătate de zi în curtea exterioară. Ajutat de Gebac, Steier și alții, el le preda celorlalți noțiuni de ideologie marxist-leninistă și dialectică, spre a putea continua în alte penitenciare activitatea din Pitești. Unul dintre elevi, Vasile Badale, afirmă că Țurcanu știa că va urma împrăștierea lor și i-a prevenit că „vor avea de întâmpinat greutăți pe unde se vor
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a cunoscut o cu totul altă experiență. RC a luat naștere la inițiativa nostalgicilor care refuzau PDS, "Afgans"-ii lui Cossuta, dar și a vechilor "berlinguerieni" sau ai militanților de dreapta din fostul PCI la care se mai pot adăuga marxist-leniniștii antistaliniști proveniți din extrema stîngă trotskistă sau maoistă. Rezultatele electorale ale postcomuniștilor Țări % AD Numele partidului Tip Danemarca Finlanda Islanda Italia Suedia (Catalonia) Spania Franța Elveția Italia Portugalia 8,3 11,2 14,4 20,4* 8,1 9,6
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
forță a dorinței de despărțire a populației evreiești. Și de aici virulența unor reacții antievreiești ale lui sau ale altor fruntași comuniști. Se poate spune că xe "Gheorghiu Dej"Gheorghiu-Dej și colaboratorii lui apropiați au fost victime ale propriilor clișee ideologice marxist-leniniste. Dej a susținut, În 1949, că „vor pleca numai elementele burgheze și că masele muncitoare vor rămâne”4. Aceste clișee i-au Împiedicat pe liderii comuniști români să realizeze caracterul popular al mișcării de emigrare. După valul masiv de aliya
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
a târgurilor din xe "Moldova"Moldova sau Ardealul de Nord, au păstrat - conștient sau nu - unele din trăsăturile mentale ale acesteia. Ei au adus cu sine o anume credință oarbă Într-un tip de ideologie - Înlocuind iudaismul părinților cu filosofia marxist-leninistă. Această credință era fără limite, transformându-se de cele mai multe ori În fanatism. Nu fuseseră Învățați să ceară explicații, ci să creadă necondiționat. Cu o astfel de pregătire, nu le-a fost greu să-și Însușească deviza că „partidul are dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
legate de necesitatea revitalizării ideologice a întregii societăți, inclusiv, sau mai ales, a partidului însuși, organele cu "dublă natură" reflectau principiul "împletirii organice a activității partidului și statului", reprezentând totodată "o contribuție practică a conducerii partidului nostru la îmbogățirea teoriei marxist-leniniste a statului". Motivul oficial pentru crearea acestor organisme intermediare era dat de eliminarea pe cât posibil a "paralelismelor", respectiv creșterea randamentului economic și politic al regimului 21. Pentru a evita confuziile și neplăcerile legate de suprapunerea autorității partidului și a statului
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Order? (Poate școala să construiască o nouă ordine socială?). Răspunsul era un categoric „Nu!”. După rostirea acestui „Nu!”, Counts s-a despărțit de progresivismul clasic, propunând un progresivism nou, care însă era articulat cu o viziune social-politică de sorginte socialistă (marxist-leninistă chiar)13. 11.4. Resurecția eficientistă postbelicătc "11.4. Resurecția eficientistă postbelică" Imediat după al doilea război mondial, mișcarea curriculară eficientistă, redusă la tăcere câteva decenii, a reclamat un nou drept în cetatea dezbaterilor educaționale. Impulsionată de progresele managementului științific
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1986) și „Issues and Validity in Openly Ideological Research” (1986)62 au produs stupoare și iritare. Sub pretextul „cercetării deschise, neortodoxe”, Lather pleda pentru ideologizarea investigațiilor pedagogice și curriculare - adică exact cam ce se făcea de mulți ani în „pedagogia marxist-leninistă” din țările lagărului socialist. I s-au dat replici pe măsură, iar Lather a trebuit să-și modifice optica. A precizat că prin „ideologizarea cercetării” ea urmărea „democratizarea curriculumului”. Ideea a prins rădăcini. Mai mulți pedagogi au început să agite
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
and Class Contradiction”, Curriculum Inquiry, 15 (3), 1985, pp. 281-317. 32. Lucrarea lui M. Apple Ideology and Curriculum (Routledge & Kegan Paul, Londra, 1979) a fost reeditată în 1990 (Routledge & Kegan Paul, New York) ca o ultimă încercare de acreditare a teoriei marxist-leniniste a „educației de clasă”. 33. Este vorba despre lucrarea citată mai sus a lui H. Giroux „Toward a New Sociology of Curriculum” (nota 27). 34. P. Wexler, Social Analysis of Education: After the New Sociology, Routledge & Kegan Paul, Londra, New York
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pierde ca reprezentare parlamentară globală mai bine de un milion de voturi. Dincolo de cele ale PSIUP, s-au mai împărțit și 224.300 de voturi pentru Manifest, 120.200 pentru Mișcarea politică a muncitorilor și 98.450 pentru Partidul comunist marxist-leninist. Pragurile de excludere Așa cum s-a arătat, pentru a evita destrămarea sistemelor de partide, formulele electorale proporționale prevăd, în general, clauze de excludere, numite și praguri de excludere. De cele mai multe ori, aceste praguri sînt fixate nu în cifra absolută, ci
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]